Meal planning, săptămâna 4 (după relapse)

După săptămâna cu Paștele, când am mâncat resturi pe bază de rață, spanac și ouă, am avut două săptămâni varză, în care m-am întors la vechile proaste obiceiuri, cu sandvișuri și mâncare comandată la prânz. Nu mă așteptam să nu se întâmple asta, așa că n-am fost surprinsă. Schimbarea nu e ușoară. Cea mai mare problemă a fost lipsa unei zile de weekend libere în care să planific și să gătesc. Acum, după câteva zile libere, mi-am revenit și am făcut din ce am aveam prin frigider/congelator mai multe feluri pentru restul de zile lucrătoare din săptămâna asta. Și a durat totul o oră și douăzeci de minute, deci de fapt nu am nevoie de o zi liberă, cât de o stare de spirit bună pentru asta.

Cu cât exersez mai mult, cu atât mi-e mai ușor să identific o schemă, care este esențială în a scădea numărul de decizii pe care trebuie să le iau. Și m-a mai ajutat azi și hashtagul #mealplanning de pe Instagram – i-am dat follow și am găsit o grămadă de idei rezonabile (care nu necesită ingrediente sau condimente speciale, pe care nu le am acum, și nici nu sunt plictisitoare) care m-au inspirat.

Iată, așadar, ce am pregătit pentru săptămâna 4 (niciun link de mai jos nu e affiliate, am vrut doar să știți la ce mă refer):

Pentru micul dejun:

Supă:

  • de roșii, din 2 conserve și ultima pungă de roșii coapte congelate astă-vară

Legume și carbohidrați:

  • morcovi copți cu ulei de cocos
  • amestec de legume congelate (morcovi, broccoli, conopidă) cu ciuperci champignon proaspete, date la cuptor cu ulei și sos de soia
  • risotto cu parmezan și hribi (dintr-o pungă de risotto cu parmezan semipreparat de la Kaufland, la care am adăugat  hribi uscați, hidratați)
  • strozzapreti cu creveți și lămâie (leftovers de duminică)

Gustare:

  • păstăi de soia

Mai am în frigider/bucătărie: un pui mic la rotisor, cumpărat (nu ideal, dar uneori ne descurcăm cu ce avem), o pungă de salată, roșii cherry, măsline Kalamata, mere Golden Delicious.

Meal planning, săptămâna 3

Am mâncat aproape tot din ce am gătit săptămâna trecută – de hrișcă m-am săturat însă destul de repede. A mai rămas și supă de roșii, dar acolo nu a fost o problemă pentru că am transformat-o sâmbătă după-amiază – cu puțin chimion, puțin coriandru măcinat și niște paprika afumată – într-un shakshuka.

Iată ce am pregătit pentru săptămâna 3:

Pentru micul dejun: budincă de chia (cu lapte de migdale și lapte de vacă) peste care voi pune kiwi și/sau portocale, precum și fulgi de cocos.

Proteine:

  • un medalion de somon pus 20 de minute la pungă în cuptor cu partea albă de la o legătură de ceapă verde, tăiată rondele, și cu sare, la foc mic. Între timp, am ras vreo 3 cm de ghimbir proaspăt, l-am călit într-o lingură de ulei de măsline și după ce a început să miroasă foarte frumos l-am luat de pe foc și am adăugat o lingură de sos de soia dark, o jumătate de lingură de ulei de susan, două linguri de zeamă de lămâie, linguriță de zahăr și partea verde de la ceapa verde, tăiată tot rondele. Am amestecat bine și am turnat peste pește când l-am scos din cuptor (și din pungă, desigur);
  • două piepturi de pui cu os (nu chiar de curte, dar din acelea ușor gălbui, de la o măcelărie din Obor), tăvălite în condiment cajun și băgate într-o pungă și la cuptor o oră, la foc mic. Când le-am scos, am dezosat imediat puiul și l-am tăiat felii.

Legume și carbohidrați:

  • cartofi cu rozmarin, ulei de măsline și o linguriță de oțet, sare piper; pus totul într-o pungă și dat la cuptor 40 de minute, la foc mic (am băgat inițial peștele și puiul, apoi am scos peștele când i-a venit timpul și am pus cartofii, totul pe aceeași tavă, ta-daaah!). Apoi am scos din pungă și am deșertat într-o tavă unsă cu unt și am mai dat 15 minute la cuptor, foc mare, să se rumenească.
  • salată de sfeclă roșie fiartă, cu telemea veche de oi, nuci coapte și pătrunjel tocat, asezonat cu ulei de măsline, sare și piper.
  • paste cu mazăre, spanac, roșii și smântână la cuptor. Am fiert pastele al dente. Între timp, am călit o ceapă roșie și trei căței de usturoi, toate tăiate mărunt, în puțin ulei. Am adăugat mazărea și spanacul, decongelate, apoi o conservă de roșii și încă o cană cu zeamă de roșii (vezi mai jos) și la final cam 200ml de smântână dulce. Am dat în fiert, am amestecat cu pastele scurge și am dat la cuptor vreo 25 de minute, la foc mic.

Gustare: dip de roșii și bețe de morcovi și țelină apio. Anul trecut am luat multe (6?) kg de roșii de la CAP Gurbănești și pe o parte din ele – Black Cherry și Green Zebra, ambele tip cherry – le-am copt încet cu ulei de măsline, sare și piper (poate am pus și ierburi, dar nu mai știu sigur) și le-am congelat în pachete de câte 400-500 de grame. Le-am folosit la sosuri și la supă de roșii. Acum am dezghețat două, le-am lăsat într-o sită să se scurgă peste noapte și le-am dat prin robot cu patru căței de usturoi, ulei de măsline, oțet, sare, piper, o legătură de pătrunjel cu tot cu codițe și am obținut un dip incredibil de bun (pielița roșiilor nu s-a tocat de tot, dar nu mă deranjează).

Meniu de Paști 2018

Aperitiv

Spanakopita

Ouă roșii

Fel principal

Pulpe de rață coapte cu 5-spice

Cartofi dulci și varză de Bruxelles la cuptor

Salată cu portocale și curmale

Desert

Lemon Merengue Tart cu lavandă

Brownies

De băut: limonadă, vin rose

Meal planning, săptămâna 2

Am trecut de prima săptămână de meal planning și tocmai am terminat pregătirile pentru a doua. Am fost duminica dimineață la piață, ca adulții, și am cumpărat o grămadă de ingrediente proaspete pe care le-am gătit de nu s-au văzut.

Nu m-aș fi mirat dacă tot ce am gătit weekendul trecut murea încet în frigider în timp ce eu mâncam sandvișuri cu cașcaval, dar n-a fost cazul. Am mâncat la fiecare masă diferite combinații de ingrediente (proteină+salată+garnitură), am mâncat fiecare mic-dejun (muesli sau terci de ovăz cu ouă fierte), am mâncat gustările pregătite. Desigur, am mâncat și ciocolată la muncă, dar sper să îmbunătățesc și acolo situația. Spre sfârșitul săptămânii, când m-am săturat de combinații, am făcut altceva din ingrediente: o pizza cu pui și spanac, un sandviș cu pui și pastă de ardei iute, fried rice cu ce carne mai rămăsese.

Lecții învățate după prima săptămână:

  • nu mănânc atât de multe ouă fierte (am mâncat 4 din 6) => săptămâna asta facem o pauză
  • nu mănânc nici atât de multă carne => am făcut mult mai puțină săptămâna asta
  • nu mănânc atât de multă supă => am făcut mai puțină săptămâna asta
  • dacă am mâncare gătită, nu mănânc pâine aproape deloc
  • doar eu mănânc acasă în timpul săptămânii => am ajustat toate cantitățile

Așa că iată ce am gătit:

  1. Pachete de smoothie pentru congelator:
    – rucola+mere+apio+pătrunjel+lămâie
    – spanac+ghimbir+avocado+castravete+semințe de in sparte
    – ananas+mango+banană
  2. 1 file de ton roșu (250g), împachetat în folie de aluminiu cu ghimbir, ceapă verde și sos de soia și copt 20 de minute la cuptor; apoi făcut bucăți, stropit cu zeama de la jumătate de lime și pus în frigider.
  3. 1kg de pulpă de porc, frecată cu coffee rub, pusă într-o tavă cu vin roșu și dată la cuptor la foc mic două ore (acoperită 1,5 ore, apoi fără). După ce s-a odihnit puțin, am tăiat-o felii subțiri.
  4. Fasole bătută – 2 conserve de fasole, scurse și spălate, puse în robot cu ulei, sare, piper, pudră de usturoi și pudră de ceapă.
  5. Un borcan cu bețe de morcovi și de țelină apio.
  6. Cașă: am fiert 500ml de supă cu 2 căței de usturoi mărunțiți, am adăugat 200g (o cană) de crupe de hrișcă, am dat focul mic, am acoperit, am lăsat să se gătească 20 de minute. Când toată apa a fost absorbită, am oprit focul și am mai lăsat 10 minute să se umfle, apoi am amestecat cu puțin ulei de măsline.
  7. Morcov și păstârnac, tăiați bețe subțiri, unși cu ulei de măsline, dați cu sare, piper și turmeric și stropiți cu zeama de la o portocală, dați la cuptor 40 de minute, foc iute.
  8. Supă de roșii
  9. Lapte de migdale
  10. Mix de legume congelate și tofu, trase la tigaie cu usturoi, sos de soia și ghimbir.
  11. Budincă din făină de quinoa, lapte de cocos și resturile de migdale de la laptele de migdale: 400ml lapte de cocos, cam 100ml lapte de migdale, 1/2 cană făină de quinoa, migdalele, 1 lingură zahăr de cocos, praf de sare; fiert totul până s-a îngroșat, pus în borcane, decorat cu semințe de rodie și chipsuri de cocos.

Am mai găsit-o și pe această tipă cu idei bune:

Despre self-care, capitolul meal planning

Unul dintre lucrurile la care eșuez cel mai des este grija de sine.

În primul rând pentru că mi se pare că sună egocentric. Când mai aud oameni că spun „trebuie să am grijă de mine”, îmi dau ochii peste cap. Pare o scuză pentru a fi nesimțit, pentru a nu te ține de cuvânt, pentru a nu te gândi decât la tine. Oameni care cred că, dacă fac ceva pentru alții, pierd ei ceva. Sau care fac ceva pentru alții doar ca să primească ceva în schimb.

În al doilea rând, pentru că anxietatea mea îmi permite doar un număr limitat de griji pe zi și le ocup cu munca. Îmi fac griji pentru echipă, pentru proiect, pentru ce producem, pentru birocrația care vine cu PFA-ul. Atâtea griji! Nu mai am loc pentru restul: mese echilibrate, sport, sănătate, prieteni. Așa că le fac pe sponci, cât să nu zic că nu le-am făcut. Mănânc prost (sandvișuri triste de la Mega și cartofi prăjiți de la un fast food de lângă birou și prea multă mâncare libaneză) deși știu să gătesc, știu să cumpăr produse bune și ieftine, am tot ce-mi trebuie ca să gătesc bine. Nu mănânc mic-dejunul acasă (îl înlocuiesc cu iaurt cu Bake Rolls la birou) iar seara de cele mai multe ori mănânc sandvișuri cu ce e prin frigider. Deși am dulapul plin de ingrediente bune, de la conserve de roșii la tot felul de grâne cu gluten și fără.  La muncă mănânc foarte multe dulciuri. Deși am o piață la doi pași și chiar știu să fac  o mulțime de snacksuri bune. Deși deși deși.

Am citit zilele acestea un text despre ce înseamnă cu adevărat self-care și cum nu este despre momente de Instagram, cu măști carbonatate și recompense dulci, ci despre a fi cu adevărat adult: să-ți ții un buget (asta fac deja), să te trezești disciplinat, să mănânci sănătos. Toate lucrurile alea care nu sunt de Instagram, dar care într-adevăr îți fac viața mai bună. Ideea principală e că atâta vreme cât nu ai o viață echilibrată și satisfăcătoare (fără mantre despre cum trebuie să faci ce-ți place și nu vei munci o zi în viață; I hate those too), nu vei trata ideea de self-care decât ca pe o permisiune să faci excese. Vei da dintr-o extremă în alta. Or:

True self-care is not salt baths and chocolate cake, it is making the choice to build a life you don’t need to regularly escape from.

Și mi s-a părut că e un sfat de viață de bun-simț. Ce e așa de greu să ai grijă de tine? Să nu te sabotezi singură? Să nu te păcălești? Și, legat specific de mâncare și sport, ce e așa de greu să faci un plan și să te ții de el? Cât îți ia să treci prin dulapuri și prin frigider în weekend și să vezi ce ai putea găti ca să ai toată săptămâna mic-dejun, prânz, cină și gustări? Nu ai idei? E plin netul de ele. Prietena mea Maria mi-a dat acum câteva săptămâni un link la un video în care o tipă povestea cum își face ea meal prep pentru toată săptămâna astfel încât să poată să combine ingrediente cât mai variate și să nu se plictisească. M-am uitat sâmbătă (apoi la încă vreo 10) și am gătit să-mi ajungă cinci zile.

Am luat o mulțime de idei bune de aici. Mai exact, am făcut, pentru două persoane, din care unul nu ia pachet la muncă pentru că primește acolo mâncare gătită:

  • Humus și un borcan cu bețe de morcov și țelină apio – gustare
  • Amestec de orez brun și quinoa, fiert simplu și aromat cu coajă de lămâie (netratată), ulei de măsline extravirgin, sare și piper – garnitură
  • Șase ouă fierte – topping la oatmeal sărat dimineața, cu oțet balsamic, sau ingredient în salată
  • O cutie de muesli:

– pentru micul dejun

  • Un pui în lapte, pe care l-am dezosat complet, să pot lua oricâtă carne vreau.
  • Șase șnițele din pulpe de pui dezosate (pentru că m-am uitat la Ugly Delicious și a fost un episod întreg despre pui prăjit, așa că am un făcut unul Kerala-style, cu ghimbir, usturoi, turmeric, garam masala și dat la final cu ulei de cocos). Am folosit mai mult ulei decât într-un an întreg, dar vestea bună e că pot să-l duc la reciclat la benzinăria Mol de lângă mine.
  • O oală de corn chowder, pentru că e vreme nasoală și ai nevoie de o supă consistentă
  • Pachete de congelator de smoothie cu spanac, banană și ananas – pentru mic-dejun sau gustare
  • Am mai cumpărat spanac tânăr și rucola, pentru salate
  • La fel, am luat edamame (păstăi de soia) congelate, sunt o gustare excelentă cu câțiva fulgi de sare și de chipotle.

De data aceasta nu am făcut legume la cuptor, nici nu am „spiralizat” nimic, dar o voi face săptămâna viitoare.

În afară de carne și de fructe și verdețuri (inclusiv edamame), aveam deja totul în casă: conserve de năut, tahini, chia, porumb congelat, condimentele, orezul, quinoa. Pentru că știu să mă aprovizionez, la partea cu pusul în practică stau mai prost.

N-a fost deloc greu, n-a durat mult – și cum n-o să mai fac pui prăjit 2-3 ani de acum încolo, va dura și mai puțin weekendul viitor – și ce am făcut are suficientă flexibilitate ca să nu mă simt oprimată de propria mea producție. Adică nu-mi place să mănânc aceeași mâncare de prea multe ori, iar acum nu simt că trebuie să fac asta.

Așa că ăsta e pariul de self-care cu mine însămi, că voi face mâncare pe care merit să o mănânc în fiecare zi.

Powered by:

Corn Chowder / Supă dreasă de porumb

Corn Chowder / Supă dreasă de porumb

1 lingură de ulei
1 ceapă, tocată mărunt
2 căței de usturoi, tocați mărunt
6 fire de cimbru proaspăt, doar frunzele
1/4 cup de făină
1,5 l de supă de legume
2 cups de smântână dulce
2 cartofi, cuburi
400g porumb congelat
o mână de pătrunjel tocat
ulei de măsline extravirgin pentru decor

Încinge uleiul într-o oală. Adaugă ceapa, usturoiul și cimbru și gătește până s-au înmuiat. Adaugă făina și amestecă bine, să acopere ceapa și usturoiul. Pune supa (eu o pun fierbinte) și dă în clocot. Pune smântâna și cartofii și fierbe totul vreo 10 minute, până cartoful se sfărâmă. Pune porumbul. Asezonează cu sare și piper după gust și fierbe la foc mic încă 10-12 minute, până porumbul e moale. Ia de pe foc și adaugă pătrunjelul și uleiul de măsline.

Rețeta de aici.

Patru salate de făcut la birou

Avem la redacție o tradiție de care ne ținem de aproape un an: o zi pe săptămână mâncăm salată și, prin rotație, ne ocupăm pe rând de aprovizionare, gătit și făcut curat după. Săptămâna asta am fost în echipa de făcut și asta am gătit. Toate salatele sunt adaptate după rețete Ottolenghi.

Ai nevoie de o cană de fiert apă, tocător, cuțit și boluri. Ar mai merge și un storcător de citrice, dar nu e obligatoriu. Nu ai nevoie de aragaz, cuptor sau alte echipamente.

Salată de spanac tânăr cu migdale și curmale

4 porții

1 lingură de oțet de vin alb
1 ceapă roșie mică, tăiată subțire
2 pungi de spanac tânăr
7-8 curmale uscate, fără sâmburi, tăiate bucăți mai mici
½ cană de migdale prăjite, fără sare
2 lingurițe de sumac
fulgi de ardei iute
2 linguri zeamă de lămâie
2 linguri ulei de măsline extravirgin

1 Pune ceapa într-un bol și toarnă deasupra oțetul. Lasă să se macereze (va scoate mirosul din ceapă) până e gata restul salatei.
2 Amestecă spanacul cu migdalele și curmalele.
3 Într-un bol, mixează uleiul, zeama de lămâie, fulgii de ardei iute, sumacul, sare și piper. Toarnă peste salată.
4 Scurge oțetul și pune ceapa peste salată. Amestecă.

Tabbouleh

4 porții

50g bulgur sau cușcuș fin
500g roșii cherry
6 fire de ceappă verde
zeama de la 2 lămâi
½ linguriță piper negru măcinat
½ linguriță ienibahar măcinat
½ linguriță scorțișoară măcinată
¼ linguriță nucșoară măcinată
¼ linguriță cuișoare măcinate
¼ linguriță ghimbir măcinat
7 legături de pătrunjel, tocat
50g de mentă, tocată
80ml ulei de măsline extravirgin
2 linguri semințe de rodie

1 Pune bulgurul/cușcușul într-un bol mare și acoperă-l cu același volum de apă clocotită. Lasă-l să se umfle apoi amestecă-l cu o furculiță.
2 Pune toate celelalte ingrediente, mai puțin rodia. Amestecă bine. Gustă și asezonează cu sare și piper dacă mai e cazul.
3 Decorează cu semințele de rodie.

Salată cu portocale și curmale

4 porții

Sosul:
2 linguri zeamă de lămâie
2 căței de usturoi, tocați
1 lingură zeamă de portocală
1/2 linguriță de scorțișoară măcinată
2 lingurițe semințe de fenicul
3 linguri ulei de măsline extravirgin
1/2 linguriță de sare
1/4 linguriță piper negru măcinat

Salata:
2 pungi mix de salată
1 pungă de rucola
50g de coriandru proaspăt, tocat
25g de mentă proaspătă, tocată
3 legături de pătrunjel, tocat
5-6 curmale uscate, fără sâmburi, tăiate bucăți mai mici
1/2 de ceapă roșie medie, tăiată subțire
6 portocale, curățate de coajă și tăiate felii

1 Amestecă toate ingredientele pentru sos și mixează bine.
2 Amestecă toate ingredientele pentru salată și mixează cu grijă.
3 Toată sosul peste salată și mixează.

Salată de mazăre, fasole și edamame

4 porții

400g fasole verde păstăi, congelată
400g mazăre, congelată
400g păstăi de edamame (soia), congelate
1/2 ceapă roșie medie, tocată mărunt
1 linguriță semințe de muștar
3 linguri ulei de măsline extravirgin
1 cățel de usturoi, zdrobit
coaja de la 1 lămâie
2 linguri de tarhon proaspăt sau uscat, tocat
sare de mare

1 Pune fasolea, mazărea și păstăile de soia într-un bol și toarnă apă clocotită peste ele, cât de multă se poate. Lasă câteva minute să se dezghețe.
2 Amestecă toate celelalte ingrediente.
3 Scurge apa, toarnă sosul și amestecă bine.

Idei pentru masa de Crăciun

Nu știu încă ce vom face de Crăciun, dar nu m-am putut abține să nu fac o listă cu feluri pe care merită să le iau în considerare.

Aperitive

Pateu de somon afumat

Beetroot carpaccio

Smochine umplute cu brânză de capră și fistic

Tartine cu avocado și roșii coapte

Fel principal

Salată caldă cu rață

Coaste la cuptor

Garnituri

Cartofi la cuptor cu salvie și portocală

Păstârnac copt

Salată cu varză de Bruxelles, nuci pecan și blue cheese

Deserturi

Pavlova Black Forest

Tartă cu caramel sărat

Băuturi

Punch cu suc de ananas și de merișoare

Rujurile zilei

Nu contează câte rujuri ai, contează cu câte te dai. Iar eu zilele acestea mă dau cu:

Tarte Tarteist Creamy Matte Lip Paint în TBT

Rimmel Moisture Renew Sheer & Shine în 200 – Glow-rious Pink

Maybelline Vivid Hot Laquer în 70 – So Hot

Clinique Pop Laquer Lip Colour + Primer în 05 – Wink Pop

Sephora Cream Lip Stain în 05 – Infinite Rose

Rimmel Stay Matte Liquid Lip Colour în 200 – Pink Blink

Rimmel Lasting Finish by Kate Moss în 56 – Boho Nude

Essence Sheer & Shine în 13 – Like a Princess

Essence Sheer & Shine în 03 – BFF

NYX Soft Matte Lip Cream în SMLC32 – Rome

Rimmel The Only 1 Matte în 200 – Salute

Chanel Rouge Hydrabase în 170 – Gypsy Scarlet

H&M Matte Lipstick în Red Haute

M.A.C. Lipglass în Red Blazer

NYX Liquid Suede Metallic Matte în LSCL30 – Belle

L’Oreal Infaillible Lip Paint / Matte în 212 – Nude-ist

Rimmel Lasting Finish în 240 – Undressed

Too Faced Melted Liquified Long Wear Lipstick în Melted Peony

Clinique Pop Laquer Lip Colour + Primer în 04 – Sweetie Pop

M.A.C. Lipstick în (Satin) Faux

Linkurile de luni – 18 septembrie 2017

Înghețata Häagen-Dazs este o aberație lingvistică și identitară: brandul a fost inventat în Brooklyn în anii 1960 de un cuplu de evrei polonezi și numele a fost ales pentru a arăta admirația celor doi față de modul în care danezii i-au protejat pe evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar cuvintele nu sunt în daneză și nici nu înseamnă nimic. Iar acest brand nu e singurul care pare să-și fabrice o ascendență străină pentru a le părea exotic americanilor.

Aberația Goop – Gwyneth Paltrow și compania ei de dezaxați care promovează tot felul de practici nesănătoase (de la „detox”-uri la purtarea unui ou de jad în vagin) are un succes pe care nimeni nu și-l poate explica. Deși, de fapt, e în aceeași linie cu tot ce respinge știința și expertiza documentată: cei care neagă schimbările climatice, flatearth-eri, creaționiști și alții. Și dacă flatearth-erii (cei care cred că Pământul e plat, literal) sunt amuzanți, cineva care promovează practici nesănătoase are un efect dezatruos asupra științei, jurnalismului de sănătate și sănătății generale.

Uraganul Irma, care a lovit săptămâna trecută Florida, a distrus 75% din culturile de citrice. Florida e cel mai mare producător de citrice din SUA. Vor urma probabil, cel puțin la ei, creșteri de prețuri.

Fiecare eră a avut tartina ei cu avocado: fie că era celery, spaghete sau ananas, fiecare generație a avut câte un fel de mâncare fetiș care spunea ceva despre aspirațiile sale sociale. Nimic nou sub soare, cum s-ar zice.

Baking with Kafka – o carte cu ilustrații în care Franz Kafka îți spune cum să gătești diferite deserturi.

 

Dukkah

Dukkah este un amestec egiptean făcut din nuci și condimente. Din ce am văzut pe net, sunt nenumărate variante, dar toate au susan, coriandru și chimion la bază. Versiunea aceasta e din ce aveam eu prin casă și este perfectă pentru gustul meu.

Dukkah

2 linguri de migdale crude
2 linguri de arahide crude
1 lingură de nuci crude*

3 linguri semințe de susan (albe, negre sau amestecate)
2 linguri boabe de coriandru
1 lingură semințe de fenicul
2 linguri semințe de dovleac crude
1 lingură semințe de chimion sau de chimion măcinat

1 lingură de mentă uscată
½ linguriță scorțișoară
1 lingură de zahăr (alb sau brun)
1 praf fulgi de chili

1 Prăjește nucile până sunt aproape gata. Adaugă restul de semințe până la chimion și mai prăjește 2-3 minute. (Dacă ai chimion măcinat, nu-l pune la prăjit, adaugă-l după.)
2 Pune totul într-un robot împreună cu restul ingredientelor. Procesează până obții un amestec omogen cu ceva lucruri mai mari prin el. Pune totul într-un borcan și acoperă-l după ce s-a răcit.
3 Servește la aperitiv sau ca snack cu pâine proaspătă și ulei de măsline extravirgin: întinge pâinea în ulei, apoi în dukkah. Sau folosește-l ca pe orice condiment în salată, omletă sau friptură. Ține câteva săptămâni bune în frigider, într-un recipient etanș.

Variante: poți folosi direct nuci prăjite, dar ai grijă la conținutul de sare. Și poți folosi orice nuci vrei, eu asta aveam în congelator. Am găsit și versiuni fără scorțișoară, și fără zahăr, și fără mentă, dar eu am vrut să le pun pe toate.

Linkurile de luni – 4 septembrie 2017

Încerc să limitez numărul de linkuri de luni la cinci pentru că altfel mi-ar lua două zile să scriu postul ăsta.

Bucătăriile tradiționale se pot transforma în puncte gastronomice locale – dacă nu ați trecut niciodată printr-un proces de acreditare ANSVSA, nu aveți idee cât de importantă e știrea asta. Dacă ești gospodărie care face turism tradițional – în zone istorice, dar nu numai – poți de acum să servești legal mâncare câtă vreme e din ingrediente din grădina ta și carne roșie din surse autorizate (nu poți cumpăra porc de la vecin, numai de la o fermă/un magazin). Până acum, oricine producea orice fel de mâncare trebuia să aibă bucătărie cu aceleași standarde ca un restaurant sau o firmă de catering – gresie, faianță, mese de metal, frigidere separate pentru vegetale și produse de origine animală, flux al procesului tehnologic, plus o mulțime de servicii externalizate. E un mare pas înainte pentru păstrarea tradițiilor culinare, dar și pentru intrarea în legalitate a celor care făceau asta oricum.

The Reason Why People Aren’t Using Meal Kits și You Don’t Need Blue Apron to Teach You to Turn On Your Oven oferă două perspective asupra problemelor de retenție a clienților pe care le au serviciile de meal kits (cum a fost la noi Cooku bau și cum e acum Ucook de la Real Foods). Unul dintre articole, scris de un chef, spune că meal kits sunt utile pentru cei care au nevoie de un imbold ca să se apuce de gătit, dar sunt timorați de detalii; pe măsură ce devin mai încrezători, nu mai au nevoie să le dea cineva mură-n gură… mura-n gură, ca să zic așa, și trec la nivelul următor. Celălalt, scris de un jurnalist, are o abordare mult mai pragmatică: oamenii care renunță la abonamentele la meal kits declară că o fac pentru că sunt prea scumpe.

Instagram Your Leftovers: History Depends on It este pledoarie unui istoric culinar ca oamenii să fie mai cinstiți pe Instagram și să documenteze întreaga lor relație cu mâncarea – și când comandă, și când strică ceva, și când mănâncă ce nu trebuie și ce nu arată bine – pentru ca cercetătorii să poată documenta realitatea din ziua de azi, nu doar aspirațiile.

EU Heading for Butter Shortage by Year End – din cauza producției scăzute de lapte și mai ales din cauza prețului mic al laptelui care îi face pe fermieri să nu mai vândă (pentru că îi costă mai mult decât scot pe el), nu există materie primă pentru brânzeturi și unt și asta se va vedea pe piață (prin creșterea prețului) până la finalul anului. Știrea asta vine la pachet cu aceea că o dietă scăzută în grăsimi te poate omorî, ilustrată, desigur, cu o halcă mare de unt.

What Did Ancient Romans Eat? – Un roman (adică o carte) inspirat de povestea reală a unui bucătar-sclav din timpul Imperiului Roman căruia i se atribuie cea mai veche carte de bucate care a supraviețuit până azi explorează ce mâncau de-adevăratelea romanii. Fascinant!

Extra: Nu fiți acest client: 11 Things That Frustrate Every Grocery Store Employee

Linkurile de luni – 28 august 2017

M-am trezit mai devreme să mă uit la finalul de sezon la GoT, așa că să mă scuzați dacă nu sunt cea mai coerentă persoană.

Africans Have Heated Views About Rice, Just Ask Mark Zuckerberg – Marele război al jollof rice, un fel african a cărui maternitate o revendică mai multe țări din Africa de Vest. E ca și cum s-ar bate românii, turcii, bulgarii și sârbii pe sarmale și ardei umpluți. Cel mai amuzant paragraf:

The warring West African camps even agreed to a short-term cease-fire in 2014 in response to the jollof recipe of British celebrity chef Jamie Oliver, who took the sacrilegious step of adding coriander, parsley and lemon juice. The episode—which became known as #jollofgate—was met with howls of derision and forged a fleeting moment of West African unity. “Our plates will not be colonized!” said one Twitter user. “Jamie Oliver’s jollof rice hurts my soul,” said another.

The Case for a Breakfast Feast – După ce ni s-a spus că nu contează la ce ore mănânci, un nou studiu, pe 50.000 de oameni, spune că ba da, contează, și ar trebui să mâncăm cel mai consistent dimineața și tot mai puțin de-a lungul zilei.

Is The Secret To A Healthier Microbiome Hidden In The Hadza Diet? – o altă teorie care câștigă teren, cea a microbiomului din sistemul digestiv care e responsabil de multe probleme de sănătate, inclusiv supraponderabilitatea, încearcă să vadă dacă distrugerea microbiomului prin alimentația procesată este reversibilă. Și cercetările de la Duke University spun că da. Avem nevoie de o dietă diversificată, cât mai naturală (asta nu înseamnă organică sau bio, și pur și simplu neprocesată) ca să avem un sistem digestiv sănătos.

Does Dieting Actually Make Your Stomach Shrink? – regimul alimentar îți „strânge” stomacul? Cică nu.

Georgia O’Keeffe, health food devotee: the pioneer of modernism’s favourite recipes – Georgia O’Keeffe a fost o artistă feministă extraordinară și, descoperim, o femeie pasionată de gătit și de mâncare sănătoasă într-o Americă construită pe burgeri și milkshakes. Iar acum avem și o carte de bucate cu rețetele ei.

Trei experte în cosmetice AHA/BHA

Am început să înțeleg ceva-ceva din minunata lume nouă a cosmeticelor coreene și a exfolianților chimici și a acidului hialuronic numai când m-am uitat cu atenție și cu pixul în mână la aceste femei:

  1. Nadine Baggott (Beauty Editor la Hello! UK) în dialog cu Paula Begoun (as in Paula’s Choice, unul dintre cei mai importanți producători de cosmetice de noua generație):

2. Gothamista

3. Liah Yoo

Linkurile de luni – 21 august 2017

Reiau Linkurile de luni, o serie pe care am făcut-o vreo șase luni anul trecut pentru că nu-mi mai plăcea să gătesc. Acum îmi place iar să gătesc (se vede pe blog), dar cred că prind bine și acestea.

Behind the Hype of ‘Lab-Grown’ Meat – știrile despre carnea făcută în laborator, care ar împăca și iubitorii de carne și iubitorii de animale și ar scădea poluarea produsă de creșterea pentru carne a animalelor, sunt mai degrabă produsul optimismului exagerat al celor din Silicon Valley și al simplificării extreme. Realitatea e mult mai în urmă și mult mai complicată.

The World Is Facing a Shortage of Camembert Cheese – nu vă panicați, se referă doar la Camembert de Normandie DOP, adică cel cu denumire de origine protejată, care trebuie să îndeplinească o mulțime de condiții stricte, de la ce mănâncă vacile la câtă grăsime are laptele lor. Articolul spune că tot mai puțini fermieri sunt dispuși să treacă prin procesul oficial de DOP – doar 4 din cele 360 de milioane de roți de Camembert produse anual au DOP – dar asta nu afectează propriu-zis producția.

Want to Smell Good? Eat Your Vegetables – cică femeile pot mirosi când bărbații au o dietă sănătoasă.

Anthony Bourdain’s Moveable Feast – demersurile culinaro-antropologice ale lui Bourdain l-au transformat într-un fel de diplomat de carieră.

People who do not watch Bourdain’s show still tend to think of him as a savagely honest loudmouthed New York chef. But over the years he has transformed himself into a well-heeled nomad who wanders the planet meeting fascinating people and eating delicious food. He freely admits that his career is, for many people, a fantasy profession. A few years ago, in the voice-over to a sun-dappled episode in Sardinia, he asked, “What do you do after your dreams come true?”

What We Eat Affects Everything – Un gastroenterolog cu abordare integrată vorbește despre cum ce mâncăm e digerat diferit de femei și bărbați, ceea ce în teorie sună foarte interesant și logic, dar apoi am ajuns la niște citate absolut demente, gen:

but when you put makeup on, like foundation and eye makeup and so on in the morning, by the end of the day it’s gone. Literally gone—it looks like you don’t have anything on. Where does it go? It gets absorbed into our body.

Hm, nu. Se duce pentru că nu folosești primer și setting spray și se șterge de pe piele. Moleculele din machiaj sunt mult prea mari pentru a fi absorbite de piele – e chiar o problemă a industriei de îngrijire să facă formule care pătrund adânc în piele, pentru că în general rămân la suprafață. Deci nu știu ce să zic despre filosofia doamnei – a mai apărut și la Dr. Oz Show și e recomandată de el. Unele lucruri sunt însă de bun simț și merit citit până la capăt.

EXTRA:

Această rețetă de plăcintă cu feta, cimbru și miere de la Nigella:

Sursă foto: food52.com

Trei cărți pentru ultimele zile de vară

Scriitorii români de azi scriu cărți scurte. Unii critici spun că asta înseamnă că nu sunt capabili să scrie romanele epice pe care le vedem la Franzen, Tartt sau McEwan. Eu spun că și în cărțile scurte sunt povești epice sau lumi întregi construite doar de mintea extraordinară a scriitorului. Aceste trei cărți merită citite indiferent de lungimea lor.

Ioana Bradea, Înalt este numele tău

În Bistrița medievală, viața este grea pentru toată lumea. Pentru un fost jude ambițios care pierde tot, pentru o fată de familie bună care se împotrivește cutumelor, pentru o fată săracă care n-are nicio șansă în fața judecății celorlalți, pentru un arhitect a cărui lume se destramă. În mai puțin de 100 de pagini, te muți într-o lume visată care se simte ca cea din jurul tău.

 

 

 

Lavinia Braniște, Interior zero

Cred că am cumpărat 10 exemplare din Interior zero și le-am făcut cadou prietenilor. Voiam să le arăt că e cineva pe lumea asta care înțelege ce înseamnă viața unui tânăr bucureștean  care vrea o viață mai bună și încearcă să supraviețuiască lumii profesionale în care ceilalți nu au simțul ridicolului – sau poate personajul are prea mult -, în care lipsa de demnitate a sărăciei relative, a relațiilor superficiale, a propriilor aspirații te dărâmă pe zi ce trece dacă nu găsești o supapă prin care sufletul tău să poată supraviețui. Nu cred că e nimeni care să scrie asta mai bine decât Braniște.

Mihai Radu, Extraconjugal

Cartea aceasta a fost o surpriză. Lumea vorbea despre cât de frumos e scrisă – ceea ce e adevărat. Dar e mult mai mult de atât. Prin cheia asta a cuvântului din titlu citești despre ce înseamnă căsătoria. Nu doar a personajului principal, dar și părinților lui,  a surorii lui,  a vecinului bețiv care își bate soția și apoi e bătut de frații ei, a întregii noastre relații cu orașul în care ne-am născut și din care am încercat să fugim toată viața fără să știm că îl cărăm în spate.
Și pentru că nu multe romane românești încep atât de bine, trebuie să vă spun că scena de deschidere e despre o conversație telefonică între personajul principal și sora lui despre infecția cu transmitere sexuală a mamei lor și planul de a le administra părinților antibiotice în băutură ca să evite conversația asta oribilă cu ei. Dacă nu vă recunoașteți în jenele acestor două personaje, felicitările mele! 🙂

Inspirație pentru rețete de sezon

Când nu știu ce să gătesc sau când am un ingredient nou pe care nu știu cum să-l prepar sau când fac un meniu și vreau multe opțiuni, mă duc pe aceste trei site-uri.

  1. Foodgawker, pe care îl am și în bara de bookmarks din Chrome. E un site colectiv, dar curatoriat, de rețete de sezon din toată lumea. Cel mai bun lucru e că are un sistem de căutare foarte potrivit. Poți să alegi să vezi doar deserturi sau fără deserturi deloc. Poți să cauți după un ingredient sau un tip de masă. Poți salva rețete și să le adaugi note. Este foarte flexibil și divers – unele rețete sunt în original în limbi precum cehă, poloneză sau bulgară, dar le poți citi cu Google Translate.
  2. Food52 este o comunitate de bucătari adunați de Amanda Hesser, fost Food Editor la New York Times și câștigătoare de James Beard Award, și Merill Stubbs, bucătar profesionist. Pe lângă rețete, pe site se scrie despre mâncare într-un mod sofisticat și accesibil în același timp: mult myth busting, trucuri, filosofii de gătit. Mereu învăț ceva nou.
  3. NY Times Cooking este probabil cea mai educată colecție de rețete. Aici scriu Mark Bittman, Sam Sifton, Melissa Clark și alții. Cel mai mult îmi place că organizează tematic rețete: sosuri pentru sufleuri, moduri de a găti păstârnacul sau broccoliul,  ce să faci cu caju sau supe pentru răceală. Asta pe lângă tot conținutul despre tehnici de bază, prin care ar trebui să treacă toată lumea.

Și când vreau rețete de anti-sezon, mă duc pe Australian Gourmet Traveller. Uite-așa.

 

Trei mese bune din Berlin

Nu e vorba de mese pe care mănânci, Sorana*! E vorba de mese pe care le mănânci. În Berlin. Și sunt bune și accesibile, că nu vorbim aici de restaurantele cu stele Michelin. Sunt locuri la care mănânci și bei (o bere, o cafea, un suc) de 30-40EUR pentru două persoane, cu tot cu tip. Pe două dintre ele le-am descoperit datorită prietenei mele Roxana, care fusese cu câteva luni înainte. E bine să-ți întrebi prietenii. Noi am fost în noiembrie 2016, dar e puțin probabil să se fi schimbat ceva de atunci. Localurile sunt în continuare deschise și m-aș întoarce oricând la ele.

  1. Sophieneck –  Berlinul clasic, de modă veche, poate fi întâlnit în acest local. Parcă ești într-un film din Războiul Rece. Chelnerii nu vorbesc engleză – și au în jur de 100 de ani -, totul e întunecat, cu lambriuri maro închis și lămpi verzi, e plin de cvasi-bețivi de Berlin care trag beri la 11 dimineața într-o joi (ok, și noi am făcut asta, dar noi măcar am mâncat; și eram în concediu) iar mâncarea e aranjată pe farfurii ca la cele mai reușite seri dansante sau cumetrii din anii ’80. Dar e bună. Foarte bună. Supă-cremă de dovleac cu ulei de dovleac, ceva cartofi cu mult bacon gratinați, plus o tartă cu ceapă și un kil de smântână alături. De altfel, cred că era smântână în orice. Am intrat accidental – nu am găsit loc la Mogg, vezi mai jos – și eram rupți de foame, dar nu mi-a părut rău deloc.

2. Mogg & Melzer. Mai întâi ne-a luat foarte mult să-l găsim – e la parter într-o clădire de cărămidă, fostă școală de fete din cartierul evreiesc, care pare o clădire de birouri, așa că nu am intrat în ea decât ca să întrebăm dacă știu unde e Mogg și așa l-am găsit :)) – și apoi nu am găsit niciun loc. Așa că am plecat și ne-am întors peste două zile, sâmbătă, la ora 10, și am prins ultimele două locuri la o masă cu alți doi care păreau că sunt la un date și el era cam nesimțit (ne-a întrebat dacă vorbim germană, i-am zis că nu și a răspuns „Nobody’s perfect”, dar nu la modul amuzant sau nici măcar umor sec). Dar na, nu e vina localului. Cât am stat noi acolo s-a făcut o coadă enormă pe hol – locul e inclusiv pe traseul câtorva ghizi, care vin cu un puhoi de străini și stau toți la ușă și așteaptă un loc. Mă rog, toate astea nu sunt argumente pro dacă vrei mai ceva mai puțin dramatic. DAR: locul în sine este tare frumos în estetica hipsterească, dar nu PREA hipsteresc, serviciul este excelent și mâncarea este perfectă. Am luat lucrul pentru care e vestit localul, sandvișul cu pastramă de vită și muștar, servit cu murături, o mâncare iconică new-yorkeză de origine evreiască. E atât de bun încât s-a scris în NY Times despre ei.  A fost pe măsura reputației. Sigur, mie mi-a luat jumătate de oră să-l mănânc și mi s-a părut enorm, dar alții păreau obișnuiți cu el. Gustul e foarte satisfăcător.

3. CHILEES. Dacă în primele două ne-au tripuit nostalgic, în locul acesta am ajuns pentru că voiam ceva care să ne arate cosmopolitismul Berlinului. Și ce sună mai cosmopolit decât burger coreean? Locul e maxim hipsteresc, de la becurile Edison la mobilierul din europaleți, dar în cel mai bun sens. Adică e autentic acelui oraș. Unul dintre burgerii  lor a primit premii locale, dar nu spre asta ne-am dus. Am băut bere coreeană și am mâncat burger cu bulgogi cu garnitură de kimchi și a fost tot ce ne puteam dori. Localul e deschis doar seara și noi ne-am dus fix când deschideau, la 5, așa că am prins și masă și servire rapidă. Când plecam se aglomerase deja.

Voi ce localuri preferate aveți în Berlin?

*Prietena mea Sorana are o relație conflictuală cu mesele de când s-a ocupat de cumpărarea unei mese de ședință pentru redacția DoR și a implicat transport de la Baia Mare și returnat un set de picioare, plus o teamă constantă că sistemul actual ne va cădea la un moment dat pe picioare.

Obsesii curente, episodul 1

Aceasta e un fel de listă de cumpărături pentru următoarele luni.

1. Anastasia Beverly Hills Lip Palette, pentru că vreau să mă joc cu acel albastru. Și cu albul. Și cu negrul. Ați înțeles.

2. Anastasia Beverly Hills Subculture Palette, pentru că aproape tot youtube-ul a zis că e groaznică, atât de sfărâmicioasă încât nu se poate lucra cu ea. Tocmai d-aia, mi se pare irezistibilă.

3. Clinique Almost Lipstick în Black Honey (și chiar arată ca mierea de mană). L-am mai avut. La noi nu se găsește, trebuie comandat din SUA, dar merită pentru că este miravilios. Sheer, adică mă pot da cu el fără oglindă, dar dacă pui mai multe straturi se transformă într-o culoare foarte adâncă și sexy. Și merge cu absolut orice culoare de ten. Poate se simte Sephora și îl aduce.

Susă foto: http://blessmybag.com/2012/01/18/clinique-almost-lipstick-black-honey/
Sursă foto: http://blessmybag.com/2012/01/18/clinique-almost-lipstick-black-honey/

4. Seruri de la The Ordinary. Mă educ în zona serurilor și soluțiilor chimice care ar trebui să mă țină tânără pentru tot restul vieții (da, ok, știu că nu vor face asta, dar e un fel de terapie). Aceasta e rutina pe care încerc să o construiesc la recomandările lui Wayne Goss și am până acum un singur produs, Buffet.

Buffet
Natural Moisturising Factors + HA
Glycolic Acid 7% Toning Solution
Advanced Retinoid 2%
Organic Cold-Pressed Rose Hip Seed Oil
Squalane
AHA 30% + BHA 2% Peeling Solution

Sursa foto: http://www.fenwick.co.uk/daily-muse/articles/a-q-and-a-with-the-ordinary-founder-brandon-truaxe

În plus, acesta va fi următorul primer: High-spreadability Fluid Primer.

O parte dintre ele se găsesc la Farmacia Tei și la BebeTei, restul le voi comanda online.

5. Mai multe chestii de la NYX:

6. Și, cândva, o paletă Inglot creată de mine. Sau inspirată de alții:

Smoothie cu ananas, banană și spanac

Smoothie cu ananas, banană și spanac

8 porții

1 ananas mare, bine copt, curățat de coajă și tăiat bucăți mici
1 pungă de spanac tânăr
4 banane, curățate și tăiate rondele
miere sau alt îndulcitor, opțional

Împarte în 4 toate cantitățile. Umple patru pungi etanșe (de congelator) cu câte o banană, un sfert de ananas și o mână de spanac. Congelează. Când vrei un smoothie, pune o cană de apă, de iaurt, de lapte, de suc, de apă de cocos, ce vrei, în blender, îndulcitorul opțional (eu am pus 2 linguri de miere de mană) și conținutul unei pungi și blenduiește. Vei avea 2 smoothieuri foarte bune. Sau renunță la apă și pune tot conținutul unei pungi în robot pentru a obține înghețată.

Eu am făcut două smoothieuri și am dat la congelator restul.

Cu resturile de coajă de ananas știți ce să faceți.