Lucruri noi: Entre Aromas și Catleya

Entre Aromas

Joi seară am fost la petrecerea de lansare a restaurantului Entre Aromas, din SkyTower.  Este unul dintre puținele restaurante spaniole din București și, de fapt, e deschis de ceva luni, dar abia acum și-a făcut deschiderea oficială.1555521_536292943134662_1497674714_n

Am mai mâncat o dată acolo, la invitația restaurantului, și au fost multe lucruri care mi-au plăcut: sopa de mariscos (supa de fructe de mare), gambas al ajillo (creveți în ulei de măsline cu usturoi și chili), muslo de pado confitato (pulpă de rață confiată) și lava cake (nu cred că așa se cheamă în meniu, dar asta e).

La petrecerea de joi au fost alte lucruri bune, de data asta din meniul lor de cocktail: ton marinat în crustă de susan, paella de marisco (cea mai bună pe care am mâncat-o) și deserturi catalane tradiționale. Și restaurantul în sine e drăguț, cu decorațiuni de inspirație gaudiană și o secțiune generoasă pentru nefumători (ceea ce pentru mine e vital). Recomand să mergeți seara, nu la prânz, când e plin de corporatiștii din zonă care vin pentru bufetul rapid și nu neapărat spaniol.

Highlights din meniu:

Catleya

04-Catleya-3-sticleSăptămâna mea mondenă a continuat cu o degustare specială pentru Catleya, noua linie de vinuri a oenologului Laurent Pfeffer (căruia trebuie să-i mulțumiți pentru toate vinurile Corcova și Jirov pe care le-ați băut vreodată). Pfeffer, împreună cu doi partneri, și-a deschis propria sa podgorie în zona Corcova și Catleya Freamăt e prima sa colecție. Are un roșu din 2012 (cabernet sauvignon & merlot) și un rose (tot cabernet sauvignon & merlot) și un alb (sauvignon blanc & fetească regală) din 2013. Fără să fiu vreo cunoscătoare, pot să spun doar că mi-au plăcut pentru că toate sunt seci (pfiu!) și parfumate. Se pot comanda de aici și ar fi bine să o faceți repede, că sunt serii limitate (podgoria are 10 hectare și roșul, de exemplu, există doar în 2080 de sticle. Ok, 2077, că am băut noi trei aseară.) Tot acolo găsiți detalii tehnice despre fiecare vin în parte, cei care vă pricepeți.

În plus, pentru mine, contează că identitatea vizuală e făcută de prietena mea Solène Cesbron, art directorul Decât o Revistă și o adevărată cunoscătoare de vinuri și fonturi. Iar povestea numelui podgoriei este senzațională: faire Catleya era eufemismul folosit de Swann și Odette din În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust pentru a face dragoste. Proust a fost prietenul apropiat al prințului Anton Bibescu, ultimul moșier de la Corcova. Și astfel, în mâna unor francezi care iubesc și pun în valoare vinul românesc, cercul se închide.

Trei rețete de la Crăciun

În ultimele zile am fost într-o comă alimentată de resturi de la masa de Crăciun, Candy Crush Saga, Doctor Who (good bye, raggedy man!) și foarte foarte multe liste cu cele mai bune orice din 2013. Dar după ce am revăzut și toate episoadele cu Donna Noble și a murit și doctorul 10 și eram pe cale să mă uit din nou la seriile cu 11, m-am oprit și am zis să mai și notez niște rețete de la Crăciun care au ieșit excelent. Și pe care le recomand pentru orice masă la care se adună familia.

Scăricică de porc la cuptor

Asta a fost vedeta mesei (pentru mine, cel puțin; pentru vegetarieni a fost cea de mai jos).  Rețeta e inspirată de aici. Am luat o bucată de 2kg de coaste de porc și am marinat-o peste noapte, în frigider, cu vin de casă și zeama de la trei portocale și două limete (le aveam în frigider, le răsesem coaja pentru turtă dulce și altele, cred că puteți pune orice citrice, important e să fie acid, ca să frăgezească). Cu patru ore înainte de servire am încălzit cuptorul la minim (150-160 de grade). Am aruncat marinada și am pus peste carne 2 lingurițe de ghimbir măcinat, 1/2 linguriță de paprika iute afumată, 1 lingură de sare mare, 2 lingurițe de rozmarin uscat și piper proaspăt măcinat. Am turnat peste toate astea 2 căni de vin roșu (tot de casă, producția de la tata) și supă de legume cât să acopere carnea. Am acoperit tava cu folie de aluminiu și am dat-o la cuptor 3 ore (cu o altă tavă dedesubt, pentru că sosul fiind până sus, a dat pe dinafară când fierbea). După trei ore am încercat carnea cu o furculiță și am văzut că se rupea, așa că am scos tava. Am mutat carnea pe platoul de servit (cu ocazia asta au picat niște oase din ea, atât de fragedă era) și am pus o parte din sos într-o crăticioară și l-am pus pe foc să scadă la jumătate. Nu am pus făină sau amidon în el, s-a îngroșat natural. Cât a scăzut sosul, am băgat în cuptor garnitura (rădăcinoase coapte cu turmeric, rozmarin și coajă de lămâie și piure de cartofi cu parmezan și chipotle, un ardei iute afumat genial) și ardeii umpluți cu cușcuș, și așa a fost totul fierbinte pe masă.

ribs

Ardei umpluți cu cușcuș

Nu mă omor după nimic umplut (mă doare stomacul numai când mă gândesc la sarmale) și nu îmi amintesc să fi mâncat vreodată ardeiul din ‘ardei umplut’, dar invenția asta am gătit-o și am mâncat-o cu mare plăcere. Folosesc de mult rețeta asta pentru cușcuș și acum am făcut-o până la capăt pentru că mi-am dorit ca prietenii vegetarieni să aibă și ei un fel de mâncare aspectuos și complicat pe masa de Crăciun, nu doar noi, omnivorii. Am luat 6 ardei grași colorați și i-am tăiat pe lung, pe o parte, pentru a scoate cotorul și semințele. Nu vă sfătuiesc să faceți la fel, e o bătaie de cap și ardeii se rup dacă nu ești foarte foarte atent. Mai bine tăiați un căpăcel sus, tradițional. Anyway, i-am spălat și i-am pus deoparte. Am pus 200 de grame de cușcuș israelian (cu bob mare, nu din cel fin) la înmuiat în jumătate de litru de supă de legume fierbinte.  Am tocat mărunt o ceapă roșie medie și am călit-o în 30-40g de unt – așa, vreo două linguri – până s-a înmuiat, dar fără să se rumenească. Am tocat mărunt o mână de fructe uscate – caise, curmale, smochine, merișoare – și le-am amestecat cu o mână de alune de pădure crude. Am încins cuptorul la 200 de grade și apoi am pregătit umplutura: am scurs cușcușul (am păstrat supa) și l-am amestecat cu ceapa și untul în care a fost călită, fructele uscate și alunele, 2 linguri de mentă uscată, 1 lingură de ulei de măsline extravirgin, 1 lingură de oțet balsamic, sare, piper și un gălbenuș de ou.  Am umplut ardeii pe trei sferturi și i-am pus la cuptor împreună cu supa păstrată, turnată peste ei, nu direct în tavă (cușcușul mai are nevoie de lichid ca să se gătească). Au fost gata după 30 de minute – ardeii rumeniți și cușcușul gătit perfect, al dente. I-am făcut pe la prânz și i-am reîncălzit în cuptor pe la 7, când i-am servit.

Ardei umpluți cu cușcuș cu mentă, fructe uscate și alune de pădure
Ardei umpluți cu cușcuș cu mentă, fructe uscate și alune de pădure

 

Tort Victoria cu zmeură și trandafiri

Un tort mult mai puțin complicat decât pare. Gândiți-vă că aluatul pentru blat se face punând totul o dată într-un bol și bătând cu mixerul. Iar umplutura e frișcă bătută. Iar glazura e zmeură amestecată cu zahăr pudră. Deci e foarte foarte ușor. În plus, chiar nu are gust de săpun, cum mă așteptam – groaza mea cea mai mare când gătesc cu lavandă sau alte flori e să nu dau gel de duș oamenilor. Aroma de trandafir e delicată, ca o adiere de primăvară (beau niște Jirov în timp ce scriu asta).

Rețeta e de la Good Food, o văzusem în vară, dar mi-a venit ideea să o fac când am găsit la Bazarul cu Mirodenii petale de trandafir uscate. Nu erau ele zaharisite, dar tot mergeau. Și aveam și congelatorul plin de zmeură congelată. Deci era perfect. Spre deosebire de rețeta originală, am decis să îl fac de doar două straturi – am folosit două tăvi cu diametrul de 25cm în loc de trei x 20. Pentru că nu aveam și pentru că mi s-a părut o bătaie de cap. Și am mai adăugat în umplutură dulceață de trandafiri cumpărată prin toamnă de la niște cunoștințe care o fac în casă și care e foarte bună.

Am încălzit cuptorul la 160 de grade (e un fel de-a spune, la mine a mers cuptorul nonstop două zile :)) ). Într-un bol mare am pus: 350g de unt moale, 500g de zahăr, 6 ouă mari, 200g de iaurt grecesc 10%, 500g făină 000, 2 lingurițe (1 plic) praf de copt, 1 linguriță (5ml) extract de vanilie, 1 linguriță esență de trandafiri (de la Dr. Oetker, n-am avut timp să caut apă de trandafiri). Le-am bătut bine cu mixerul vreo 3 minute, până am avut un aluat omogen. Am uns (cu hârtia de la unt, n-o să mă vedeți cu degetele în unt vreodata :-D) cele două tăvi și le-am tapetat cu făină, apoi am împărțit aluatul cât de cât egal între ele și l-am nivelat. Am dat tăvile la cuptor o oră și la jumătatea timpului le-am schimbat locul, să se coacă uniform.

Între timp, am pus la dezghețat într-o sită vreo 250g de zmeură și am făcut siropul pentru blat: 150g de zahăr și 100ml apă la foc mic, până au dat în clocot. Am adăugat apoi 1 linguriță de esență de trandafiri și l-am lăsat să se răcească puțin. Când blaturile au fost gata și le-am scos din tăvi și le-am pus pe grătare, au primit câteva linguri de sirop, pe care l-au înghițit foarte îndatoritoare. Alte două linguri au fost amestecate bine cu vreo 100g de zmeură decongelată, apoi amestecul a fost trecut printr-o sită fină pentru a elimina semințele iar sosul rămas a fost amestecat cu vreo 300g de zahăr pudră (puneți mai mult pentru a avea glazură cu o textură mai groasă). Apoi am bătut 200ml de smântână de frișcă rece până a devenit… frișcă și am adăugat ușor în ea ultimele două linguri de sirop cu aromă de trandafir și o linguriță de extract de vanilie.

Asamblarea a fost foarte simplă: un blat, câteva linguri de dulceață de trandafiri, frișca, jumătate din zmeura decongelată rămasă, al doilea blat, glazura de zmeură și zahăr pudră, lăsată să curgă artistic, pe cât se poate, restul de zmeură și petalele de trandafiri uscate. Ține foarte bine în frigider.

Feedback final: prietenul Adi: ‘N-am mâncat niciodată așa ceva!’; răspunsul meu: ‘Nici eu!’. 🙂

Tort Victoria cu trandafiri și zmeură
Tort Victoria cu trandafiri și zmeură