Supă rece de avocado și castraveți cu salsa de piersici

Supă rece de avocado și castraveți cu salsa de piersici

Adaptată de aici

2 porții

Supa
(ideal e să fie toate reci din frigider și să faceți supa pe loc, înainte să o mâncați, pentru că altfel oxidează și își pierde gustul)
1 castravete Fabio, curățat de coajă și tăiat bucăți mari
1 avocado, curățat de coajă și sâmbure
1 fir de ceapă verde, tăiat mare
zeama de la 1 limetă

Salsa
1/2 piersică, tăiată cubulețe mici
1/2 roșie, tăiată cubulețe mici
1 lingură cu vârf de boabe de porumb din conservă
1 mână de pătrunjel, tocat
1 lingură ulei de măsline
zeama de la 1/2 de limetă

1 Pune în blender toate ingredientele de supă, asezonează cu sare și piper după gust și procesează. Adaugă puțină apă ca să obții o consistență de supă, dacă e prea gros amestecul.
2 Combină ingredientele pentru salsa, asezonează cu sare și piper.
3 Împarte supa în 2 boluri și pune deasupra salsa. Servește cu pâine prăjită, dacă vrei.

Shakshuka

Puteam să-i zic huevos rancheros, uova al purgatorio, pisto sau menemen și ar fi fost cam tot aia. Ouă gătite în sos de roșii, un fel de mâncare descoperit și de evrei, și de mexicani, și de italieni, și de spanioli, și de turci. Micile variații sunt nesemnificative. Aceasta e varianta pe care o prefer eu – cu mai multe roșii, fără ardei gras (că nu îmi place), cu mai mult chimion și paprika afumată în loc de paprika simplă.

Shakshuka

2 porții

1 lingură ulei de măsline
1 ceapă mare, tăiată fâșii
4 căței de usturoi, tăiați felii
2 conserve de roșii
1 linguriță de chimion măcinat
1 linguriță de paprika dulce afumată
4 ouă
o mână de pătrunjel, tocat
un avocado, feliat, opționat

1 Într-o tigaie largă, încinge uleiul și călește ceapa și usturoiul până devin translucide. Pune roșiile, chimionul, paprika, sare și piper după gust și fierbe la foc mic până dau roșiile în clocot. Adaugă ouăle și acoperă cu un capac (eu improvizez unul din folie de aluminiu că tigaia e prea mare pentru orice capac). Lasă să se gătească ouăle vreo 8-10 minute, verificând din când în când. Când sunt gata, oprește focul și decorează cu pătrunjelul.
2 Servește cu avocado, smântână sau iaurt gras.

 

Supă de linte verde cu unt de cocos

IMG_8375

Supă de linte verde cu unt de cocos

6 porții

2 linguri unt de cocos
2 căței de usturoi, mărunțiți
1 ceapă roșie, tăiată rondele
1 morcov mare, tăiat rondele
1 lingură de curry
un praf de ardei iute măcinat
1 1/2 cană de linte verde uscată
1 conservă de roșii (400g)
1,2 l supă de legume
200ml lapte de cocos sau smântână pentru gătit
ceapă verde pentru garnisit

1 Încinge untul/uleiul de cocos (e același lucru, își schimbă starea de agregare în funcție de temperatură) într-o cratiță înaltă și călește usturoiul, ceapa și morcovul până s-a înmuiat ceapa (8-10 minute). Pune curry-ul și ardeiul iute, mai călește 1 minut. Pune lintea, mai călește 1-2 minute. Pune conserva de roșii, amestecă și așteaptă să dea în clocot. Pune supa de legume (eu o pun fierbinte, reduce timpul de gătit) și dă focul tare până începe să fiarbă, apoi dă-l mic, acoperă cratița și lasă să fiarbă 20-30 de minute, până s-a gătit lintea. Depinde de linte aici, trebuie să mai testezi la cinci minute. Dacă a scăzut foarte mult, mai adaugă supă sau apă fierbinte – sau nu, dacă vrei o tocană.

2 Când e gata lintea, ia de pe foc și adaugă laptele de cocos sau smântâna. Nu e același lucru, dar ce vreau să știi e că dacă nu ai lapte de cocos și afară e cod portocaliu, e ok să înlocuiești, cum am făcut eu. E doar o supă. Important e să fie bună. Dacă nu ai nici smântână, nu mai pune nimic. Supa e destul de consistentă și fără. Asezonează cu sare și piper după gust. Servește cu ceapă verde deasupra și pâine proaspătă.

Kisir

Ieri am mâncat creier de porc fiert în supă aromatizată cu usturoi, salvie, cimbru și piper – așa, gol, doar cu niște sare și zeamă de lămâie, nu-mi cer scuze deloc – așa că am zis măcar de azi să revin la gătit de oameni normali. Și ce e mai normal decât să-l trimiți pe frate să caute pătrunjel când sunt -11 grade afară?

Dar a găsit, asta contează. Și așa am încropit ceva ce visam de mult să fac: kisir, un fel turcesc pe care l-a popularizat Yotam Ottolenghi. De la el am și luat rețeta. Kisirul este o rețetă la care se vede cât de bine dotată ți-e cămara. Că dacă te apuci să cumperi melasă de rodie, bulgur/cușcuș, chimion măcinat și conserve de roșii special pentru ea, o să ți se pară că e un fel scump. Dar dacă le ai deja – și ar trebui să le ai dacă îți place mâncarea mediteraneană – e o nimica toată.

IMG_8179

Kisir

4 porții

2 cepe mari, tocate mărunt
2 linguri ulei de măsline, plus extra pentru garnisire
1 conservă de roșii cuburi, decojite
150ml de apă
400g de cușcuș fin/bulgur
1 lingură de melasă de rodie
1 lingură zeamă de lămâie
3 legături de pătrunjel, tocat mare
o mână de chives sau 1 legătură de ceapă verde, tăiată rondele
1 ardei peperoncino, tocat mărunt 
2 căței de usturoi, tocați mărunt
1 linguriță de chimion măcinat
semințele de la o rodie
1 mână de frunze de mentă

1 Într-o tigaie mare, călește ceapa vreo cinci minute în uleiul de măsline până devine translucidă. Adaugă toată conserva de roșii și amestecă. Lasă să fiarbă 2 minute, apoi adaugă apa. Dă în clocot și ia de pe foc. Adaugă cușcușul și amestecă bine.

2 Adaugă melasa, zeama de lămâie, pătrunjelul, chives/ceapa verde, ardeiul iute, usturoiul și chimionul. Asezonează cu sare și piper proaspăt măcinat și amestecă bine. Lasă să ajungă la temperatura camerei.

3 Gustă și mai asezonează, după gust, apoi pune amestecul pe un platou. Imprimă niște șanțuri cu o spatulă sau o furculiță. Pune semințele de rodie și frunzele de mentă și stropește cu uleiul de măsline rămas.

Paste-într-o-oală

Nu îmi plac pastele. Nici să le fac, nici să le mănânc. Mi se pare prea mare bătaia de cap pentru rezultat. N-am făcut niciodată carbonara sau bolognese sau chestii d-astea pe care mulți le consideră clasice. O dată la trei ani, arunc pachete întregi de paste din dulap – le cumpăr doar pentru că îmi place cum arată, apoi nu fac nimic cu ele.

Și totuși.

Rețeta asta.

E ceva incredibil.

Și este din Puglia.

IMG_5718

Paste-într-o-oală

4 porții

350g spaghetti
350g roșii prunișoare sau cherry, tăiate în 2 sau 4
1 ceapă, tăiată rondele subțiri
4 căței de usturoi, tăiați felii subțiri
2 fire de busuioc, doar frunzele (plus extra pentru garnisit)
2 linguri ulei de măsline extravirgin (plus extra pentru garnisit)
1/4 linguriță de fulgi de ardei iute
2 lingurițe de sare
1/2 linguriță de piper proaspăt măcinat
4 1/2 căni de apă
parmezan ras

1 Pune totul fără parmezan într-o oală încăpătoare. Ai grijă ca pastele să fie complet acoperite de apă. Pune pe foc mediu-iute. Amestecă din când în când cu un clește sau o spatulă să nu se lipească.
2 După 9 minute, încearcă dacă pastele sunt al dente. Dacă sunt, oprește focul (dacă nu, mai lasă un minut și mai încearcă) – nu te panica pentru că e mult sos, va fi absorbit de paste repede. Scoate spaghetti cu lingura pentru paste (cea cu colți), pune pe farfurii, adaugă parmezan, frunze de busuioc și un strop de ulei de măsline și poftă bună!IMG_5720

Tartă cu roșii și cream cheese

Le-am cunoscut la Cercu’ de Donatori TFN România pe Mihaela și Livia, care au o grădină bio undeva în Prahova și îți livrează săptămânal, acasă sau la birou, ce dorești din recolta lor. Mai știu astfel de afaceri, dar până acum nu m-a atras în mod deosebit să-mi comand, pentru că eu am piața Veteranilor peste drum de casă și am de unde să-mi iau legume. Problema, anul acesta, a fost că nu am găsit niciodată roșii nețuguiate, despre care știu că sunt crescute forțat cu chimicale, și am început să mi se facă dor de niște roșii bune, pe care să le mănânc cu încredere. Așa că am comandat de la ele – mâncasem la evenimentul cercului niște bruschete foarte bune cu roșiile lor. Și nu mi-am luat doar roșii, ci și chestii pe care nu le găsești nicăieri: castraveți lămâioși, broccolini și sfeclă Mangold (adică swiss chard, dacă folosiți bloguri americane pentru inspirație), precum și o tonă de verdețuri: salvie, cimbru și tarhon. Toate sunt atât de bune încât m-au făcut să dau drumul la cuptor și la două ochiuri de plită ca să scot tot ce e mai bun în ele. Azi, primul episod.

IMG_4607

Tartă cu roșii și cream cheese

6 porții

Aluat
175g de făină
1/4 linguriță de sare fină
1/2 linguriță de zahăr brun
115g de unt 80%, rece, tăiat cubulețe
2 linguri de apă foarte rece

Umplutură
400g roșii, tăiate rondele, sărate și lăsate la scurs într-o sită
200g de cream cheese
1 lingură de muștar dulce (am folosit unul cu miere și mac de la Lidl)
1 ou
câteva frunze de salvie proaspătă, tocate mărunt
câteva frunze de cimbru proaspăt

1 Pentru aluat: Amestecă făina, sarea și zahărul în robot, la cuțit. Adaugă untul și procesează 10 secunde, până obții un amestec nisipos, dar cu gogoloaie mari de unt prin el. Adaugă apa și mai procesează 3-5 secunde. Formează o bilă din amestecul obținut, aplatizeaz-o, învelește-o în folie alimentară și dă-o la frigider 30 de minute.

2 Încinge cuptorul la 180C. Scoate aluatul, întinde-l și pune-l într-o tavă de tartă. Dă-o la congelator până e umplutura gata.

3 Amestecă brânza cu muștarul, oul și salvia. Asezonează cu sare și piper după gust. Scoate tava din congelator, toarnă amestecul de brânză pe fundul tartei, așază feliile de roșii cât de artistic vrei, pune deasupra frunzele de cimbru și dă la cuptor 40-45 de minute. Atenție că roșiile vor lăsa apă în continuare, trebuie scurse din când în când (înclini tava și aduni cu o lingură) ca să nu înmoaie crusta. E perfectă rece, cu o salată de frunze alături.

Supă-cremă de năut și roșii

Am vrut să fac o mâncare marocană de năut și fratele meu a zis: „Nu mai bine faci supă-cremă?” Așa că am făcut supă-cremă. Am pus în ea tot ce mi-a trecut prin cap și nu-mi pare rău.

IMG_3322

 

Supă-cremă de năut și roșii

6 porții

1 lingură de ulei
3 cepe, tocate mărunt
5-6 căței de usturoi, întregi
700-1000g de năut fiert (eu fierb câte 1 kg de năut și îl țin în congelator porționat)
1 borcan mare de roșii întregi (sau 2 conserve)
1,2 l de supă de legume (eu am pus de găină, că asta aveam)
1 lingură de paprika dulce afumată
1 lingură de ras al hanout
1 lingură de mentă uscată
1/2 linguriță de fulgi de ardei iute

Opțional:
iaurt
gorgonzola sau altă brânză albastră
oțet de vin roșu

1 Încinge uleiul într-un vas încăpător și prăjește ceapa până se înmoaie. Adaugă usturoiul și călește puțin, apoi adaugă năutul și amestecă bine, să acoperi toate boabele cu ulei. Pune roșiile și supa și dă în clocot pe foc mic.

2 Fierbe până când boabele de năut sunt foarte moi, vreo 15-20 de minute. Ia de pe foc și pasează cu blenderul vertical. Adaugă toate condimentele și amestecă bine. Gustă și asezonează cu sare și piper. Servește cu iaurt, brânză sau crutoane, dar nu uita de oțetul de vin roșu.

 

PS: S-a terminat sezonul 3 din Vikings, iată niște gifuri cu Ragnar Lothbrok, să vă țină de cald până la sezonul 4.


Toast Revolution

2940034822743_p0_v1_s260x420Bon Appetit, biblia mea culinară de vreun an și jumătate, a pus pe coperta de ianuarie un toast cu labneh, alune și miere ca să marcheze acest trend inițial hipsteresc (da, prin San Francisco și Portland s-au deschis localuri care vând doar pâine cu unt).

Dar ce propune BA e mult peste banala pâine cu unt. Și e așa o inspirație încât am avut o scuză scot ce aveam prin dulap, cămară și frigider, să fac niște combinații și să mănânc pâine. Șapte jumătăți de felie. :-p

Așa că poftiți la inspirație și la făcut toast cu ce vreți voi.

 

 

 

 

 

Pâine integrală cu semințe, cream cheese, roșii cherry, ulei de măsline extravirgin și sare vulcanică.

IMG_2278

Pâine de secară, cream cheese, bacon, felii de ardei gras, ceapă verde și melasă de rodie.
IMG_2281

Pâine integrală cu semințe, iaurt grecesc, chili oil, roșii uscate (nu în ulei), ciuperci crude, ceapă verde.
IMG_2287

Pâine cu semințe, unt, anșoa, capere.
IMG_2291

Pâine cu semințe, cheddar, lemon-lime pickle.
IMG_2295

Pâine integrală cu semințe, avocado, roșie coaptă, chipotle, ulei de măsline extravirgin și oțet de merișoare.
IMG_2303

Și, bonus, pâine cu semințe, cremă de ciocolată cu caramel, felii de portocală, fulgi de migdale și fulgi de chili.

Tartă cu roșii coapte

A fost o tartă grozavă de picnic, dar chiar dacă vremea picnicurilor s-a terminat, nu înseamnă că nu se poate face ca să o mănânci în casă. Roșiile pre-coapte în oțet balsamic fac toată diferența.

IMG_0733

Tartă cu roșii coapte

Inspirată de aici

Roșii coapte
200g de roșii cherry
3 linguri de oțet balsamic
1 lingură ulei de măsline
sare, zahăr

Blat
150g de făină
5g de praf de copt (jumătate de plic)
1/2 linguriță de sare
1 ou
50g unt, topit
2 linguri de lapte

Umplutura
4 ouă mari
200g smântână sau crème fraîche
1/2 linguriță de sare
1 linguriță de piper alb măcinat
100g chèvre sau altă brânză proaspătă

5-6 frunze de busuioc proaspăt

1 Încinge cuptorul la 200C. Pune roșiile într-o tavă mică (nu le rupe codițele), stropește-le cu oțetul și uleiul, adaugă un praf de sare și unul de zahăr și dă la cuptor vreo 30-40 de minute, până când roșiile sunt coapte, dar își păstrează încă fermitatea. Când roșiile sunt gata, te poți apuca de restul. Nu opri cuptorul!

2 Pregătește o tavă de tartă (eu am folosit o tavă pătrată pentru că am făcut mai mult). Amestecă toate ingredientele uscate de la blat și apoi adaugă peste ele oul, untul și laptele. Amestecă bine cu un tel sau o lingură până obții un aluat omogen, grăsuț și puțin elastic. Întinde-l cu degetele în tavă, până la marginea de sus.

3 Pentru umplutură, bate ouăle cu smântâna, sarea și piperul. Toarnă umplutura în aluat. Pune roșiile coapte (cu tot cu codițe) pe toată tarta. Printre roșii pune bucățele de chèvre. Dă la cuptor 20 de minute sau până când brânza începe să se rumenească. Lasă să se răcească și decorează cu frunzele de busuioc.

IMG_0741

„Paste” de dovlecei

Elena de la Bucătăria pentru toți m-a rugat să fac două rețete de vară pentru cititorii lor. Și m-am gândit că nimic nu e mai de vară decât ceva care nu implică foc aproape deloc. Așa că liber la „paste” din dovlecei. Mai degrabă o salată, dar o să le zicem paste, că prea m-am chinuit să le fac franjurile astea:

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Și da, fac iar poze cu aparatul foto. Chiar dacă e bătrân și decrepit, tot face poze mai bune decât telefonul, care are lentila zgâriată și dă tuturor imaginilor un halou mistic. :-))

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

„Paste” de dovlecei

3 porții, 15 minute

3 linguri ulei de măsline extravirgin
3 linguri zeamă de lămâie
3 căței de usturoi, zdrobiți
2 dovlecei medii (sau zucchini)
250g de roșii cherry
o mână de nuci (sau alune de pădure, muguri de pin sau caju)
o mână de busuioc

1 Pune într-un mojar uleiul de măsline, zeama de lămâie, usturoiul, asezonează cu sare și piper și amestecă-le bine, până obții un dressing consistent.

2 Taie dovleceii felii subțiri cu un peeler, o mandolină sau partea de feliere de pe o răzătoare clasică. Pune-i într-un bol mare.

3 Prăjește uscat nucile vreo 10 minute, până când au devenit crocante.

4 Taie roșiile cherry în două sau în patru și frunzele de busuioc în fâșii subțiri.

5 Amestecă dovleceii cu dressingul, împarte-i în trei farfurii și decorează cu roșiile cherry, busuiocul și nucile. Servește rece.

Tian, ratatouille-ul leneșului

N-am fost niciodată o fană a filmului Ratatouille – ideea de șobolani în bucătărie nu m-a cucerit deloc – dar am fost curioasă să fac acest fel de mâncare mitic. Și când l-am făcut m-am enervat foarte tare că a trebuit să călesc fiecare legumă în parte, căci nimic nu mă irită mai mult decât să prăjesc chestii și să mi se umple ochelarii de aburi de ulei. Și am zis că nu mai fac niciodată. Din fericire, am descoperit rețeta de tian, o versiune din Provența a ratatouille-ului, care implică mult mai puțină călire și la fel de mult gust.

tian

Tian

6 porții

3 + 3 linguri ulei de măsline
2 cepe mari, tăiate rondele
5 căței de usturoi, tăiați felii
3 vinete mici, curățate de coajă și tăiate cubulețe
4 dovlecei medii, tăiați felii groase
5-6 roșii mari, tăiate felii groase
1 lingură de ierburi de Provence

1 Sărează cuburile de vinete și pune-le la scurs într-o sită, cam jumătate de oră. Între timp, călește ceapa și usturoiul în 3 linguri de ulei, la foc foarte mic, până se înmoaie.
2 Încinge cuptorul la 180C și tapetează o tavă mare de cuptor cu hârtie de copt.
3 Când ceapa și usturoiul au devenit translucide, adaugă vinetele și călește până s-au rumenit. Pune tot amestecul în tavă și aranjează deasupra, alternativ sau în șiruri separate, feliile de roșii și de dovlecei. Asezoneză cu sare și piper, pune ierburile de Provence și stropește cu celelalte 3 linguri de ulei de măsline.
4 Dă tava la cuptor 45-50 de minute sau până când legumele s-au gătit și au început să se rumenească. Servește cald cu parmezan ras și pâine prăjită.

Gazpacho

Gazpacho-ul mă face să înțeleg dieta raw-vegană. Atât. 🙂

IMG_20140708_182100

Gazpacho

8 porții

1kg de roșii bine coapte, tăiate în 4
1/2kg de castraveți mici
1 dovlecel, tăiat cuburi mari
2 ardei grași, curățați de cotor și semințe, tăiați în 4
3 cepe tinere, mici, tăiate în 4
4 căței de usturoi mari
4 căpățâni de usturoi conservate în ulei de măsline* (opțional)
100ml de ulei de măsline extravirgin
30ml de oțet de cidru sau de mere (nu balsamic)

Dă totul prin blender, cu tot cu coajă – pe rând, dacă nu încap toate. Amestecă și asezonează după gust cu sare și piper proaspăt măcinat. Servește cu cuburi de gheață, puțin ulei de măsline și câteva bucățele de legume, dacă vrei. Dar neapărat cu gheață!

*Usturoiul tânăr conservat: am avut un pumn de usturoi verde care deja făcuse bulbi. Am tăiat codițele și am pus toate căpățânile într-un borcan, peste care am turnat ulei de măsline fierbinte (adus aproape la punctul de fierbere, fără să dea în clocot) și pe care le-am lăsat vreo 10 zile să se pătrundă. Acum am niște ulei senzațional cu aromă de usturoi și usturoi aproape topit, perfect în supe-cremă și în humus.

Tartă cu ciuperci, spanac și roșii

Pentru că omul mai trebuie și să mănânce, nu doar să gătească pentru masa de Paște, am făcut o tartă rapidă care nu mă dezamăgește niciodată.

b1500e8cc79811e3a2240002c95584e6_8

Tartă cu ciuperci, spanac și roșii

Aluat

175g făină albă, rece
1/2 linguriță de sare fină
1/2 lingură zahăr alb
125g unt rece
2 linguri de apă rece

Umplutură

2 linguri de ulei sau grăsime pentru prăjit
150g de ciuperci, feliate
1 hașmă, tocată
2 căței de usturoi, tocați
400g spanac congelat, dezghețat și scurs
100g cremă de brânză
125ml de lapte integral
1 lingură de muștar Dijon
1 linguriță de cimbru uscat
2 ouă
2 roșii, feliate subțire

1 Mai întâi fă aluatul și lasă-l la rece 30 de minute. Așa și doar așa. Cu toate ingredientele foarte reci – de la frigider. Dacă nu ai robot, cu o furculiță – durează puțin mai mult, dar e același rezultat. Nu frământa, nu topi untul! Va ieși ceva tare, uleios și bun de spart dinții.

2 Încinge cuptorul la 180C. Scoate aluatul din frigider, întinde-l (dacă urmărești ce spune doamna asta e mai ușor; mai poate fi întins și între două foi de copt) și pune-l în tavă. Înțeapă-l cu o furculiță ca să nu se umfle. Peste aluat pune o bucată mare de hârtie de copt pe care o acoperi cu boabe de fasole – sau biluțe de ceramică pentru copt, dacă n-ai ce face cu banii. Dă tava așa gătită la cuptor 25 de minute. Asta se cheamă blind baking sau copt orb – metodă prin care coci doar aluatul pentru a preveni înmuierea lui de la umplutură.

3 Cât se coace crusta, călește ciupercile în uleiul de gătit. Când s-au rumenit, adaugă ceapa și usturoiul și mai călește până s-au înmuiat. Vezi că ciupercile absorb tot uleiul, așa că ceapa și usturoiul se vor prăji cam uscat de fapt și riscă să se ardă ușor. Când par astea gata adaugă spanacul și mai călește puțin, să se evapore toată apa din el. Oprește focul și lasă să se răcească.

4 Într-un bol amestecă bine crema de brânză, laptele, muștarul, cimbrul și ouăle. Când s-a răcit amestecul de spanac, pune-l peste acesta și omogenizează.

5 Scoate tava din cuptor, îndepărtează fasolea și foaia de copt (fasolea o poți păstra într-un borcan pentru altă ocazie asemănătoare) și lasă să se răcească.

6 Toarnă umplutura rece în crusta rece, decorează cu feliile de roșie și dă la cuptor 35 de minute. Servește cald sau rece, cu o salată alături sau simplu.

Cum să distrugi un somon

Blogurile culinare sunt jurnale ale succeselor în bucătărie: carne perfect gătită, supe catifelate, prăjituri spectaculoase. Rar menționează cineva un eșec – și atunci nu are legătură cu gustul sau tehnica, mai degrabă sunt accidente de genul „după ce i-am făcut poză, a trecut câinele, a dărâmat tarta pe jos și a mâncat-o”. Pentru că vrem ca cei care ne citesc să creadă despre noi că suntem pricepuți și nu greșim niciodată în aspectele esențiale, acelea în care încercăm să le dăm lecții.

Am și eu povești din astea simpatice în care de vină e soarta rea. De oarecare notorietate e cea despre cum am făcut panna cotta cu o cană și jumătate de sare în loc de o cană și jumătate de zahăr. A fost epic, ce pot să zic! Circumstanțele (găteam în vizită, etc.) mă scuză și știu că pot să o povestesc fără să par prea varză. I se poate întâmpla oricui.

Dar de fapt o mare minciună. Nu sunt nici pe departe o pricepută. Pe lângă multele, enorm de multele lucruri pe care nu le știu deloc, sunt multe pe care le știu doar în teorie și o grămadă de altele pe care le fac prost. Greșesc de foarte multe ori. Am făcut mai multe muffins cu găuri sau carbonizate decât pot număra, am uscat mai multă carne decât pot cântări și am greșit mai multe supe decât… nici nu am un reper la asta – și nu mă refer la „supele” pe care le făceam când nu știam să gătesc, când fierbeam foarte multe legume și îmi ieșea apă fiartă cu legume terci, fără niciun gust.

Uneori știu teoria, dar iau decizii greșite. Alteori vreau să cred că nu am nevoie de rețetă și că pot să improvizez eu ceva bun. Povestea de azi este despre aceste două situații.

Vedeți bucățelele alea rumenite de carne care arată de parcă au fost răzuite de pe un kebab? Ăla e somon. Să nu îl faceți niciodată așa.

7a2a4d5ea78c11e39bfb0ef6dfdd4a89_8

Aveam un medalion de somon și 250g de taglierini proaspete cu cerneală de sepie, așa că m-am dus la piață și am luat lămâi și roșioare și m-am apucat de treabă. Am fiert pastele 3 minute în apă foarte sărată. Între timp, am topit o lingură de unt în tigaie și am pus somonul asezonat în el și apoi am adăugat roșiile întregi. Medalionul era destul de gros. După vreo 4 minute (scursesem deja pastele și le pusesem înapoi în oala în care au fiert, acoperite), l-am întors și am descoperit (!!!) că era deja foarte rumenit. După încă un minut pe partea cealalată, m-am panicat că va fi parțial ars, parțial crud așa că l-am desfăcut cu un cuțit și cu cleștele și l-am tot întors în tigaie până s-a făcut pe toate părțile. Era numai bun de pus într-o șaorma. L-am scos așa franjuri pe o farfurie, am mai lăsat roșiile și apoi le-am zdrobit puțin, cât să curgă niște zeamă, și le-am scos și pe ele. Am stors o lămâie în tigaie peste toate resturile, am mai pus o lingură de ulei de măsline și când a început să sfârâie am pus pastele și le-am tot întors până au fost complet acoperite de sos. Le-am împărțit pe două farfurii, am pus deasupra roșiile și somonul scos complet de pe os, am mai stors niște lămâie și am mâncat. N-a fost cea mai rea mâncare, dar n-a fost nici pe departe o capodoperă. Somonul mi-a stat pe creieri. Și gustul final, puțin grețos de la unt + ulei + somon, nu s-a lăsat dus toată după-amiaza.

Ce puteam face altfel – și o voi face și atunci vă voi da o rețetă decentă – era să coc somonul în folie de aluminiu sau în pungă de friptură la cuptor, ca să nu-și piardă textura și culoarea și nici să nu aibă nevoie de grăsime. Apoi îl desfăceam de pe os și îl puneam frumos peste paste. Mai puteam să păstrez puțină apă de la paste și să lungesc sosul de la roșii cu ea. Și mai puteam să adaug puțin verde. Farfuria aia – și orice vine din mare – are nevoie de pătrunjel.

Chili con carne

Bryan Voltaggio a fost concurentul meu preferat în Top Chef Las Vegas, dar nu el a câștigat trofeul, ci fratele lui, Michael (da, a fost aproape o telenovelă). Așa că m-am bucurat când am văzut că măcar expunerea i-a adus alte lucruri bune: de la un restaurant care abia se descurca, are acum patru și îi merge foarte bine. Chiar a avut un profil în Washington Post.

Esquire US îi publică în numărul de martie (cel cu Peter Dinklage pe copertă) o rețetă de chili con carne, un staple al bucătăriei americane. Ceea ce mi s-a părut un semn foarte bun că trebuie să o fac și eu. Mai ales că suna demențial.

Am respectat rețeta aproape la literă, așa că puteți considera că este doar o traducere, nu o adaptare.

0dfaf1069bbb11e38e6d12bcad13b8ff_8

Chili con carne

6 porții

1 cup chorizo, tăiat cubulețe
500g carne de vită tocată
500g carne de porc tocată
3 ceapă, tocată mărunt
2 ardei grași colorați, tăiați cubulețe
4 căței de usturoi, tocați mărunt
3 linguri de boia dulce sau ușor picantă
1 lingură de chimion măcinat
1 lingură de chipotle mărunțit
1 lingură de oregano uscat
1 lingură de paprika dulce afumată
1 linguriță de cacao
1 1⁄2 linguriță de sare mare
1⁄2 linguriță de piper proaspăt măcinat
2 cutii de fasole roșie, spălată și scursă
500ml de bere neagră
2 cutii de roșii cuburi

Prăjește chorizo într-o cratiță mare de fontă, pe foc mediu, până devine crocant. Adaugă carnea tocată și călește-o până e toată făcută – durează vreo 10 minute. Pune legumele și toate condimentele și amestecă bine, pentru ca aromele să ajungă pe toată carnea. După vreo cinci minute pune berea și fasolea și amestecă bine, apoi adaugă roșiile. Dă focul la minim și lasă să fiarbă o oră și jumătate. Gustă și asezonează, dacă mai e cazul. Servește cu iaurt și pătrunjel proaspăt și pâine integrală.

Și asta nu e tot: a doua zi e și mai bun, pentru că aromele au avut timp să se cunoască mai bine.

f1c79dae9bc911e3b4f012b8d6fff5a9_8

Supă de roșii anti-frig

Zeama mea de crivăț este borșul de vită – gulaș de vită cu legume, orez și o cantitate anormală de borș, care te scoală din morți – dar de codul acesta portocaliu am avut chef de supă de roșii. Nu mă omor după roșii – am crescut cu grădină, le mâncam vara ca pe mere, dar, cumva, cele pe care le găsesc acum (și nu mă refer iarna, nu mă ating de legume de vară iarna) nu au același gust – și foarte rar fac ceva cu ele și și mai rar le mănânc crude. Rețeta asta, pe care am descoperit-o pe Allrecipes.com acum mulți ani, reușește însă să scoată tot ce e bun din roșiile astea mediocre și să nu aibă gustul acela metalic al supelor de roșii de la restaurant. E dulce, e acrișoară, e îndestulătoare. O fac de obicei cu roșii conservate – acum am folosit ultimul borcan de roșii fierte la bainmarie de la tata (deci din grădina lui) și o conservă, ca să iasă suficientă.

supa de rosii

Supă de roșii

1 lingură de unt
1 linguriță ulei de măsline
2 linguri de făină
1 lingură de zahăr
1200g roșii în conservă (3 conserve)
500ml apă sau supă fierbinte
o mână de busuioc
iaurt pentru servit, opțional

1 Încinge untul și uleiul de măsline într-o cratiță încăpătoare. Adaugă făina în ploaie și amestecă bine pentru a omogeniza. Călește până când făina începe să se rumenească.

2 Adaugă roșiile, apa, zahărul și asezonează după gust. Dă în clocot și apoi mai lasă să fiarbă 5 minute. Ia de pe foc și pasează cu blenderul vertical, apoi mai asezonează o dată și adaugă frunzele de busuioc.

3 Servește cu o lingură de iaurt și pâine proaspătă.

Cârnați și lentile

Desigur, e vorba de linte. Și de cârnați. Probabil una dintre cele mai reușite combinații. Ar trebui să stea într-un Hall of Fame, lângă alte combinații celebre: ciocolată și mentă, praz și cartofi, dovleac și salvie, porc și rozmarin, prosecco și căpșuni. Eu am descoperit-o de curând cu această rețetă din Good Food de noiembrie, pe care am făcut-o deja de două ori, cu mici variațiuni. Ceea ce la noi în casă nu se prea întâmplă, pentru că ne plictisim repede de o mâncare, plus că avem atâtea idei încât nu voi putea înțelege niciodată conceptul ”Nu știu ce să mai fac de mâncare”.

Ce este grozav la rețeta asta e că nu trebuie să te cramponezi de cantități și nici măcar de ingrediente. Poți să o faci pentru 3 sau pentru 10, va dura tot atât, și poți să o faci cu ce ai prin frigider (eu am adăugat roșii cherry și am înlocuit siropul de arțar cu miere sau cu dulceață de flori de salcâm). Combinația de carne cu dulce (ceapa și siropul), cu gustul sățios al lintei și cu aciditatea oțetului este aromată, îndestulătoale și, paradoxal, ușoară.

sausage

Linte și cârnați la cuptor

3-4 cepe mici, galbene, roșii, amestecate, de care ai
600-700g cârnați proaspeți de porc sau de vită și porc
500g roșii cherry
500g de linte fiartă sau din conservă, roșie sau verde sau amestecată
3 linguri oțet de vin roșu sau de cidru
3 linguri sirop de arțar sau miere sau o dulceață

1 Încinge cuptorul la 200 C. Curăță cepele și taie-le în sferturi, fără să le îndepărtezi rădăcina. Rumenește-le în tigaia-grill sau tigaia-tigaia și pune-le deoparte. Pune cârnații în tigaie și prăjește-i (fără ulei) până s-au colorat fumos, dar nu s-au gătit complet încă. Pune-i deoparte. Pune roșiile în tigaie și trage-le până încep să pleznească.

2 Amestecă lintea cu zeama rămasă în tigaie și oțetul. Asezonează după gust și pune amestecul într-o tavă încăpătoare. Așază deasupra cârnații, roșiile și ceapa și unge-le cu siropul de arțar/mierea/dulceața. Dă tava la cuptor 20 de minute. E gata!

Mâncare marocană de năut

Am mâncat săptămâna trecută de la o mâncătorie surprinzătoare de lângă birou – surprinzătoare în sensul că e un chioşc cu împinge-tava unde au orez indian – o mâncare de năut care era o idee bună executată prost. Adică am simţit gustul ketchupului şi al amidonului pus ca să îngroaşe sosul. Şi mi s-a părut că e păcat de năut să îl strici în felul ăsta, aşa că iată ce am făcut eu aseară.

În primul rând, cred că e important de ştiut că poţi folosi la fel de bine năut din conservă – economiseşti timp – sau uscat – pus în apă rece cu cel puţin 12h înainte. Am meu a stat 24. Cu cel din conservă timpul de gătire este de 45 de minute, cu cel uscat e 2h sau până a fiert năutul. Indicaţiile din reţetă sunt pentru năut uscat.

În al doilea rând, ras el hanout. Este un condiment marocan complex – iute şi dulce şi extrem de aromat – care se găseşte la băcănii, la magazine de mirodenii (eu am luat de la Bazar) şi la halalurile arăbeşti. Eu l-aş mai pune pe porc şi pe pui, în cuşcuş şi în orez. Dar cred că cel mai bine se mărită cu năutul şi lintea.b5a11912599411e399ea124c84cba47c_8

Mâncare marocană de năut

1 lingură de ulei
2 cepe medii, tocate mărunt
1 morcov mare, curăţat şi tăiat rondele subţiri
300g năut uscat, înmuiat în prealabil (sau în apă :-p) cel puţin 12 ore
1 linguriţă de sare
1 borcan de 900g de roşii (eu am conservate în casă la bain-marie) sau 2 conserve de 400g de roşii întregi
1 linguriţă de ras el hanout
o mână de pătrunjel proaspăt, tocat
iaurt gras pentru servit (opţional)

1 Pune 1,5 litri de apă la fiert în ceainicul electric sau într-o crăticioară pe aragaz. Încinge uleiul şi căleşte ceapa până se înmoaie. Adaugă morcovul şi mai căleşte un minut, apoi pune năutul. Amestecă bine pentru ca uleiul şi ceapa să ajungă pe toate boabele de năut şi mai lasă 2-3 minute pe foc.

2 Adaugă apa fierbinte şi sarea peste năut, lasă să dea în clocot, apoi redu focul şi lasă să fiarbă încet timp de aproximativ 2 ore. Verifică din când în când să nu se prindă mâncarea şi să nu se evapore tot lichidul. Dacă s-a evaporat prea mult, mai pune apă fierbinte. Nu prea multă, nu vrei supă de năut.

3 Când năutul este fiert (scoţi o boabă şi o mănânci), adaugă roşiile şi lasă să mai fiarbă până scade suficient cât să arate ca o tocăniţă, aproximativ 15 minute.

4 Adaugă ras el hanout şi amestecă bine, asezonează după gust şi opreşte focul.

5 Serveşte cu pătrunjel tocat, pâine proaspătă şi, dacă vrei, iaurt gras.