În fiecare an, în jur de 10-15 decembrie, găsesc idei de cadouri de Crăciun senzaționale – de mâncat/băut și făcute în casă, desigur – pe care trebuia să le fac cu cel puțin o lună înainte. Așa că anul acesta m-am apucat de treabă mai devreme. Nu vă spun ce fac, dar vă dau niște idei. 🙂
Mi-am făcut o colecție bună de cărți de rețete ale unor bloggeri și specialiști în alimentație care le-au publicat singuri (self-publishing) ca pdf-uri și care le pun la liber pe net. Cum în adâncul sufletului meu sunt o persoană de centru-stânga (nu că m-aș simți reprezentată de partidele de centru-stânga de la noi, care sunt mai mult de populist-dreapta, dar asta e altă poveste), apreciez când oamenii oferă ceva doar de dragul de a împărți cu restul lumii cunoștințe care fac viața mai bună tuturor. Poate că ar fi găsit o editură să le publice, poate chiar ar fi făcut bani din asta – că în Vest se mai poate să trăiești din scris – dar au ales să nu se complice și să facă totul ei. Câteva recomandări:
Good and Cheap, Leann Brown: 47 milioane de americani primesc bonuri sociale de masă (food stamps), în valoare de 126$/lună. Adică 4$ pe zi. O canadiancă venită recent în SUA a scris o carte de bucate senzațională special pentru oamenii care trebuie să se limiteze la acest buget. Și e exemplul perfect de dietă echilibrată și plină de gust. Cartea se poate downloada de aici. Tot acolo e și prima ei carte de bucate, exclusiv vegetariană și dedicată începătorilor. Pentru că mi-a plăcut cartea și, mai ales, gestul ei, i-am donat 5$ ca să-i mulțumesc.
5 Ingredients, Minimalist Home Cooking și Best of Stonesoup, Jules Clancy: o australiancă practică care are un blog minimalist, rețete cu ingrediente puține și niște cărți self-published cam scumpe, dar pe unele le dă gratuit când te abonezi la newsletterul ei – iar pe una o are la liber. Și sunt foarte bune.
Ten Easy Preserves, Karon Grieve: o scoțiancă specializată în rețete tradiționale, în special de conserve. Unele cărți se pot cumpăra, altele se dau cadou la înscrierea la newsletter – care e interesant și el.
Sunt indispusă vizual (văd numai cu un ochi, și cu ăla prost), așa că nu pot nici să gătesc, nici să scriu. Ok, am gătit nițel și am scăpat chestii pe jos, mi-am tăiat o unghie și am răsturnat o tavă în cuptor, deci m-am oprit. Așa că vă recomand câteva lucruri citite pe alte bloguri minunate:
Trei înghețate bune de la Depamplezir – mai exact gelato: cu rozmarin și fructe de pădure, cu cafea și melasă din trestie de zahăr și cu ulei de măsline și balsamic. M-au făcut să bag cuva de la mașina de înghețată în congelator, ca să fac în weekend.
Când am făcut prima oară Cinnamon Pull-Apart Bread de la Joy the Baker, am greșit rețeta. Am pus toată făina de la început, în loc de 2/3 din ea, pentru că așa am citit lista de ingrediente, și apoi a trebuit să mai pun făină să o pot întinde, prin urmare am pus prea multă, prin urmare mi-a ieșit un cozonac uscat și trist. Când mi-am dat seama unde am greșit, am mai făcut unul și a ieșit cum trebuia.
Acum, știu că eu am greșit pentru că, deși am citit rețeta până la capăt, n-am ținut minte că nu se pune toată făina de la început. Dar nici rețeta nu m-a ajutat pentru că mi-a dat cantitatea întreagă, în loc să o împartă în funcție de cum o folosești, ceea ce mi-ar fi dat imediat un semnal să fiu mai atentă. Și nu e un lucru mărunt. Rețetele trebuie să respecte forma pentru a ajuta oamenii să aplice mai bine conținutul. Când nu trebuie să-ți bați capul cu ‘ce-a vrut să spună aici? asta e o linguriță-măsură sau o linguriță în general? de ce a început lista de ingrediente cu pătrunjelul dacă se pune doar ca decor?’, te poți concentra pe metodă. Restul, adică adăugarea ingredientelor în cantitatea care trebuie, trebuie să curgă natural, fără niciun efort.
Am învățat multe despre formă din felul în care scriu food editorii de la BBC Good Food UK rețetele și din practica de a găti din cărți de bucate scrise de profesioniști. Acestea sunt regulile pe care le urmez și pe care mi-aș dori să le respecte oricine scrie public rețete, pentru a le face un serviciu cititorilor, nu un deserviciu.
Scrie ingredientele în ordinea în care se adaugă în rețetă. Dacă se pun mai multe o dată, trece-le în ordinea descrescătoare a cantităților.
Fii consecvent cu unitățile de măsură. Dacă ai început cu volum (cups, linguri, lingurițe), continuă așa, nu trece brusc la greutate (grame). E ok să dai echivalentul în paranteză, dacă ajută.
Folosește unități de măsură stas. Ori cele de volum (U.S. customary cups), ori cele de greutate pe care le poate replica acasă oricine. O ceșcuță, o linguriță de botez, un castronel nu sunt măsuri. Cel puțin nu în baking.
Dacă ingredientul trebuie să fie pregătit într-un fel, specifică asta din listă:
Dacă un ingredient se pune în câteva etape diferite ale rețetei (vezi accidentul făinos descris mai sus), spune astfel: 300g de făină, împărțită sau separată. E suficient ca să știu că nu se pune toată o dată.
Dă detalii despre ingrediente pentru a ajuta cititorul / curajosul dispus să-ți încerce rețeta. Un pachet de unt nu înseamnă nimic, pot fi pachete de 200 sau de 250g. Pentru unii, unt înseamnă și margarina la pachet pătrat. Spune clar: 200g de unt cu 80% grăsime. Îi va fi mai ușor la cumpărături. De smântână nu mai zic: spune smântână dulce sau smântână de frișcă, altfel se va duce direct la raftul cu smântână fermentată, pe care o cunoaște.
Sarea și piperul pot să nu fie trecute în lista de ingrediente, mai puțin când e vorba de baking, unde precizia în privința sării este esențială.
Nu există ingredientul asezonare. (Știu, editorii de cărți de bucate de la Curtea Veche sunt șocați în acest moment!)
La metodă, specifică temperatura sau treapta căldurii: foc mic, mediu, iute.
Orice rețetă care implică folosirea cuptorului trebuie să înceapă cu ‘Încinge/încălzește cuptorul la XX grade Celsius.’ Nu după ce ai amestecat ingredientele de sufleu.
La prăjituri, specifică pe cât posibil dimensiunea tăvii.
Aceasta, ultima, e o chestiune de stil, nu o regulă: e mai natural să vorbești cu cititorul în diateza activă, la persoana a doua (călește, bate, cerne, strecoară) decât în diateza reflexivă, impersonală (se curăță, se taie, se amestecă).
În fiecare an, în jur de 10-15 decembrie, găsesc idei de cadouri de Crăciun senzaționale – de mâncat/băut și făcute în casă, desigur – pe care trebuia să le fac cu cel puțin o lună înainte. Așa că anul acesta m-am apucat de treabă mai devreme. Nu vă spun ce fac, dar vă dau niște idei. 🙂
