Fusilli cu cacao și sos de caramel cu nuci pecan

Am cumpărat pastele acestea din Roma, din Campo de’ Fiori, pentru că văzusem la Nigella o reteță în care folosea paste cu cacao pentru un desert. Și am uitat complet de ele până zilele astea, când m-am apucat să fac un inventar al lucrurilor pe care le am în dulapurile din bucătărie și le-am găsit. Că dacă nu mai văd ceva, uit că există. Apoi am căutat și rețeta și aveam de toate, inclusiv nuci pecan, descoperite în fundul congelatorului. Nu vă aruncați să dublați cantitățile că iese suficient de aici pentru două persoane.

Fusilli cu cacao și sos de caramel cu nuci pecan

Două porții

100g paste cu ciocolată sau cacao
50g nuci pecan, tăiate mare
50g zahăr brun
50g unt nesărat
100g smântână dulce

1 Pune apa de paste la fiert cu un vârf de sare.
2 Într-o tigaie încăpătoare, prăjește uscat nucile pecan până se rumenesc și încep să miroasă frumos. Scoate-le pe o farfurie.
3 Pune pastele la fiert. Fierbe-le cu 2 minute mai puțin decât cere indicația de pe cutie.
4 Pune în tigaia încinsă untul și zahărul. Amestecă până se formează un sirop (dacă nu se întâmplă și se separă, nu dispera; doar așteaptă să se topească zahărul) și adaugă încet smântâna (atenție, că poate sări). Lasă să dea în clocot și să se omogenizeze. Închide focul.
5 Scurge pastele și toarnă-le peste sos. Amestecă bine să ajungă pe toate pastele. Împarte pastele în două boluri și așteaptă puțin înainte să mănânci.

Nigella zice să mai pui niște smântână pe ele când mănânci, eu zic că e suficient atât.

Paste-într-o-oală

Nu îmi plac pastele. Nici să le fac, nici să le mănânc. Mi se pare prea mare bătaia de cap pentru rezultat. N-am făcut niciodată carbonara sau bolognese sau chestii d-astea pe care mulți le consideră clasice. O dată la trei ani, arunc pachete întregi de paste din dulap – le cumpăr doar pentru că îmi place cum arată, apoi nu fac nimic cu ele.

Și totuși.

Rețeta asta.

E ceva incredibil.

Și este din Puglia.

IMG_5718

Paste-într-o-oală

4 porții

350g spaghetti
350g roșii prunișoare sau cherry, tăiate în 2 sau 4
1 ceapă, tăiată rondele subțiri
4 căței de usturoi, tăiați felii subțiri
2 fire de busuioc, doar frunzele (plus extra pentru garnisit)
2 linguri ulei de măsline extravirgin (plus extra pentru garnisit)
1/4 linguriță de fulgi de ardei iute
2 lingurițe de sare
1/2 linguriță de piper proaspăt măcinat
4 1/2 căni de apă
parmezan ras

1 Pune totul fără parmezan într-o oală încăpătoare. Ai grijă ca pastele să fie complet acoperite de apă. Pune pe foc mediu-iute. Amestecă din când în când cu un clește sau o spatulă să nu se lipească.
2 După 9 minute, încearcă dacă pastele sunt al dente. Dacă sunt, oprește focul (dacă nu, mai lasă un minut și mai încearcă) – nu te panica pentru că e mult sos, va fi absorbit de paste repede. Scoate spaghetti cu lingura pentru paste (cea cu colți), pune pe farfurii, adaugă parmezan, frunze de busuioc și un strop de ulei de măsline și poftă bună!IMG_5720

Meniu de Paște

222153_10150231407406675_182314_n

 

Ouă roșii

Ouă umplute cu pateu de păstrăv afumat

Spanakopita (plăcintă grecească cu telemea de oi și spanac)

Mușchi de miel în crustă de leurdă Mușchi de vițel de lapte în crustă de hribi și rozmarin cu dovlecei, ardei gras și cartofi dulci la cuptor

Chifle cu verdețuri

Prăjituri mini-bundt cu cimbru și ulei de măsline extravirgin

Mini-cheesecakes

Limonadă

 

Cum să distrugi un somon

Blogurile culinare sunt jurnale ale succeselor în bucătărie: carne perfect gătită, supe catifelate, prăjituri spectaculoase. Rar menționează cineva un eșec – și atunci nu are legătură cu gustul sau tehnica, mai degrabă sunt accidente de genul „după ce i-am făcut poză, a trecut câinele, a dărâmat tarta pe jos și a mâncat-o”. Pentru că vrem ca cei care ne citesc să creadă despre noi că suntem pricepuți și nu greșim niciodată în aspectele esențiale, acelea în care încercăm să le dăm lecții.

Am și eu povești din astea simpatice în care de vină e soarta rea. De oarecare notorietate e cea despre cum am făcut panna cotta cu o cană și jumătate de sare în loc de o cană și jumătate de zahăr. A fost epic, ce pot să zic! Circumstanțele (găteam în vizită, etc.) mă scuză și știu că pot să o povestesc fără să par prea varză. I se poate întâmpla oricui.

Dar de fapt o mare minciună. Nu sunt nici pe departe o pricepută. Pe lângă multele, enorm de multele lucruri pe care nu le știu deloc, sunt multe pe care le știu doar în teorie și o grămadă de altele pe care le fac prost. Greșesc de foarte multe ori. Am făcut mai multe muffins cu găuri sau carbonizate decât pot număra, am uscat mai multă carne decât pot cântări și am greșit mai multe supe decât… nici nu am un reper la asta – și nu mă refer la „supele” pe care le făceam când nu știam să gătesc, când fierbeam foarte multe legume și îmi ieșea apă fiartă cu legume terci, fără niciun gust.

Uneori știu teoria, dar iau decizii greșite. Alteori vreau să cred că nu am nevoie de rețetă și că pot să improvizez eu ceva bun. Povestea de azi este despre aceste două situații.

Vedeți bucățelele alea rumenite de carne care arată de parcă au fost răzuite de pe un kebab? Ăla e somon. Să nu îl faceți niciodată așa.

7a2a4d5ea78c11e39bfb0ef6dfdd4a89_8

Aveam un medalion de somon și 250g de taglierini proaspete cu cerneală de sepie, așa că m-am dus la piață și am luat lămâi și roșioare și m-am apucat de treabă. Am fiert pastele 3 minute în apă foarte sărată. Între timp, am topit o lingură de unt în tigaie și am pus somonul asezonat în el și apoi am adăugat roșiile întregi. Medalionul era destul de gros. După vreo 4 minute (scursesem deja pastele și le pusesem înapoi în oala în care au fiert, acoperite), l-am întors și am descoperit (!!!) că era deja foarte rumenit. După încă un minut pe partea cealalată, m-am panicat că va fi parțial ars, parțial crud așa că l-am desfăcut cu un cuțit și cu cleștele și l-am tot întors în tigaie până s-a făcut pe toate părțile. Era numai bun de pus într-o șaorma. L-am scos așa franjuri pe o farfurie, am mai lăsat roșiile și apoi le-am zdrobit puțin, cât să curgă niște zeamă, și le-am scos și pe ele. Am stors o lămâie în tigaie peste toate resturile, am mai pus o lingură de ulei de măsline și când a început să sfârâie am pus pastele și le-am tot întors până au fost complet acoperite de sos. Le-am împărțit pe două farfurii, am pus deasupra roșiile și somonul scos complet de pe os, am mai stors niște lămâie și am mâncat. N-a fost cea mai rea mâncare, dar n-a fost nici pe departe o capodoperă. Somonul mi-a stat pe creieri. Și gustul final, puțin grețos de la unt + ulei + somon, nu s-a lăsat dus toată după-amiaza.

Ce puteam face altfel – și o voi face și atunci vă voi da o rețetă decentă – era să coc somonul în folie de aluminiu sau în pungă de friptură la cuptor, ca să nu-și piardă textura și culoarea și nici să nu aibă nevoie de grăsime. Apoi îl desfăceam de pe os și îl puneam frumos peste paste. Mai puteam să păstrez puțină apă de la paste și să lungesc sosul de la roșii cu ea. Și mai puteam să adaug puțin verde. Farfuria aia – și orice vine din mare – are nevoie de pătrunjel.