Șase marinate pentru pui

Sunt într-un trip de planificare/bugetare/economisire (da, știu că în august mi-am luat șase rujuri din care patru erau identice, dar tocmai de aceea) pentru că vreau să petrec Crăciunul într-un loc pe care îl ador și nu va fi prea ieftin. Așa că m-am întors la niște lucruri pe care știu să le fac fără mare efort: să gătesc planificat, divers și de sezon, și în felul acesta să reduc cheltuielile cu mâncarea de la prânz. Săptămâna aceasta am cumpărat cam 3,5 kg de pulpe de pui dezosate și le-am împărțit în șase pungi etanșe, fiecare cu marinata ei. Apoi le-am congelat. Când vreau pui, decongelez un pachet peste noapte în frigider (e cea mai sigură metodă pentru a preveni contaminarea cărnii) și, cât se întâmplă asta, se și infuzează cu aromele din marinată. Apoi pun carnea la cuptor cu sare și piper și fac repede o garnitură – orez, quinoa, hrișcă, mămăligă, ce mai am prin dulapuri, că am făcut un inventar și al lor – sau o salată de roșii sau castraveți.  Acestea sunt marinatele în care am pus, în medie, cam opt pulpe/600g carne și cam o lingură din fiecare ingredient. Le-am masat bine, am scris pe pungi data și ce conține și le-am pus în congelator tenculeț.

Șase marinate pentru pui

parțial inspirate de aici

  1. Sos de soia + miere + sos iute
  2. Ghimbir proaspăt ras + zeama de la o lămâie + fulgi de chili + ulei de măsline extravirgin
  3. Sos de soia + miere + un cățel de usturoi ras + ulei de măsline extravirgin
  4. Iaurt + zeama de la o limetă + 5-spice + zahăr brun
  5. Provence: ulei de măsline extravirgin + rozmarin + cimbru + salvie  + coajă rasă de lămâie
  6. Sos de roșii (cam 200ml) + chimion măcinat (o linguriță)

Am făcut asta cu ce aveam prin dulapuri și frigider/congelator. Eram gata să fac și o pungă cu dulceață de portocale, sos de soia și 5-spice, și încă una cu muștar, zahăr brun și jalapenos, dar s-a terminat puiul. Data viitoare.

Prăjitură cu rubarbă și caju

 

Prăjitură cu rubarbă și caju

12 porții, adaptată de aici

Crustă și topping
2 1/2 cups făină
1/2 cup caju crud
1 cup zahăr
1 linguriță praf de copt
1/4 linguriță de sare
coaja de la 1 lămâie
1 cup (230g) unt nesărat, rece, tăiat cuburi
1 ou
2 lingurițe extract de vanilie

Umplutura
4 cups rubarbă tăiată felii
1 lingură de amidon sau de bile de tapioca
zeama de la 1/2 lămâie

1 Încinge cuptorul la 180C. Tapetează o tavă (a mea e de 37/25cm) cu hârtie de copt. Pune în robot, la cuțit, toate ingredientele uscate de la crustă. Amestecă-le bine – să se mărunțească și cajuul – și apoi adaugă untul, oul și vanilia și procesează în continuare, 10-15 secunde, până obții un aluat nisipos.
2 Într-un bol, amestecă rubarba, amidonul și zeama de lămâie.
3 Pune 2/3 din aluat în tavă și apasă bine să obții o crustă compactă și de aceeași grosime. Distribuie amestecul de rubarbă egal pe toată suprafața. Presară deasupra restul de aluat. Dă la cuptor 40-45 de minute sau până când se rumenește deasupra.
4 Lasă să se răcească în tavă și apoi taie în câte felii îți face plăcere. Se poate mânca așa sau cu înghețată.

Băutură fermentată de ananas

Sunt sigură că știți că băuturile fermentate sunt marele trend al anului. Se bazează pe diferite combinații de frunze, drojdii, bacterii și zaharuri puse să fermenteze și să dea o aciditate naturală. Teoria e că aceste fermentări naturale ajută la revitalizarea florei digestive, a cărei sănătate este esențială pentru binele general. Eu mă ghidez mai puțin după explicații din astea și mai mult în ideea dacă îmi place sau nu gustul.

Kefirul, kombucha și socata sunt toate băuturi fermentate.

Rețeta asta pleacă de la alt fruct, ananasul, și urmează cam aceleași principii ca la socată. Am văzut-o pe Food Network la o tipă din Africa de Sud, Siba, și mi-a plăcut foarte mult, așa că am am făcut cu prima ocazie. Nu are un gust prea obișnuit, dar este într-adevăr răcoritoare și are fix cantitatea de acid necesară pentru a-ți da un zvâc. O să mai încerc să o fac și cu ghimbir.

Băutură fermentată de ananas

6 porții

coaja de la un ananas copt
1 plic de drojdie uscată instant (7g)
1 lingură de zahăr
1,5 litri de apă plată
zeama de la 2 lămâi
1 lămâie/1 lime tăiat felii subțiri
opțional: fructe de sezon, tăiate cuburi

1 Pune coaja de ananas (spală bine ananasul înainte să-i cureți) într-un borcan sau într-o cană înaltă cu capac (o cană pentru limonadă). Adaugă zahărul și drojdia. Toarnă apa și amestecă bine ca să se dizolve zahărul și drojdia. Lasă într-un loc cald 24 de ore.
2 Strecoară amestecul și aruncă resturile de ananas. Adaugă zeama de la lămâi. Dă la rece.
3 Servește rece cu felii de lămâie și fructe de sezon.

Supă de humus cu harissa

Supa de humus nu este un humus peste care pui multă apă, cum au făcut mișto prietenii mei, ci o supă-cremă de năut și lămâie în care pui puțin tahini. Cool, nu? E o versiune a acestei supe cu năut și spanac.

IMG_8301

Supă de humus cu harissa

8 porții

2 linguri de ulei
1 ceapă mare, tocată mărunt
4 morcovi mari, tăiați rondele cât mai subțiri
4 căței de usturoi, tocați mare
2 lămâi, coaja curățată cu peelerul
800g năut fiert
1,2 l supă de legume sau apă
tahini
harissa
ulei de măsline extravirgin
sumac

1 Într-o oală încăpătoare, încinge uleiul și călește ceapa și morcovul până s-au înmuiat. Adaugă usturoiul și mai călește puțin. Pune năutul, supa, coaja de lămâie și dă în clocot. Fierbe la foc mic până morcovul s-a pătruns, 12-15 minute. Ia de pe foc și pasează supa în blender sau cu blenderul de mână. Adaugă zeama de la cele două lămâi și asezonează cu sare și piper, după gust.
2 Ca să servești: pune supa în boluri și garnisește cu tahini, harissa, ulei de măsline și sumac. Merge cu lipie sau goală.

Kisir

Ieri am mâncat creier de porc fiert în supă aromatizată cu usturoi, salvie, cimbru și piper – așa, gol, doar cu niște sare și zeamă de lămâie, nu-mi cer scuze deloc – așa că am zis măcar de azi să revin la gătit de oameni normali. Și ce e mai normal decât să-l trimiți pe frate să caute pătrunjel când sunt -11 grade afară?

Dar a găsit, asta contează. Și așa am încropit ceva ce visam de mult să fac: kisir, un fel turcesc pe care l-a popularizat Yotam Ottolenghi. De la el am și luat rețeta. Kisirul este o rețetă la care se vede cât de bine dotată ți-e cămara. Că dacă te apuci să cumperi melasă de rodie, bulgur/cușcuș, chimion măcinat și conserve de roșii special pentru ea, o să ți se pară că e un fel scump. Dar dacă le ai deja – și ar trebui să le ai dacă îți place mâncarea mediteraneană – e o nimica toată.

IMG_8179

Kisir

4 porții

2 cepe mari, tocate mărunt
2 linguri ulei de măsline, plus extra pentru garnisire
1 conservă de roșii cuburi, decojite
150ml de apă
400g de cușcuș fin/bulgur
1 lingură de melasă de rodie
1 lingură zeamă de lămâie
3 legături de pătrunjel, tocat mare
o mână de chives sau 1 legătură de ceapă verde, tăiată rondele
1 ardei peperoncino, tocat mărunt 
2 căței de usturoi, tocați mărunt
1 linguriță de chimion măcinat
semințele de la o rodie
1 mână de frunze de mentă

1 Într-o tigaie mare, călește ceapa vreo cinci minute în uleiul de măsline până devine translucidă. Adaugă toată conserva de roșii și amestecă. Lasă să fiarbă 2 minute, apoi adaugă apa. Dă în clocot și ia de pe foc. Adaugă cușcușul și amestecă bine.

2 Adaugă melasa, zeama de lămâie, pătrunjelul, chives/ceapa verde, ardeiul iute, usturoiul și chimionul. Asezonează cu sare și piper proaspăt măcinat și amestecă bine. Lasă să ajungă la temperatura camerei.

3 Gustă și mai asezonează, după gust, apoi pune amestecul pe un platou. Imprimă niște șanțuri cu o spatulă sau o furculiță. Pune semințele de rodie și frunzele de mentă și stropește cu uleiul de măsline rămas.

Dovleac copt cu tahini și za’atar

N-am întâlnit niciun fel cu dovleac care să nu îmi placă, deci s-ar putea ca opinia mea să fie foarte subiectivă – dar hei!, e opinie, așa trebuie să fie. Și, totuși, acest fel cu dovleac, de la perfecțiunea ottolenghiană, este peste orice fel cu dovleac pe care l-am mâncat vreodată. Peste pumpkin pie, peste supa cu usturoi copt, peste gnocchi cu sos de blue cheese și salvie prăjită (da, am mâncat dovleac în toate formele lui gătite). Combinația de dovleac și ceapă (dulci) cu tahini și za’atar  (umami) e mai periculoasă decât cea de unt de arahide cu ciocolată.

IMG_6107

 

Dovleac copt cu tahini și za’atar

1 dovleac plăcintar, tăiat în două și apoi în felii subțiri pe lung
2-3 cepe roșii, tăiate în 4
3 1/2 linguri ulei de măsline, separate 2 cu 1 1/2
3 1/2 linguri de tahini
1 1/2 linguri zeamă de lămâie
2 linguri de apă
1 cățet de usturoi, zdrobit
3 1/2 linguri semințe de pin
1 lingură za’atar

1 Încinge cuptorul la 220C. Tapetează o tavă cu hârtie de copt. Pune dovleacul și ceapa, stropește cu 2 linguri de ulei, 1 linguriță de sare, și piper. Amestecă bine ca să ajungă pe toate ingredientele și dă la cuptor 30-40 de minute, până când dovleacul începe să se rumenească și ceapa e moale. Scoate din cuptor și lasă să se răcească.

2 Pregătește sosul: amestecă tahini cu zeama de lămâie, apa, usturoiul și un praf de sare. Amestecă până obții un sos omogen de consistența mierii. Mai adaugă tahini sau apă pentru a regla consistența.

3 Pune restul de ulei într-o tigaie mică și încinge-l. Adaugă semințele de pin cu un praf de sare și prăjește-le 2 minute, până încep să se rumenească. Ia-le de pe foc și pune-le, cu tot cu ulei, într-un bol, ca să oprești prăjirea.

4 Pentru a servi, pune legumele pe un platou mare și toarnă sosul de tahini deasupra. Adaugă semințele de pin, cu tot cu ulei, apoi za’atarul.

Fasole verde cu telemea / Cartofi cu semințe

M-am plictisit de fasolea verde cu usturoi și fulgi de migdale, așa că am căutat ceva mai vesel, care să meargă pe căldurile astea. Și am găsit la o doamnă un duo perfect: fasole verde cu lămâie și telemea și cartofi copți cu de toate. Le-am făcut, le-am mâncat, o să mai fac.
IMG_5701

IMG_5694

Fasole verde cu telemea

4 porții

1/2kg de fasole verde
2 linguri ulei de măsline
zeama de la jumătate de lămâie
200g telemea veche de oaie, sfărâmată
fulgi de ardei iute

Spală, scurge și usucă fasolea verde. Împarte-o în două. Încinge uleiul într-o tigaie încăpătoare și sotează cele două părți pe rând (ideea e să nu pui prea multă fasole în același timp, că nu se va rumeni, ci se va înmuia) până începe să facă bule și să se desfacă. Scoate fasolea pe un platou, stropește-o cu zeama de lămâie și pune deasupra telemeaua și fulgii de ardei iute.


IMG_5698

Cartofi cu semințe

4 porții

1kg de cartofi, spălați și tăiați wedges
1 ceapă roșie, tăiată în 8 sau 12
1 căpățână de usturoi, curățată
4 linguri ulei de măsline
3-4 linguri amestec de semințe (susan, in, floarea-soarelui, dovleac) sau ce semințe ai prin casă
1 lingură semințe de chimen
2 lingurițe de sare mare
piper proaspăt măcinat

Încinge cuptorul la 200C. Pune cartofii, ceapa și cățeii de usturoi într-o tavă mare. Stropește cu ulei de măsline și amestecă bine cu mâinile pentru ca uleiul să ajungă pe toate. Pune semințele, chimenul, sarea și piperul și mai amestecă o dată. Dă la cuptor 30-40 de minute, până când cartofii sunt făcuți și rumeniți – dar înainte să se carbonizeze ceapa și usturoiul (cum s-a întâmplat la mine).

Fresh de pepene roșu

Se făcea că aveam jumătate de pepene roșu, niște frunze de mentă și de busuioc și o sete mare. Așa că am făcut un fresh. Mai bun decât mi-aș fi imaginat.

fresh de pepene roșu

Fresh de pepene roșu

4 porții

1kg de pepene roșu, doar pulpa
zeama de 1 lămâie
câteva frunze de busuioc și de mentă
1 lingură de miere
apă minerală carbogazoasă, opțional

Dă totul prin blender, strecoară printr-o sită fină și completează cu apă minerală carbogazoasă rece, dacă e prea dulce. Servește cu gheață și frunze de mentă.

Supă de năut, lămâie și spanac

Am descoperit recent The London Street Bistro (adică la 2 ani după restul lumii) și am fost de două ori într-o săptămână. Am încercat lucruri diferite și aproape toate mi-au plăcut foarte mult. Meniul scurt e întotdeauna un semn bun într-un bistro și la fel bine e să vezi twisturi pe feluri pe care crezi că le cunoști. Dacă bucătarul are cu adevărat gust și știe să echilibreze aromele, nu te vei trezi cu o prăjitură cu smochine și cimbru cu gust de tocăniță.

Am mâncat și mi-a plăcut enorm acolo: supa de humus cu lămâie conservată și harissa, foi de viță umplute cu ficăței și bacon cu salată verde (cele mai ușoare sărmăluțe), salata de quinoa cu legume coapte, panna cotta cu compot de rubarbă și căpșuni și tarta cu cireșe și migdale (am mai mâncat și din farfuriile altora :-)) ). Nu m-am omorât după tarta de lămâie cu lavandă, deși suna grozav și arăta foarte bine, pentru că au pus mugurii de lavandă cruzi în lemon curd și când îți ajungea unul între dinți parcă luai o gură de săpun. Ar fi fost mai bine dacă făceau o infuzie de lavandă și o amestecau în curd, ca să controleze mai bine intensitatea lavandei. Cel puțin pentru gustul meu.

Așa că, inspirată de bunătățile de acolo, îi aduc un omagiu minunatei doamne care concepe meniurile – și care are un blog plin de idei bune – făcând o variantă a supei de humus.

supa de naut curat

Supă de năut, lămâie și spanac

8 porții

2 linguri de ulei
1 ceapă mare, tocată mărunt
4 morcovi mari, tăiați rondele cât mai subțiri
4 căței de usturoi, tocați mare
zeama și coaja rasă de la 2 lămâi
600g năut fiert
1,2 l supă de legume sau apă
70g spanac tânăr
amestec de semințe crude
harissa
ulei de semințe de dovleac

1 Într-o oală încăpătoare, încinge uleiul și călește ceapa și morcovul până s-au înmuiat. Adaugă usturoiul și mai călește puțin. Pune năutul, supa, coaja rasă și zeama de lămâie și dă în clocot. Fierbe la foc mic până morcovul s-a pătruns, 12-15 minute. Adaugă spanacul și mai fierbe 5 minute. Acum poți pasa supa sau o poți lăsa așa, că arată foarte frumos. Asezonează cu sare și piper, după gust.
2 Ca să servești: pune supa în boluri, prăjește uscat semințele crude și împarte-le între boluri. Amestecă puțină harissa cu uleiul de semințe de dovleac și pune peste supă. Atât!

Poze de la The London Street Bistro:

Chimichurri vs. gremolata

Ce limbă vorbești, Tăiețel? Limba pătrunjelul și a usturoiului. 🙂

Începe sezonul grătarelor și aș vrea ca lumea să vadă dincolo de ceafa de porc și pulpele de pui abia asezonate. Aș vrea să vadă sosurile care pot face din orice carne sau legumă friptă o experiență cu arome puternice, de neuitat. Și două dintre sosurile astea sunt gremolata și chimichurri.

Îmi amintesc când am făcut prima oară gremolata. Nu știam că așa se numește, doar am urmat instrucțiunile lui Jamie Oliver pentru puiul umplut cu lămâie, care spuneau să acoperi puiul, când îl scoți din cuptor, cu un amestec de pătrunjel, coajă de lămâie, usturoi, mărunțite și amestecate cu puțin ulei de măsline. Așa am făcut și am pus puiul pe masa de lângă cea la care mâncam masa de Paște. Și deși masa era plină de ouă, drob și alte bunătăți de la împărțeală (vă povestesc altădată despre asta), vedeam cum toată lumea se întorcea constant ca să se uite la pui. Mirosul de pătrunjel, usturoi și lămâie, ațâțat de fierbințeala puiului, era înnebunitor.

Cu chimichurri m-am întâlnit mai târziu, în Top Chef US, dar m-a cucerit cu îndrăzneala lui acidă.

Gremolata merge perfect cu pui și pește, dar și cu legumele care se potrivesc cu usturoi – vinete, dovlecei, cartofi.

Chimichurri este mai degrabă potrivit la carne mai grasă – porc și vită.

salsas bun

Chimichurri

2 legături de pătrunjel, doar frunzele
2 căței de usturoi
1 lingură de oregano uscat
1 lingură de ulei de măsline
1 lingură de oțet de vin roșu

Gremolata

2 legături de pătrunjel, doar frunzele
2 căței de usturoi
coaja de o lămâie (curățată cu peelerul, ca să nu iei și partea albă)
1 lingură de ulei de măsline

Amestecă ingredientele în mojar sau în robot. Atât. Țin câteva zile în frigider, într-un bol acoperit.

Tarte au citron

Nu știu ce să vă scriu despre tarta cu lămâie altceva decât că va face mereu poftă oamenilor. Și că e minunată primăvara și vara. Și că poți să o faci să aibă echilibrul perfect între dulce și acru, nu ca cele de cumpărat, care sunt mereu prea dulci. Și rețetea aceasta, la care folosesc crusta mea de bază și umplutura lui David Lebovitz, exact asta e.

928535_687560774644930_1822776267_n

Tartă cu lămâie

12 porții mici, 8 porții medii

Aluat

Fix cel de aici.

175g făină albă, rece
1/2 linguriță de sare fină
1/2 lingură zahăr alb
125g unt rece
2 linguri de apă rece

Crema de lămâie

1/2 cup (125ml) suc de lămâie proaspăt
coaja rasă de la o lămâie
1/2 cup (100g) de zahăr
85g de unt 82%, la temperatura camerei, tăiat cuburi mici
2 ouă mari și 2 gălbenușuri, bătute ușor împreună, preferabil de casă, pentru o culoare frumoasă

1 Pregătește, răcește și coace aluatul în orb într-o tavă de tartă cu diametrul de de 20-23cm (preferabil cu fund detașabil sau din silicon, pentru a putea scoate ușor tarta la sfârșit). Las-o să se răcească, dar păstrează cuptorul aprins la 180C.

2 Pune toate ingredientele pentru cremă într-un vas cu fundul gros și încălzește-le, la foc mic, amestecând continuu cu un tel. Continuu! Cam în 5-7 minute, crema a devenit omogenă și s-a îngroșat ca o maioneză. Ia-o de pe foc, strecoar-o printr-o sită fină direct în crusta de tartă, niveleaz-o și dă tava la cuptor 5 minute, ca să se închege complet.

3 Lasă tarta să se răcească în tavă înainte să o scoți. Poți să decorezi cu puțin zahăr pudră sau să o servești cu fructe de pădure proaspete.

Cum să distrugi un somon

Blogurile culinare sunt jurnale ale succeselor în bucătărie: carne perfect gătită, supe catifelate, prăjituri spectaculoase. Rar menționează cineva un eșec – și atunci nu are legătură cu gustul sau tehnica, mai degrabă sunt accidente de genul „după ce i-am făcut poză, a trecut câinele, a dărâmat tarta pe jos și a mâncat-o”. Pentru că vrem ca cei care ne citesc să creadă despre noi că suntem pricepuți și nu greșim niciodată în aspectele esențiale, acelea în care încercăm să le dăm lecții.

Am și eu povești din astea simpatice în care de vină e soarta rea. De oarecare notorietate e cea despre cum am făcut panna cotta cu o cană și jumătate de sare în loc de o cană și jumătate de zahăr. A fost epic, ce pot să zic! Circumstanțele (găteam în vizită, etc.) mă scuză și știu că pot să o povestesc fără să par prea varză. I se poate întâmpla oricui.

Dar de fapt o mare minciună. Nu sunt nici pe departe o pricepută. Pe lângă multele, enorm de multele lucruri pe care nu le știu deloc, sunt multe pe care le știu doar în teorie și o grămadă de altele pe care le fac prost. Greșesc de foarte multe ori. Am făcut mai multe muffins cu găuri sau carbonizate decât pot număra, am uscat mai multă carne decât pot cântări și am greșit mai multe supe decât… nici nu am un reper la asta – și nu mă refer la „supele” pe care le făceam când nu știam să gătesc, când fierbeam foarte multe legume și îmi ieșea apă fiartă cu legume terci, fără niciun gust.

Uneori știu teoria, dar iau decizii greșite. Alteori vreau să cred că nu am nevoie de rețetă și că pot să improvizez eu ceva bun. Povestea de azi este despre aceste două situații.

Vedeți bucățelele alea rumenite de carne care arată de parcă au fost răzuite de pe un kebab? Ăla e somon. Să nu îl faceți niciodată așa.

7a2a4d5ea78c11e39bfb0ef6dfdd4a89_8

Aveam un medalion de somon și 250g de taglierini proaspete cu cerneală de sepie, așa că m-am dus la piață și am luat lămâi și roșioare și m-am apucat de treabă. Am fiert pastele 3 minute în apă foarte sărată. Între timp, am topit o lingură de unt în tigaie și am pus somonul asezonat în el și apoi am adăugat roșiile întregi. Medalionul era destul de gros. După vreo 4 minute (scursesem deja pastele și le pusesem înapoi în oala în care au fiert, acoperite), l-am întors și am descoperit (!!!) că era deja foarte rumenit. După încă un minut pe partea cealalată, m-am panicat că va fi parțial ars, parțial crud așa că l-am desfăcut cu un cuțit și cu cleștele și l-am tot întors în tigaie până s-a făcut pe toate părțile. Era numai bun de pus într-o șaorma. L-am scos așa franjuri pe o farfurie, am mai lăsat roșiile și apoi le-am zdrobit puțin, cât să curgă niște zeamă, și le-am scos și pe ele. Am stors o lămâie în tigaie peste toate resturile, am mai pus o lingură de ulei de măsline și când a început să sfârâie am pus pastele și le-am tot întors până au fost complet acoperite de sos. Le-am împărțit pe două farfurii, am pus deasupra roșiile și somonul scos complet de pe os, am mai stors niște lămâie și am mâncat. N-a fost cea mai rea mâncare, dar n-a fost nici pe departe o capodoperă. Somonul mi-a stat pe creieri. Și gustul final, puțin grețos de la unt + ulei + somon, nu s-a lăsat dus toată după-amiaza.

Ce puteam face altfel – și o voi face și atunci vă voi da o rețetă decentă – era să coc somonul în folie de aluminiu sau în pungă de friptură la cuptor, ca să nu-și piardă textura și culoarea și nici să nu aibă nevoie de grăsime. Apoi îl desfăceam de pe os și îl puneam frumos peste paste. Mai puteam să păstrez puțină apă de la paste și să lungesc sosul de la roșii cu ea. Și mai puteam să adaug puțin verde. Farfuria aia – și orice vine din mare – are nevoie de pătrunjel.

Lemon curd

Nu știu dacă ați văzut poza asta pe Facebook:

f62f6b7ca03f11e3ba6e122b69781b89_8

Sunt mini-cupcakes cu lămâie umplute cu lemon curd. Le-am făcut câte o gaură cu un retinator de probe – ok, și pe mine mă face să râd numele ăsta, dar chiar așa se cheamă (nu „instrument pentru îndepărtarea cotorului merelor”, dragă IKEA!). Apoi am umplut găurile cu lemon curd făcut după rețeta lui David Lebovitz, cea mai bună pe care am încercat-o.

Ce a rămas am mâncat pe chiflele rămase de la burgerii de ieri.

20140301_145055

Lemon curd

1/2 cup zeamă de lămâie
1/2 cup de zahăr
2 gălbenușuri și 2 ouă întregi mari
1/4 linguriță de sare
6 linguri (85 g) de unt la temperatura camerei

1 Pune toate ingredientele în afară de unt într-un vas cu fundul gros și amestecă-le bine cu un tel. Adaugă untul și pune compoziția pe foc mic, amestecând tot timpul. După ce s-a topit untul, dă focul la mediu și continuă să amesteci până când crema are textura unei maioneze.

2 Ia de pe foc și toarnă într-un borcan uscat. Lasă să se răcească, pune-i capac și ține-l la frigider cel mult o săptămână.

ATENȚIE! Pentru că ouăle nu sunt complet gătite, lemon curdul are aceleași restricții ca maioneza pentru femeile însărcinate și copiii mici!

Altfel, poate fi folosit la umplut torturi și prăjituri, poate fi mâncat pe pâine sau biscuiți sau poate fi combinat cu un cheesecake, cum ne-a arătat Andie aici.

Cupcakes cu morcov și nucă (și altele)

4bb4fad2a04311e3908812d3c63eaff1_8

Nu mă omor după cupcakes. Mi se par niște prăjituri simple și fără prea mare potențial. Dar recunosc că sunt practice când ai de dat desert multor oameni  și că, executate corect, pot fi niște prăjituri decente, mai bune decât chestiile însiropate și năclăite de esență de rom din cofetării. Corect, pentru mine, înseamnă să fie aerate – să aibă cu adevărat textură de prăjitură -, să aibă gust, să nu fie obositor de dulci și să aibă o glazură care complimentează aluatul copt. Nu îmi plac cupcakes decorate ca niște sorcove, cu prea multă cremă de unt, în culori stridente care îți rămân pe limbă. Nu știi dacă să le mănânci sau să le pui pe un milieu.

Folosesc de mulți ani această rețetă de bază, adaptată de la rețeta lui Mazi, pe care eu prefer să o fac cu mai puțin zahăr și mai puțină făină. Are câteva ingrediente la îndemâna oricui, se face imediat și nu mi s-a întâmplat niciodată să nu-mi iasă. În funcție de ce alte ingrediente mai adaugi în ea, îți pot ieși între 15 și 18 cupcakes.

Cupcakes

150g unt, la temperatura camerei (obligatoriu)
3 ouă mari
130g (2/3 cup) de zahăr alb
120g (1 cup) făină de prăjituri
2 lingurițe praf de copt
1/4 linguriță sare fină
1 linguriță extract de vanilie

Buttercream

110g de unt la temperatura camerei
5 linguri de zahăr pudră
1 păstaie de vanilie

1 Încălzește cuptorul la 180C. Pune hârtiuțe (de ce nu există și în limba română un cuvânt precum liners?) în tavă de brioșe. Pune toate ingredientele într-un bol și bate-le cam două minute cu mixerul la viteză maximă. Umple formele pe două treimi și dă la cuptor 18 minute sau până când cupcakes sunt ferme la atingere, dar nu s-au rumenit. Scoate tava din cuptor, lasă să se răcească 2-3 minute, apoi scoate cupcakes cu atenție și pune-le pe un grătar de prăjituri să se răcească de tot. Dacă ți-a mai rămas aluat, reia operațiunea.

2 Pentru crema de unt, taie păstaia de vanilie pe lungime, scoate-i semințele cu lama cuțitului și pune-le cu untul și zahărul într-un bol. Bate totul cu mixerul la viteza maximă 4-5 minute, până când crema e aerată. Decorează cupcakes răcite cu un strat subțire de buttercream. Se vor vedea frumos semințele de vanilie în ea.
53ebc0c2a04411e3b6d41206ece04c86_8

Asta e baza. În ea poți adăuga diferite ingrediente. Pentru cupcakes cu morcovi și nucă, am pus în aluat, de la început, câte o jumătate de linguriță de cardamom, scorțișoară, nucșoară și ienibahar, toate măcinate. Înainte de a-l pune în forme, am încorporat 2 morcovi medii, rași fin, și o mână de nuci, măcinate. După ce s-au răcit, le-am decorat cu o cremă de cream cheese, făcută din 200g de cremă de brânză amestecată cu 3 linguri de zahăr pudră și apoi dată la rece, să devină mai fermă. Deasupra am pus puțină scorțișoară.

Pentru cupcakes de ciocolată, scoate două linguri de făină și înlocuiește-le cu 2 linguri de cacao. Decorează-le cu ganache de ciocolată: topește la bain marie sau într-un vas cu fund dublu o ciocolată neagră ruptă în bucăți în 3 linguri de smântână de frișcă585f40d8a04011e3aa4d12bed4c9a5f4_8

Pentru cupcakes simple de lămâie, înlocuiește extractul de vanilie cu esență de lămâie și decorează-le cu o glazură simplă din zahăr pudră și zeamă de lămâie – le amesteci pentru a obține o cremă groasă, omogenă, pe care o întinzi peste cupcakes.

Despre cupcakes umplute cu lemon curd, zilele următoare. 🙂

Pui de bază

936721_10151671250269734_1094993469_n

Așa îi spunem în casă acestui fel cu pulpe de pui: pui de bază. Este cea mai simplă metodă de a da aromă cărnii, fără să implice condimente greu de găsit sau vreun procedeu care îți dă bătăi de cap. Folosesc întotdeauna pulpe de pui cu os – superioare sau, și mai bine, inferioare – pentru că e o carne mai aromată și mai puțin probabil să se usuce. Restul condimentelor se găsesc în orice supermarket. Chiar și la piață. Este o rețetă perfectă când ai de hrănit mulți oameni (am făcut pentru 11 oameni la Cina DoR) sau când mergi la picnic. Sau când e duminică și nu ai chef de gătit. Sau când nu ai chef de gătit. :-p

Pui cu lămâie, cimbru și usturoi
(6 porții)

6 bucăți de pulpe de pui, superioare sau inferioare
15 căței de usturoi întregi, curățați
1 lămâie
câteva fire de cimbru proaspăt

Încălzește cuptorul la 160C (cel mai mic foc mic). Pune într-o tavă, într-un singur strat, pulpele. Stoarce lămâia bine de tot peste ele, apoi lasă cojile în tavă. Pune cățeii de usturoi printre pulpe. Răsfiră firele de cimbru. Asezonează cu sare și piper după gust, eventual și cu ardei iute măcinat, dacă îți place. Nu pune apă sau ulei! Dă la cuptor o oră și jumătate. Verifică după o oră să te asiguri ca pulpele au început să se rumenească, apoi după încă 15 minute. Nu lăsa să se evapore zeama de lămâie că riști să se usuce carnea. Dacă a început să scadă sosul și puiul s-a rumenit, scoate tava din cuptor înainte să treacă timpul de tot.

Servește cu puțin sos și cu salată verde sau rădăcinoase coapte.

Lemon Bars

Nici nu aș încerca să le dau alt nume decât lemon bars. E ceea ce sunt ele. Așa cum nu poți spune la cookies fursecuri. Nu e același lucru. Nu totul trebuie tradus, mai ales când nu ai echivalente culturale.

Lemon bars sunt niște prăjituri delicate formate dintr-un strat de aluat nisipos, unul de lemon curd (cremă de lămâie, să zicem) și unul de zahăr pudră. Opțional, se poate pune deasupra o felie de lămâie confiată. Sunt acrișoare și dulci și sunt perfecte vara, dar ce te faci când ziua prietenei care le iubește cel mai mult este în februarie? Le faci în februarie. (La mulți ani, Lu! La mulți ani, Andreea!) Rețeta e adaptată de aici și e cea mai bună din câte am încercat. Poza e de mai an, că de data asta am uitat și cadoul acasă, d-apăi să fac poze prăjiturilor.

tumblr_mi07mnEcc21qcopfso1_500

Lemon Bars

Aluat
1 cup (230g) de unt 82%, rece
1/2 cup de zahăr pudră
2 cups de făină
1/4 linguriță de sare

Crema de lămâie
4 ouă mari
1 1/2 cups de zahăr
2/3 cups zeamă de lămâie sau de lămâie și portocală dacă vrei ceva mai puțin acrișor
2 linguri coajă de lămâie rasă
4 linguri de făină
Zahăr pudră pentru decorat

1 Încinge cuptorul la 180C (160C la cuptor cu ventilație). Pregătește o tavă de aproximativ 35x35cm (sau variațiuni dreptunghiulare, ideea e să fie o tavă mare de cuptor) tapetând-o cu hârtie de copt.
2 Pune toate ingredientele pentru aluat în robot (la cuțit, nu la paleta pentru aluaturi) și mărunțește-le până obții ceva asemănător cu nisipul. Dacă nu ai robot, poți face același lucru într-un bol mare cu o furculiță sau un pastry cutter – durează puțin mai mult, dar e același rezultat. Presează bine aluatul în tavă, în strat uniform, și dă-l la cuptor 20 de minute.
3 Între timp, amestecă într-un bol toate ingredientele pentru cremă până obții o cremă omogenă. Poți să le bați cu un tel sau cu mixerul, nu contează.
4 Scoate blatul din cuptor și lasă-l să se răcească 15 minute într-un loc aerisit. Nu stinge cuptorul!
5 Toarnă crema peste blat și dă tava la cuptor încă 20 de minute, până s-a închegat.
6 După ce s-a răcit, decorează cu zahăr pudră folosind o sită fină. Taie prăjitura în pătrățele și așază-le pe platouri într-un singur strat, altfel se va strica decorul cu zahăr pudră. 🙂

Două cu citrice

Azi vă fac cunoștință cu o marmeladă și cu o murătură cu citrice. Vestea cea mai bună e că nu sunt același lucru!

Am făcut înainte de Crăciun această marmeladă pe care am dat-o cadou prietenilor. E inspirată de aici, dar am mai schimbat una-alta și am adăugat lavandă. Din fericire, n-a ieșit săpunoasă. Yay me! Merge foarte bine în sandvișuri cu brie sau camembert sau pe un platou cu brânze împuțite.

marmelada  Marmeladă de citrice cu lavandă

1 kg de lămâi și portocale
1 kg de zahăr alb
1,5l de apă
1 lingură de lavandă

1 Spală bine citricele și taie-le în sferturi. Scoate sâmburii pe care îi vezi și aruncă-i. Mărunțește citricele în robot (nu în blender, decât dacă ai unul industrial)  până devin un lichid cât de cât omogen, dar e ok să aibă și bucăți mai mari.

2 Pune la fiert citricele mărunțite cu apa și zahărul. Fierbe până când marmelada trece testul cu picătura* sau ajunge pe termometru la 105 C sau 220 F. În ultimul moment amestecă lavanda și ia de pe foc.

3 Pune marmelada în borcane sterilizate (mie mi-au ieșit cam 2,5 l de marmeladă în borcane de dimensiuni diferite). Păstrează-le într-un loc uscat și răcoros.

* Testul cu picătura e de fapt testul cu farfuria ținută la congelator. Când te apuci de marmeladă, pune în congelator o farfurie mică de ceramică. Scoate-o din când în când și testează dacă marme e gata punând o picătură pe ea și lăsând-o un minut să se răcească. Dacă atunci când atingi picătura face riduri și își păstrează forma, e gata. E important să te oprești la timp pentru că dacă nu o fierbi suficient va fi lichidă iar dacă o fierbi prea mult distrugi pectina și obții dulceață, nu marmeladă care își păstrează frumos forma gelatinoasă.

lime picke

Pentru că am citit într-un alt top pe care nu-l mai găsesc cât de mult le place editorilor respectivi lime pickle și pentru că sunt o hipsteriță care vrea să aibă ce nu are nimeni, am căutat o rețetă pentru așa ceva. Cea care mi-a plăcut cel mai mult a fost aceasta – spoiler: e chiar prima pe care ți-o dă Google :)).

Ca să fie clar că nu sunt totuși o disperată care sare pe orice trend precum un Tom Cruise pe canapeaua lu’ Oprah (îmi cer scuze pentru această referință veche de 10 ani): am mai mâncat lime pickle în restaurante indiene, lângă curry vegetarian cu orez, și adus chiar din India de un prieten care a stat acolo câteva luni. Știam că e acid, sărat, aromat, tot ce nu e o murătură românească. Și voiam să am așa ceva în casă, să pun în sandvișuri cu pui.

Recomand din toată inima rețeta. Merită cele 10 zile de așteptare. Da, știu, am lăsat asta la final. 😛

Indian Lemon-Lime Pickle

6 limete și 2 lămâi (cred că te poți juca relaxat cu proporțiile, dar cu cât sunt mai multe limete, cu atât va fi mai aromat)
1 lingură de sare mare
2 linguri de ulei vegetal
2 linguri de semințe de muștar
3 căței de usturoi, mărunțiți
2-3 cm de ghimbir proaspăt, curățat și tocat fin
2 lingurițe de chimion măcinat
2 lingurițe de coriandru măcinat
1/2 linguriță de pudră de ardei iute
125 ml de apă
100 g de zahăr brun
2 linguri de oțet

1 Taie citricele în 8 felii și amestecă-le cu sarea. Acoperă-le și lasă-le la marinat două zile într-un loc ferit. Poți să mai amesteci din când în când la ele. Mie mi-a fost lene.

2 Într-un vas încăpător încinge uleiul și prăjește vreo jumătate de minut semințele de muștar, până încep să pocnească. Adaugă usturoiul, ghimbirul, chimionul, coriandrul și pudra de ardei iute și călește-le încă vreo jumătate de minut, până începe să miroasă în casă a restauramt indian. Ești pe calea cea bună!

3 Pune restul ingredientelor și dă în clocot, apoi lasă să fiarbă la foc mic încă 15 minute.

4 Pune fiertura în borcane sterilizate în prealabil (ies cam 2 borcane de 450ml), pune-le capacul și întoarce-le cu fundul în sus pentru 2 minute, să se sigileze. Pune bine borcanele timp de o săptămână, ca să se matureze aromele. Le poți păstra cel mult șase luni nedeschise și două luni deschise – în cazul 2 în frigider.