Plăcinta cu brânză ca acasă

La noi se numeşte plăcintă cu brânză, nu plăcintă dobrogeană. La noi în Dobrogea. Ar fi cam stupid dacă am pune la „dobrogean” după tot ce facem mai aparte. O mâncăm cu iaurt şi e cel mai bun mic dejun. Şi nu are nicio legătură cu ce se vinde în Bucureşti drept plăcintă dobrogeană, o îndesătură de cocă cu ceva sărătură prin ea. Nu. Aşa se face plăcinta cu brânză.

Bunica mea o făcea cu foaie din aluat de casă. O întindea, o umplea cu amestecul de brânză de oaie cu ou şi smântână, o rula, o îngrămădea şi o punea în tavă, apoi o ungea cu ulei. Eu am schimbat puţin pentru că: a) nu ştiu să fac aluatul acela şi b) sunt prea leneşă ca să încerc până găsesc unul bun. Aşa că am înlocuit foaia de plăcintă a ei cu foaia de plăcintă proaspătă de la supermarket. Şi uleiul cu unt, că e mai bun.

60aab6a641f311e38e0922000a9f1335_8

Plăcintă dobrogeană cu brânză

100g unt, topit

9 foi de plăcintă proaspete (sau decongelate)

500g telemea veche de oi

250ml smântână grasă (20%)

2 ouă

1 Încinge cuptorul la 180 de grade Celsius. Tapetează o tavă medie cu hârtie de copt.

2 Fărâmiţează brânza într-un bol. Adaugă smântâna şi ouăle şi amestecă bine.

3 Întinde prima foaie de plăcintă pe masa de lucru. Cu ajutorul unei pensule de patiserie, întinde puţin unt topit pe toată suprafaţa ei. Pune peste ea a doua foaie şi repetă operaţiunea. Pune şi a treia foaie şi repetă. Pune câteva linguri de umplutură pe foi, pe lung, către una din marginile lungi. Rulează cele trei foi împreună şi sigilează-le la capăt întorcând foaia înăutru. Vei obţine un o plăcintă lungă. Pune-o în tavă. Dacă nu încape pe lungime, strânge-o puţin.

4 Repetă operaţiunea pentru a obţine încă două plăcinte. Unge-le bine cu restul de unt topit şi dă tava la cuptor 25-30 de minute până când foile s-au rumenit.

Dovleac în lapte de cocos

Am de nuştiucând o cutie de lapte de cocos în dulap. Zic că o fac cu pui, dar până la urmă am decis să o fac cu dovleac. Cumva, îmi suna bine combinaţia. Am căutat pe Foodgawker idei şi, ce să vezi, mi-a găsit o reţetă care mai conţinea un ingredient recent cumpărat şi pe care nu-l desfăcusem încă: harissa, o pastă de ardei iute arăbească. (Acum că am desfăcut tubul, vreau să fac nişte vinete cu tahina şi harissa; dar mai multe în zilele următoare.)
Combinaţia este într-adevăr bună: dovleacul absoarbe aroma caldă de cocos din lapte, dar şi iuţeala ghimbirului şi a harissei, păstrându-şi totuşi gustul original. Pentru că l-am tăiat felii subţiri, a căpătat şi o textură puţin aerată, nu una îndesată de cartof. Mi-a plăcut foarte mult şi voi mai face.
7d9e739a3fe811e39dc022000a9e517c_8
Dovleac în lapte de cocos cu harissa şi ghimbir

1 lingură de ulei
2 căţei de usturoi, tocaţi mărunt
1/2 de dovleac plăcintar (cam 700g), curăţat de coajă, tăiat pe lung şi feliat subţire
1 conservă de lapte de cocos
1 linguriţă de harissa 
2 linguriţe de ghimbir măcinat
1/2 linguriţă de sare

pătrunjel sau coriandru pentru decorat, opţional

Încinge uleiul într-o cratiţă şi căleşte usturoiul până de înmoaie – cam 2 minute. Adaugă dovleacul şi căleşte încă un minut, apoi adaugă laptele de cocos, harissa, ghimbirul şi sarea şi completează cu puţină apă cât să acoperi dovleacul. Dă în clocot şi apoi redu flacăra, pune un capac şi lasă să fiarbă cam 10 minute, până e dovleacul făcut. Amestecă din când în când ca să nu se prindă. Ia capacul, dă focul mai tare şi mai lasă să fiarbă 5-7 minute până sosul scade şi se îngroaşă puţin. Serveşte cald, cu pătrunjel sau coriandru pe deasupra.

Salată caldă de dovleac

tumblr_mcx5522zuX1qcopfso1_500
Nu mă pot sătura niciodată de dovleac. Nu există niciun alt ingredient care să poată susţină o masă întreagă, de la aperitiv la desert. Pentru salata aceasta, pe care am făcut-o prima oară anul trecut, m-am inspirat din această rețetă, doar că am înlocuit spanacul cu rucola și feta cu telemea veche de oi.

Salată caldă de dovleac

500g de dovleac plăcintar, curăţat de coajă şi seminţe şi tăiat cubuleţe

1 ceapă roşie tăiată în sferturi

4 căţei de usturoi

2 fire de rozmarin proaspăt

2 fire de cimbru proaspăt

1 pungă de rucola

100g de telemea veche de oi

ulei de măsline

oţet balsamic

Încinge cuptorul la 190 de grade Celsius. Pune într-o tavă hârtie de copt. Amestecă dovleacul, ceapa, usturoiul şi plantele aromatice cu câteva linguri de ulei de măsline, sare şi piper şi intinde-le răsfirat în tavă. Coace-le 40 de minute sau până când dovleacul e copt.

Pune rucola într-un vas sau castron mare şi adaugă peste ea ingredientele scoase din cuptor. Asezonează cu sare, piper, ulei de măsline şi oţet balsamic. Nu amesteca, arată mai frumos aşa. La final decorează cu brânza fărâmiţată.

Cum am fost indie chef la Beautyfood

Când am ajuns la 9 dimineaţa la Beautyfood, un bistro cu design scandinav şi mâncare foarte bună de pe Jean Louis Calderon nr. 34, i-am spus Elenei Platon, care a deschis special pentru mine, că mi-am făcut prep-ul cu o seară înainte: copsesem şi pasasem dovleacul, curăţasem cartofii, tocasem prazul, făcusem aluatul de tartă şi tot aşa. „Aaa, de aia eşti aşa de relaxată!” a râs când mi-a întins un cappuccino. Dar nu eram.

Am mai gătit cantităţi mari pentru petreceri, dar întotdeauna a fost bufet şi nu a trebuit să-mi fac griji pentru timp: să trimiţi comanda repede, să fie mâncarea la temperatura care trebuie, să nu uiţi vreo comandă. Dacă o fac de oaie?

Dar n-am făcut-o. N-am ars decât o porţie de gnocchi şi mâna mea, puţin, cu ulei fierbinte, aşa că zic că a fost un succes.

Acesta a fost meniul, vegetarian cu opţiune vegană:

1378605_10151962412601675_1627759128_n

Eu nu am apucat să fac poze la ce făceam, în afară de asta:

1378529_10152013130569734_1174248974_n

pentru că pur şi simplu cu ai cum, cu o mână în aluat, alta pe tigaie şi alta tăind tarta, să mai faci şi poze. Noroc cu Oana Vlădescu, o vegană curioasă care a venit să mă vadă în exerciţiul funcţiunii, şi cu pozele frumoase făcute de ea. Acesta a fost meniul propriu-zis:

Supa-cremă de praz şi cartofi, cu crutoane de pâine ţărănească unsă cu ulei de măsline extravirgin aromat cu cimbru
1381897_741155675900758_831100160_n

Gnocchi de dovleac traşi la tigaie cu salvie (aici varianta vegană, din aluat fără ou şi fără sosul de blue cheese)
1381717_742483295767996_735600116_n

Tarta cu pere pergamute, ghimbir confiat şi fulgi de migdale
1383631_742484309101228_910560984_n

Data viitoare o să fie ceva cu chili con carne, de încălzit burţile în noiembrie.

Prăjitură cu piersici şi cardamom

Pentru ziua unei fete minunate, am făcut această prăjiturică cu ce dă mai bun vara: piersici. Desigur, de Constanţa. Perfect coapte şi nu prea dulci. În plus, le-am măritat cu cardamom, pentru că dimineaţă am făcut curăţenie în condimente şi l-am găsit uitat într-un borcănel şi mi s-a părut o idee bună. Fratele meu a zis că în casă miroase a Crăciun, deci cred că a fost o combinaţie câştigătoare.

1327c498071d11e39d0222000a1fbc0c_7

Prăjitură cu piersici şi cardamom


150g de unt la temperatura camerei

1/2 cup de zahăr alb (100g)

4 ouă medii (sau 3 mari)

1 linguriţă extract de vanilie

1 cup de făină de prăjituri (100-125g, în funcţie de vreme şi dacă e cernută sau nu, dar eu prefer să măsor în volum)

2 linguriţe praf de copt (1 plic, 10g)

1/2 linguriţă sare fină

2 linguriţe cardamom măcinat

4-5 piersici medii, bine coapte, dar ferme

2 linguri de fulgi de migdale

1. Încinge cuptorul la 180 de grade Celsius. Bate untul cu zahărul până aproape se dizolvă granulele de zahăr şi apoi încorporează treptat ouăle şi extractul de vanilie. Separat, cerne făina cu praful de copt şi sarea. Adaugă în amestecul de unt împreună cu cardamomul. Bate bine 1 minut, să se omogenizeze.

2. Spală piersicile şi taie-le în felii de jumătate de centimetru. Unge o tavă de tartă cu unt şi toarnă aluatul în ea, apoi aşază feliile de piersică deasupra cum îţi place. Presară fulgii de migdale.

3. Dă la cuptor 18-20 de minute sau până când se rumeneşte şi o scobitoare introdusă în mijlocul prăjiturii iese curată.

4. Las-o să se răcească puţin pe un grătar şi presară zahăr pudră, vanilat sau nu.

1174935_10151872763159734_1314975926_n

PopUp Dinner Omnivor

tumblr_mpt87tvZIs1qcopfso2_1280

Aseară am fost la cina de lansare a Omnivor, jurnalul de cultură gastronomică al DoR. Mâncarea a fost făcută de PopUp Dinner, cu pâine de la Apă.Făină.Sare şi desert extra (adică cel mai perfect macaron) de la Cookie Jar, despre care am scris eu în Omnivor.

Concluzia serii e următoarea: trebuie să învăţ să fac pâine cu maia, trebuie să învăţ să fac porcul aşa cum l-au făcut ei, trebuie să încerc în sfârşit reţeta de tort cu mac de pe coperta Good Food de iunie, că asta a fost la desert şi a fost genial.

E un lucru bun să jurizezi bucătari profesionişti într-o zi şi în alta să mănânci mâncare făcută de aşa-zişi amatori şi să fie mai gustoasă şi mai bine executată. 🙂

Pandișcrumble cu fructe de vară

tumblr_mp7pteI2QT1qcopfso2_500

Nu e chiar un crumble, că nu e crocant, nici chiar un pandișpan, că e doar o boare peste fructe, așa că îi vom spune pandișcrumble. S-a născut din faptul că m-am dat în stambă la piață și am cumpărat prea multe fructe proaspete și nu era nicio șansă să le termin până nu se strică.

Pandișcrumble cu fructe de vară


700-800g de fructe de vară, fără sâmburi (piersici, caise, cireșe, zmeură, afine)

3 linguri de zahăr

2 ouă

1 linguriță extract de vanilie

200ml smântână dulce

1 cup de făină 

1/2 linguriță de sare

1 lingură sirop de soc (opțional)

50g de ciocolată albă, chipsuri sau fărâmată

Încinge cuptorul la 180 de grade Celsius. Pune fructele într-un vas termirezistent încăpător. Împrăștie 1 lingură de zahăr peste ele.

Cu un mixer, bate ouăle cu celelalte 2 linguri de zahăr până se albesc. Încorporează treptat vanilia, 100ml smântână, făina și sarea, până se omogenizează. Pune amestecul peste fructe astfel încât să le acopere aproape complet și bagă tava la cuptor pentru 40 de minute.

Între timp, bate restul de smântână cu siropul de soc până obții o frișcă moale. Pune-o la rece.

Servește pandișcrumble-ul cald, cu un moț de frișcă și câteva bucăți de ciocolată albă, care se va topi în căldura din bol.tumblr_mp7pteI2QT1qcopfso1_500

Petrecere în grădină

Despre microconservare

tumblr_mp7pubx0T61qcopfso1_1280

Microconservarea nu e o tehnică moleculară sau un mod de a conserva microbi. E doar un nume pentru obiceiul meu de a face dulcețuri în cantități foarte mici. De la două borcane în jos, uneori chiar o jumătate de borcan.

Pentru că nu îmi plac dulcețurile prea mult – sunt prea dulci, mă simt vinovată când mănânc, etc etc – dar îmi place foarte mult să fac dulceață, mai ales să încerc combinații noi – cum ar fi de căpșuni cu piper și oțet balsamic și de zmeură cu vanilie și coajă de lămâie. În plus, fac cu foarte puțin zahăr – la jumătate de kg de fructe pun cel mult 3-5 linguri – ceea ce înseamnă că produsul final nu va rezista prea mult. Dar cât îmi iese, un borcan sau două, îmi sunt de ajuns. Le țin în frigider și le folosesc la sandvișuri cu brânză sau pe clătite americane.

Povestea dulceței de mere sălbatice cu lămâie este foarte simplă: ne-a adus tata niște mere de la el din curte, coapte, cam seci și foarte mici. Niște glume de mere. Fratele meu, care ronțăie mere ca un iepure, își ia tot timpul din piață și nu s-a atins de astea decât dacă nu avea deloc. Într-un final, după o zi în care cumpărasem din toate fructele pe care le găsisem în piață, am hotărât să le dau acestor cenușărese o soartă mai bună. Mai erau vreo 300g. Le-am tăiat în două și am înlăturat codițele (am lăsat semințele și restul), am luat o lămâie și am feliat-o subțire și le-am pus pe toate la fiert, cu 3 linguri de zahăr. Am rezistat tentației de a pune scorțișoară sau ienibahar măcinat. Au fiert până s-a închegat siropul, ceea ce cred că s-a întâmplat mai repede datorită pectinei din coaja lămâii și sâmburilor. Gustul e acrișor și aspru, cred că va merge foarte bine pe o friptură de porc sau în sandvișuri cu carne.

Am pus în borcan și asta a fost tot.

Salată de sfeclă roșie cu nuci și gorgonzola

tumblr_mp7pvvbiF91qcopfso1_500

De când am editat un text despre cele 5 porții de legume și fructe pe care ar trebui să le mâncăm zilnic (o să fie în Good Food de iulie/august), am început să număr automat dacă și câte intră în meniul meu zilnic. Că sincer aș putea trăi cu brânză și carne fără să simt vreo poftă. Ok, și piersici. Dar scria în textul ăla că cei care mănâncă fructe și legume suficiente (adică cel puțin 400g pe zi) sunt mai deștepți. Așa că iată-mă explorând.

Rețeta asta am văzut-o pe Mixtopia/Cooking într-o variantă cu sfeclă fiartă, nuci, mărar și pătrunjel, fără dressing. Am adaptat-o ca să fie mai acidă și mai sărată.

Salată de sfeclă roșie cu nuci și gorgonzola

1 de pachet sfeclă roșie fiartă

100g de nuci crude

1 legătură de pătrunjel

50g de gorgonzola sau altă brânză cu mucegai albastru

1 lingură ulei de măsline extravirgin

1 linguriță oțet balsamic

Taie sfecla cubulețe cu latura de jumătate de centimetru. Pune nucile într-o tigaie și prăjește-le uscat până se rumenesc, 3-4 minute. Toacă pătrunjelul mare, doar frunzele, fără tulpini. Taie gorgonzola în bucăți similare sfeclei. Pune totul într-un bol. Separat, bate uleiul de măsline și oțetul balsamic cu un tel și asezonează. Picură peste salată și amestecă totul.

Masa de Paşti

Highlights de la Crăciun