Gustări alese de Tăiețel

Sugaras_PeDouaRanduriBula-01E cam ciudat să vorbesc despre mine la persoana a treia, așa că reiau ideea din titlu: gustări alese de mine. Unde? Într-o cutie care vine la începutul fiecărei luni unde ești – la birou, acasă, la casa de vacanță (dacă e în România!) – ca să ai un sertar secret cu gustări și să nu te mai stresezi la ora 4, când te apucă pofta de ceva bun.

Urmăream de ceva vreme businessurile de genul ăsta (subscription-box model se numesc) și îmi băgam unghia-n gât că nu e și la noi așa ceva. În special pentru că păreau pline de chestii pe care nu le găsești la colț – uitați-vă la lista asta, de exemplu – fie că erau delicatese, fie că erau snacksuri. Mi s-a părut grozavă ideea de a te abona și de a primi lunar o cutie cu ceva ce nu știi ce e, dar ai încredere că sunt lucruri de calitate. Așa că am zis că fac eu una, chiar dacă asta înseamnă că voi ști ce e în cutie. :))

I-am povestit mai întâi prietenului meu bun Cristi Lupșa de la DoR, care s-a entuziasmat și a început să mă pună în legătură cu oameni care mă puteau ajuta cu idei/resurse. Apoi le-am spus prietenelor mele din liceu la ultima noastră întâlnire pe 2014, pe 29 decembrie (am povestit aici) și atunci a fost breakthrough-ul, ca să zic așa: una dintre prietene, Claudia Rafiroiu, a zis: Hai să facem asta împreună! Și chiar a vorbit serios. Apoi ne-am întâlnit cu Solene Cesbron și Samira Natour de la studioul Zvâc (ele au făcut și sigla Tăiețel) și au început să se gândească la o identitate vizuală pentru ceva ce am decis, în urma unui brainstorming pe email, să se numească Șugăraș (as in… sugar rush). Apoi prietenul nostru din liceu Mihai Pârlea, de la Netexpress, ne-a luat să ne găzduiască site-ul iar Cristi ne-a pus în legătură cu Kloudstores de la Lateral, unde are și DoR magazinul online și unde este Ciprian Morar, coleg de-al lui Cristi din liceu, care ne-a ajutat să pornim shopul. Cât timp Solene și Samira se gândeau la toate siglele, cutiile, stickerele, flyerele și cărțile de vizită necesare, Adrian Lungu ne-a fotografiat o mulțime de fursecuri, acadele și covrigei ca să ilustrăm site-ul – Adi este colegul meu la DoR și prietenul meu bun de prin 2002, când am fost într-o școală de vară în Croația împreună. Site-ul l-am făcut singură, că ni s-au cerut 3.000 EUR + TVA pentru el. Am zis că știu suficientă programare ca să nu distrug un template de wordpress, și m-am descurcat cât de cât.

Banner01_1024

În tot timpul ăsta, Claudia a fost eroul care s-a luptat cu toate instituțiile publice care trebuie să-ți autorizeze activitatea, de la Autoritatea Sanitar-Veterinară la Registrul Operatorilor de Date Personale, trecând de mai multe ori pe la Registrul Comerțului și n alte instituții, a învățat să folosească softul de gestiune și cel de contabilitate și îi furnizează contabilului nostru toate documentele fiscale la timp. Radu, soțul Claudiei, ne-a ajutat să găsim un contabil care înțelege modelul acesta de business – căci, veți fi surprinși, nu e chiar așa de simplu pentru toată lumea.

Ne-au mai ajutat și învățat de bine Mihaela Dencef și Elena Soare, celelalte două membre ale cvartetului nostru de prietene din liceu, Alexa Boeriu de la HotPod Yoga (care ne-a invitat să prezentăm cutia membrilor clubului lor), Natalia Răuță și Peggy Abrihan (agente de tipărire, dacă zic bine), Paul Paraschiv (care a descoperit template-ul pe care l-am folosit la site) și Alexandru Mîndra (care mi-a dat tips & trick de programare) (Paul și Alex sunt elevi în clasa a noua la liceul meu, dacă identificați un pattern aici, și campioni mondiali la făcut drone și chestii d-astea 🙂 ), Zoltan Bereczki de la NeSst (care ne recomandă producători locali), Dragoș Gurăroșie de la Mixtopia (care va publica poveștile artizanilor pe care îi descoperim), Mihai și Alexandra Zaharia de la Bunicel.ro (primii noștri artizani). Și toți prietenii care ne-au susținut cu sfaturi și vorbe bune.

Ce vreau să spun e că nu poți face nimic singur și nici măcar în doi. Avem un start-up minuscul, dar n-ar fi existat (sau ne-ar fi luat un an să dăm drumul la shop) fără ajutorul prietenilor noștri și oamenilor de bine care au fost entuziasmați de idee. Prin eforturile tuturor am putut să lansăm azi magazinul. Și le mulțumim din suflet.

Vă aștept pe Șugăraș să vă comandați cutia hAngry by Tăiețel (get it? 🙂 ) dacă aveți încredere că vă trimitem cele mai bune snacksuri de care n-ați auzit niciodată. Mă voi bucura pentru bucuria voastră până mai apare o cutie din asta pe piață, să am și eu surprize. 🙂

Susține Bucureșteanul la The Big Lunch Bucharest

BUCCollage (1)

Colegii mei de la Decât o Revistă fac dintotdeauna mai mult decât o revistă. 😉 Conferința The Power of Storytelling, cursuri, școli de vară, evenimente minunate, mai ales, susținut, Bucureșteanul. Bucureșteanul este o serie de portrete despre oameni din capitală: de la vânzătorul de ziare la pilotul de avioane, de la activistul care strânge uleiul folosit la șocolatierul care continuă tradiția bunicului său. Despre unii nici nu știam că există înainte să citesc aici despre ei, despre alții aveam curiozități dar nu m-aș fi dus să vorbesc direct cu ei. Așa că seria îmi deschide în aproape fiecare săptămână câte o ușă nouă către Bucureștiul care îmi place cel mai mult. 67 de povești, 67 de uși.

Acum îmi fac și eu partea mea – că la serie nu am scris niciodată – și gătesc pentru un eveniment la care strângem fonduri ca Bucureșteanul să continue și rog oamenii cărora le place Bucureșteanul, care au găsit măcar o fărâmă de inspirație într-o poveste din serie, să doneze pentru ca proiectul să continue.

Așa că vă rog și pe voi, dacă vă place Bucureșteanul, să donați. Orice sumă contează pentru că nu sunt doar 50 de lei de la cineva, ci 50 lângă 50 lângă 50. Sau mai puțin. Sau mai mult. 🙂 Banii strânși vor acoperi cheltuieli de documentare.

Donațiile se fac pe pagina dedicată Decât o Revistă de pe platforma The Big Lunch Bucharest, un proiect al Fundației Comunitare București, printr-o metodă sigură și transparentă.

 

 

Cărți de bucate self-published

Mi-am făcut o colecție bună de cărți de rețete ale unor bloggeri și specialiști în alimentație care le-au publicat singuri (self-publishing) ca pdf-uri și care le pun la liber pe net. Cum în adâncul sufletului meu sunt o persoană de centru-stânga (nu că m-aș simți reprezentată de partidele de centru-stânga de la noi, care sunt mai mult de populist-dreapta, dar asta e altă poveste), apreciez când oamenii oferă ceva doar de dragul de a împărți cu restul lumii cunoștințe care fac viața mai bună tuturor. Poate că ar fi găsit o editură să le publice, poate chiar ar fi făcut bani din asta – că în Vest se mai poate să trăiești din scris – dar au ales să nu se complice și să facă totul ei. Câteva recomandări:

good-and-cheap-cookbook.JPG.662x0_q100_crop-scaleGood and Cheap, Leann Brown: 47 milioane de americani primesc bonuri sociale de masă (food stamps), în valoare de 126$/lună. Adică 4$ pe zi. O canadiancă venită recent în SUA a scris o carte de bucate senzațională special pentru oamenii care trebuie să se limiteze la acest buget. Și e exemplul perfect de dietă echilibrată și plină de gust. Cartea se poate downloada de aici. Tot acolo e și prima ei carte de bucate, exclusiv vegetariană și dedicată începătorilor. Pentru că mi-a plăcut cartea și, mai ales, gestul ei, i-am donat 5$ ca să-i mulțumesc.

5 Ingredients, Minimalist Home Cooking și Best of Stonesoup, Jules Clancy: o australiancă practică care are un blog minimalist, rețete cu ingrediente puține și niște cărți self-published cam scumpe, dar pe unele le dă gratuit când te abonezi la newsletterul ei – iar pe una o are la liber. Și sunt foarte bune.

Ten Easy Preserves, Karon Grieve: o scoțiancă specializată în rețete tradiționale, în special de conserve. Unele cărți se pot cumpăra, altele se dau cadou la înscrierea la newsletter – care e interesant și el.

De citit la alții

IMG_20140601_162559Sunt indispusă vizual (văd numai cu un ochi, și cu ăla prost), așa că nu pot nici să gătesc, nici să scriu. Ok, am gătit nițel și am scăpat chestii pe jos, mi-am tăiat o unghie și am răsturnat o tavă în cuptor, deci m-am oprit. Așa că vă recomand câteva lucruri citite pe alte bloguri minunate:

Trei înghețate bune de la Depamplezir – mai exact gelato: cu rozmarin și fructe de pădure, cu cafea și melasă din trestie de zahăr și cu ulei de măsline și balsamic. M-au făcut să bag cuva de la mașina de înghețată în congelator, ca să fac în weekend.

Prăjitura cu bulion de la Chicineta – nu, serios, e cu bulion! Și merg pe mâna ei.

Plăcinta cu nuci de la Inn at the Crossroads – practic, o baclava imensă. Și medievală. Și inspirată de Game of Thrones. Serialul, nu cartea, în cazul ăsta.

Baking 101 – diferența dintre făinuri de la Joy the Baker – pentru că nu știi niciodată suficient.

Popsicle cu castravete și limetă de la Bon Appetit – nu poate fi decât perfect. Mai are și ghimbir!

Acest board cu cocktailuri de vară.

[Interviu] Viața fără gluten

pasta fara glutenAud tot mai des de oameni care renunță la gluten. Văd cum cresc tot mai multe rafturi în supermarket cu produse fără gluten. Știu și de unde vine asta: mișcarea paleo/primal/low-carb/Atkins/Dukan, are mii de versiuni, care demonizează carbohidrații și în special cerealele. Unii oameni jură că renunțarea la gluten le-a schimbat viața. Alții spun că este o aberație inflamată comercial, pentru ca victimele să dea 13 lei pe pachetul de paste din mălai.

Indiferent de unde e adevărul, că nu știu, m-am tot gândit în ultima vreme ce înseamnă popularitatea dietei fără gluten pentru cineva care are o interdicție medicală reală: boala celiacă. Mi-am imaginat că trebuie să existe o tensiune între faptul că sunt tot mai multe produse fără gluten (sau cel puțin așa mi se părea mie) și faptul că prețul lor este prohibitiv dacă dieta ta este exclusiv fără gluten.

I., care are 28 de ani, locuiește în București și coordonează o echipă de traducători, mi-e explicat ce înseamnă să trăiască fără gluten în România, de la cât de dificil a fost să primească diagnosticul corect la cum își face cumpărăturile și ce și-ar dori să fie pe piața de la noi.

Eu am învățat multe din ce mi-a povestit. Sper să vă fie de folos și vouă.

Cum ai descoperit că ai boala celiacă? Când s-a întâmplat asta?

Asta e o întrebare bună 🙂 Diagnosticată am fost abia la vârstă de 21 de ani cu toate că boală se declanșase cam de pe la vârstă de 14 ani (cam pe atunci am început să pierd în greutate și să mă simt rău). O să-ți povestesc mai multe despre partea asta pentru că, cel puțin la momentul acela în timp, a fost foarte dificil să găsesc un medic care să știe ce am. Am vizitat multe cabinete și medici, o parte din orașul mic de provincie în care m-am născut și o altă parte când m-am mutat în București. Majoritatea diagnosticelor pe care le-am primit au fost de anemie megaloblastică (carență de vitamine) și anemie feriprivă (carență de fier). Până la 21 de ani niciunul dintre medicii pe care i-am vizitat nu s-a gândit să investigheze mai departe care ar putea fi cauza acestor carențe sau istoricul de afecțiuni digestive pe care le aveam din copilărie (printre care o hemoragie digestiva la vârstă de 10 ani). La 21 s-a produs miracolul. Am ajuns cu febră 40 la clinică privată la care aveam abonamentul plătit de compania la care lucram pe atunci. Medicul care m-a văzut s-a speriat și mirat că mai stau în picioare și acela a fost momentul în care am fost trimisă la alte investigații. Am dat peste un medic gastroenterolog foarte pasionat de meseria lui care mi-a zis chiar după endoscopia făcută că e posibil să vorbim despre boală celiacă. Îmi aduc aminte că nu auzisem niciodată de asta și că sună foarte ciudat, pentru mine, faptul că urmă să nu mai mănânc pâine, biscuiți și alte făinoase. Știu că după ce am ieșit din cabinet, mi-am cumpărat niște covrigei și i-am înfulecat cu poftă până la ultimul. 🙂 

Ce înseamnă, medical, boala celiacă? Care sunt riscurile ei?

Boală celiacă (enteropatia glutenica) este o boală digestivă autoimună. Răspunsul autoimun declanșat de organism în momentul ingestiei de gluten produce reacții violente la nivelul intestinului subțire (mai exact la nivelul ultimei părți din intestin, numită jejun) care distrug vilii și împiedică absorbția substanțelor nutritive.

Pentru mine, boala asta a însemnat multe lucruri de-a lungul timpului.

Până să fiu diagnosticată am experimentat din plin toate simptomele și m-au încercat și câteva alte afecțiuni care s-au pliat bine pe un sistem imunitar slăbit. A fost o etapă dificilă care m-a ajutat, însă, să renunț cu mai multă ușurință la tot ce însemna gluten în alimentația mea.

După ce am fost diagnosticată și am început să țin regimul fără gluten îmi aduc aminte că am avut o revelație. Eram obișnuită de atâția ani să mă simt rău, încât pentru mine asta devenise normalitatea și aveam senzația că normalitatea mea e aceeași cu a oamenilor din jur. Durează cam 6 luni, din momentul în care începi să ții un regim riguros, pentru că mucoasă intestinului să se refacă, dar eu începusem să mă simt bine după doar 3 luni și să iau în greutate. Mi se părea fantastic!

Perioada asta, în schimb, a fost destul de dificilă pentru că a trebuit să mă acomodez cu un alt stil de viață care la început poate fi destul de stresant. Trebuie tot timpul să fii atent la ce mănânci, să think ahead pentru că nu-ți poți procura hrană de oriunde și oricând și bineînțeles gândul la riscurile dezvoltării unor alte afecțiuni era și el acolo, undeva, în spatele capului, constant.

Și dacă tot am pomenit de riscuri o să și menționez câteva dintre ele. În primul rând, o persoană care suferă de o boală autoimună are un teren propice pentru a dezvoltă și alte astfel de afecțiuni autoimune. Altfel, boala asta se asociază bine cu dermatită herpatiformă, diabetul tip I, tiroidită autoimună, osteoporoză, sindrom Down, Turner, Williams și altele.

Acum, pot să spun că am integrat destul de bine această afecțiune în felul în care trăiesc. M-am obișnuit cu regimul alimentar iar la riscuri încerc să nu mă mai gândesc. Fac ce ține de mine iar cu restul lucrurilor pe care nu le pot controla, le las să fie și trăiesc cu ele. Asta nu înseamnă că pășesc peste etapele naturale de furie în care întreb universul de ce mi se întâmplă mie asta? 🙂

Ce înseamnă ca dietă? Ce ai voie să mănânci, ce nu ai voie să mănânci?

O să încerc să dau un răspuns cât se poate de concis. Îmi imaginez că scopul întrebării nu este să facem o lista cu ce nu am voie să mănânc. Mă tem că nu am termina prea curând.

Produsele permise în dietă sunt cam așa: orice tip de carne, lactate (dacă ai noroc să nu ai și intoleranță la lactoză), ouă, orice tip de legume și fructe. Cât despre înlocuitorii pentru făină de grâu, orz, ovăz, secară, se poate opta pentru făină de orez, porumb, hrișcă, amaranth, tapioca, migdale, alune. Eu una o folosesc pe cea de orez cel mai des.

Cât despre alimentele care nu sunt permise în cadrul unei astfel de diete: tot ce conține făină de grâu, orz, ovăz, secară, orice produs sau aliment care poate conține urme de gluten și aici intră muuulte. Îți dau un exemplu: delikat, vegeta și alte mixuri de condimente care pot compromite o mâncare ce de altfel ar putea conține alimente acceptate.

Cum le-ai învățat?

A fost destul de dificil la început să-mi dau seamă ce pot mânca și ce nu. La momentul la care am fost diagnosticată legislația era puțin diferită iar pe etichetele produselor comercializate în România nu erau niciodată menționate toate ingredientele, cu atât mai puțin alergenii care se găseau în compoziție. Am citit multe forumuri găsite pe siteuri de informare din afară și la un moment dat am găsit și un forum românesc unde o mână de oameni mai scriau ce mănâncă, de ce produse se feresc și ce-au mai descoperit despre boală. Prin 2007-2008 nu aveai de unde să-ți cumperi produse fără gluten (care au siglă spicului de grâu tăiat sau pe care se specifică gluten free/ gluten frei, senza glutine, you get the point) și nici măcar făină de orez din care să poți să faci o pâine.

Unde îți faci cumpărăturile?

 Cumpărăturile mi le fac în general în supermarketuri, hipermarketuri de preferat pentru că acolo găsesc și rafturi cu produse fără gluten, aprozare. De obicei cumpăr ingrediente simple din care îmi gătesc, cumpăr multe brânzeturi pentru că acolo nu prea există restricții și alimente care sunt fără gluten în mod natural. Dacă vreau să încerc ceva nou mă uit mereu pe etichete după alergeni. Prefer să nu fie produse românești. În alte țări, producătorii sunt amendați cu sume usturătoare dacă nu menționează toate ingredientele și toți alergenii pe etichetă produsului sau dacă produsul este ambalat într-o fabrică în incintă căreia se manevrează și alimente pe a căror lista de ingrediente se găsește și glutenul. 

Cum știi ce mâncăruri au gluten (dacă nu au etichetă) ca să te ferești de ele?

E foarte simplu dacă nu au etichetă. Pot să presupun că nici nu există.

Ce mănânci când ieși în oraș cu prietenii?

Cea mai simplă variantă e să mănânc ceva carne pe grătar și legume. Dacă vreau să încerc și altceva chestionez bine chelnerul explicându-i că e foarte important că mâncare să nu conțină anumite ingrediente.

Teoretic, pentru că dieta fără gluten este glorificată în media, sunt mai mult produse sigure pe piață. Am văzut praf de copt fără gluten, sos de soia fără gluten, tot felul de lucruri despre care nici nu știam că au așa ceva în ele. Practic, ce înseamnă pentru tine? Produsele care sunt mai disponibile acum sunt pe lista ta de cumpărături?

 Sunt unele produse pe care le cumpăr mai des, acum că am ocazia, dar sunt puține. Majoritatea sunt snacksuri sau prăjiturile care sunt un fel de substitut pentru produse de care mi-e dor. Dar nu cumpăr foarte multe produse etichetate €”fără gluten”, principalul motiv fiind că sunt foarte scumpe. 

Cum s-au schimbat opțiunile tale de cumpărături de când ai fost diagnosticată până acum? Care e cea mai dramatică schimbare?

Sincer, dietă asta te obligă să mănânci mai sănătos, să te întorci la alimentele de bază, asta dacă nu vrei să cheltui incredibil de mulți bani pe mâncare. Îți spuneam mai devreme că mănânc și produse marcate „fără gluten” dar mai puține și mai rar. Chiar și așa regimul asta se simte la buzunar. Dacă ai noroc că produsul pe care ți-ai dori să-l mănânci să fie marcat și Bio atunci poți să fii sigur că ajungi la un preț absolut ridicol. Nu știu dacă ai idee cam care sunt prețurile pentru produsele fără gluten dar îți dau două exemple: o pâine de 200 g (nu cea mai gustoasă) are prețul în jurul a 10-11 lei, un pachet de biscuiți (din nou nu foarte gustoși) 10-15 lei. 

Ce soluții ai găsit?

De obicei îmi fac pâinea în casă și rămân la alimente de bază din care îmi pot găti sau alimente care sunt în mod natural fără gluten. 

Ce ți-ai dori să se schimbe, pe termen lung, pentru ca viața ta să fie mai ușoară din punctul de vedere al accesului la alimentele de care ai nevoie?

Mi-ar plăcea să le găsesc în mai multe magazine fizice și să existe o gamă mai variată de produse. Acum găsești cam același tip de produse în toate magazinele de profil. Din online nu cumpăr altceva decât făină. De obicei când îți dorești să mănânci o prăjitură îți dorești să o mănânci azi, nu peste 3 zile 🙂 Aaa și mi-ar plăcea să găsesc bere fără gluten în baruri. Am găsit un singur loc în care aveau (era o berărie) dar nici acolo nu o mai aduc.

Fact-checking is my superpower

Am fost recent la un interviu pentru un fellowship și mi-au cerut să le spun ce aș aduce eu bun grupului dacă aș fi aleasă. Le-am spus: „corectez oamenii”. Apoi m-au întrebat care ar fi motivul pentru care ar trebui să nu mă aleagă. Le-am spus: „corectez oamenii”.

Pentru că lumea e plină de experți la toate, am căpătat obiceiul de a nu crede aproape nimic din ce citesc/văd/aud. Verific. Dacă se confirmă, cred. Dacă nu, le spun celor care perpetuează tâmpenia respectivă. Cred că fac un serviciu public, chiar dacă nu sunt cea mai simpatică persoană din cauza asta.

Și dintre toate domeniile, bucătăria e cea mai plină de experți care spun tâmpenii. Am scris acum un an în Esquire un articol pe tema celor mai stupide mituri legate de gătit. Sunt cărți, sunt site-uri, sunt publicații care documentează și demontează miturile astea, nu trebuie decât să cercetăm. Sigur, putem să trăim și fără să știm dacă e greșit sau nu să aduci carnea la temperatura camerei înainte să o pui pe grătar sau să o întorci în tigaie cu furculița, nu cu cleștii. Nu e un capăt de lume.

Dar cine își dorește să trăiască așa? Nu eu. Eu trebuie să știu.

(poza e random)

2013-04-25 07.42.01

 

Mythbusting în bucătărie

Mierea fierbinte ucide, carnea trebuie spălată şi alcoolul se evaporă la gătit. Sau nu. Miturile din bucătărie şi adevărul ştiinţific.

La primul sezon de MasterChef România, Florin Dumitrescu, unul dintre membrii juriului, l-a admonestat pe un concurent că i-a dat un desert cu miere. Mierea expusă la temperaturi înalte, spunea el, devine toxică.

Şi dacă zice asta un chef, probabil că aşa e, a spus fiecare gospodină care din acel moment nu a mai îndulcit nici ceaiul copiilor cu păcătoasa substanţă, ca să nu mai vorbim de turta dulce de Sărbători.

Numai că nu e. Mitul mierii toxice, alături de cel al spălării cărnii înainte de a fi preparată sau al alcoolului care se evaporă la gătit şi alte asemenea lucruri pe care le iau de bune bucătarii celebri şi oamenii obişnuiţi fără să le poată explica ştiinţific, sunt, ei bine, mituri. Bazaconii perpetuate în întreaga lumea, în ciuda nenumăratelor dovezi că lucrurile nu stau aşa.

Restul textului aici.

 

Cele mai bune lucruri de pe lume

  1. b9ca6218ace211e38cc11272270ba361_8Usturoiul copt
  2. Roșiile uscate în cuptor
  3. Frigănelele cu banane
  4. Pâinea cu unt și fulgi de sare
  5. Dulce de leche
  6. Cușcușul cu mentă
  7. Avocado
  8. Puiul copt cu gremolata
  9. Măduva de vițel întinsă pe pâine de casă
  10. Piersicile de Constanța

99 de sfaturi despre gătit în Esquire România

20140313_124938Am editat și am contribuit puțin la un pachet de sfaturi despre gătit din ediția de primăvară a Esquire România. Sunt 10 pagini – 99 de sfaturi, rețete și experiențe – despre cum să fii un bucătar mai deștept (indiferent de gen).

Iată niște fragmente care m-au convins că e o treabă făcută cu cap:

Nr. 7 Vinurile cu care gătești trebuie să fie suficient de bune încât să le poți bea.

Nr. 14  Când nu poți să te hotărăști dacă s-a împuțit carnea, înseamnă că s-a împuțit.

Nr. 36  Condimentelor le place căldura. Adaugă-le la început. Verdețurilor nu le place. Adaugă-le spre final.

Nr. 38 Când servești vinuri, începe cu cel mai bun.

Nr. 65 Nu usca mâncarea.

 Tot în el veți găsi un text despre cum se gătește vânatul, pentru care i-am intervievat pe oamenii pricepuți de la carnedevanat.roAșa că îl recomand din toată inima. E de azi pe piață.

1780768_10152821853211758_321601104_n

15 conturi de Instagram de urmărit

Screenshot 2014-02-24 22Când mă întreabă oameni care nu au Instagram ce fac acolo, le spun că doar postez și după aia număr like-urile primite, dar nu e adevărat. Instagram este un rai pentru foodies pentru că găsești chefi, food stylists, fotografi profesioniști, food bloggeri, jurnaliști culinari, scriitori de cărți de bucate, o mulțime de creatori de conținut care postează imagini numai bune să te inspire. Pentru că drumul meu spre birou înseamnă doar două stații de metrou, Instagram e lectura mea de dimineață și de seară. Mă uit la minunățiile puse de Alice Gao sau Chris Cosentino și mă bucur. Mai simplu de atât nu știu să explic. Deci asta fac pe Instagram și aceștia sunt oamenii pe care îi urmăresc.

(Aș fi vrut să pun embeduri, dar nu merg. 😦 )

1. Chris Cosentino, chef și câștigător la Top Chef Masters. Gătește cu tot felul de măruntaie și cu legume aproape crude, în culori vibrante.

96156a2092c011e3b3990e08ecb8f410_82. Williams Sonoma, un fel de Mecca al accesoriilor pentru gătit. Imaginați-vă un Kitchen Shop de mărimea unui mall. Cam așa.

43ed27349a9911e399bf127f7281d24e_83. Aran Goyoaga, food blogger și fotograf extraordinaire. Are blogul Cannelle et Vanille, unul dintre cele mai influente și spectaculoase.

30e26d9a99ac11e3a78d0ab9c0a565fd_84. April Bloomfield, unul dintre chefii pe care îi admir cel mai mult, mai ales după ce am citit un profil grozav cu ea în The New Yorker. Ați văzut-o probabil în No Reservations New York, Bourdain este înnebunit după ea.

5355bd8c6cd411e3877f12bffcd6e56e_8

5.  Tara O’Brady, food writer.

4f33935a88f911e39695122dd1eebf29_8

6. David Loftus, fotograful lui Jamie Oliver. 69c1ae789b2811e390610e1acc8eda8b_8

7. Alice Gao, fotograf

682f9c869be711e3aaf30e0373b3d96d_88. Jackson Family Farms. Tot ce pot să zic e: FARMING PORN.

6478ed0097f911e39ddb1225a6ec8563_8

9. Food Network, cel mai celebru post TV culinar din SUA.7c0f8d8a911d11e39dfd12f2ff2331d7_8

10. Escargot Bistro, cel mai iconic bistro din București, cu fotografii pe măsură.

8f2358d4916d11e38d3512f5b29fc5f2_8

11. Joy the Baker, cea mai veselă bloggeriță. 90afcabe8e8111e3825712fc96992b08_8

12. Helene Dujardin, fotograf.dcb7456e9a5611e385790aa811743913_8

13. Edd Kimber, blogger care coace.a6f810ca94ac11e38c0212593dc6f86c_8

14. Meera Sodha, bucătărie indiană.e217553046e611e39bb70aca2840f135_715. Julie Lee, food stylist.4b37ef508ec411e3bb5112096ebe4bdb_8

Aștept și sugestiile voastre.

Clișee care-mi stau în gât

8149dc68399a11e3af2c22000a1f9069_8Când lucram la Good Food aveam pe monitor un post-it cu cinci cuvinte pe care decisesem să nu le folosesc niciodată:

delicios savuros aromat gustos consistent

Sunt cuvintele care îmi sterpezesc dinții când le citesc sau le aud în fraze despre mâncare pentru că, de fapt, nu îmi spun nimic. E la fel în orice domeniu: o mână de cuvinte ajunge să fie atât de mult folosită încât își pierde sensul. Dar e mai grav când vorbim/scriem despre mâncare pentru că aceste fraze trebuie să-ți sublimeze o experiență senzorială, să te ajute să îți imaginezi texturi și gusturi, să îți facă, vorba ceea, poftă. Și nu prea poți face poftă cu clișee.

Sunt curioasă ce cuvinte vă fac vouă rău când le întâlniți în texte despre mâncare.

Ce-mi doresc în 2014

Vine cam târziu acest text despre lista mea de dorințe pentru 2014, dar dacă azi am dat ultimul cadou de Crăciun, cred că e ok și să fac lista cu ce îmi doresc pentru noul an de la blogosfera culinară.

1. Mai multă mâncare de sezon. M-am săturat de feluri cu roșii în ianuarie, sparanghel proaspăt în septembrie și căpșuni în martie. Nu e realist (sau sustenabil, dacă vă place acest cuvânt), nici financiar, nici ecologic, să mănânci fructe și legume proaspete în afara sezonului lor.

2013-07-03 17

2. Mai multe feluri tradiționale modernizate. Nu în sensul de sarmale cu creveți și mămăligă cu inimi de palmier, ci într-un mod care le  păstrează autenticitatea, dar le apropie de gusturile de azi. Cred că dacă am găsi o cale de mijloc între felurile prețioase cu somon, chutney de mango și gorgonzola pe care ne place să le facem și tocănița, pilaful și cornulețele din majoritatea bucătăriilor românești, am convinge mai multă lume să încerce lucruri noi și am avea un public mai mare și mai educat culinar.

3. Mai multă tehnică corect executată și mai multe informații corecte științific. Fără ulei în apa în care fierb pastele, fără praf de copt stins cu oțet, fără mituri stupide despre mierea care e toxică dacă e încălzită și alcoolul care se evaporă la fiert (nu e și nu se), fără pui spălați, fără aportul de fier al spanacului. Există cărți, site-uri, articole, bloguri despre lucrurile acestea, nu trebuie decât să citim și să ne informăm corect. E datoria noastră față de cititori.

4. Mai multă inovație. Aș vrea să văd mai multe rețete care folosesc într-un fel inovator un ingredient banal. Moduri noi de a explica o rețetă (sper să moară odată seriile de poze cu fiecare etapă a rețetei, care sunt un fel de moartea pasiunii pentru gătit, cu excepția tehnicilor noi sau complicate, unde sunt justificate și binevenite). Multimedia. Gifuri. Vine. Instagram Video.

5. Mai multă generozitate. Bloggeri care se susțin și se promovează reciproc. Bloggeri care folosesc influența pe care o au pentru a schimba ceva în bine. Bloggeri care educă, descoperă, ridică.

6. Mai puțină furăciune. Nu e nicio rușine să spui de unde ai luat o rețetă. Dă link și credit. Tot la furăciune includ și posturile plătite. Sunt un mod de a fura buna credință a oamenilor care te citesc.

7. Diacritice. Ca să mă auto-plagiez dintr-un ghid pentru site-uri la care lucrez: Dacă scrii fără, e ca și cum ai pune virgulă între subiect și predicat și cratimă în Mulțum-esc. Este o lipsă de respect față de limba română și față de cititor.