Șase marinate pentru pui

Sunt într-un trip de planificare/bugetare/economisire (da, știu că în august mi-am luat șase rujuri din care patru erau identice, dar tocmai de aceea) pentru că vreau să petrec Crăciunul într-un loc pe care îl ador și nu va fi prea ieftin. Așa că m-am întors la niște lucruri pe care știu să le fac fără mare efort: să gătesc planificat, divers și de sezon, și în felul acesta să reduc cheltuielile cu mâncarea de la prânz. Săptămâna aceasta am cumpărat cam 3,5 kg de pulpe de pui dezosate și le-am împărțit în șase pungi etanșe, fiecare cu marinata ei. Apoi le-am congelat. Când vreau pui, decongelez un pachet peste noapte în frigider (e cea mai sigură metodă pentru a preveni contaminarea cărnii) și, cât se întâmplă asta, se și infuzează cu aromele din marinată. Apoi pun carnea la cuptor cu sare și piper și fac repede o garnitură – orez, quinoa, hrișcă, mămăligă, ce mai am prin dulapuri, că am făcut un inventar și al lor – sau o salată de roșii sau castraveți.  Acestea sunt marinatele în care am pus, în medie, cam opt pulpe/600g carne și cam o lingură din fiecare ingredient. Le-am masat bine, am scris pe pungi data și ce conține și le-am pus în congelator tenculeț.

Șase marinate pentru pui

parțial inspirate de aici

  1. Sos de soia + miere + sos iute
  2. Ghimbir proaspăt ras + zeama de la o lămâie + fulgi de chili + ulei de măsline extravirgin
  3. Sos de soia + miere + un cățel de usturoi ras + ulei de măsline extravirgin
  4. Iaurt + zeama de la o limetă + 5-spice + zahăr brun
  5. Provence: ulei de măsline extravirgin + rozmarin + cimbru + salvie  + coajă rasă de lămâie
  6. Sos de roșii (cam 200ml) + chimion măcinat (o linguriță)

Am făcut asta cu ce aveam prin dulapuri și frigider/congelator. Eram gata să fac și o pungă cu dulceață de portocale, sos de soia și 5-spice, și încă una cu muștar, zahăr brun și jalapenos, dar s-a terminat puiul. Data viitoare.

Cadouri de Crăciun din timp

471ba963324100da4e5e778995c5c5c2În fiecare an, în jur de 10-15 decembrie, găsesc idei de cadouri de Crăciun senzaționale – de mâncat/băut și făcute în casă, desigur – pe care trebuia să le fac cu cel puțin o lună înainte. Așa că anul acesta m-am apucat de treabă mai devreme. Nu vă spun ce fac, dar vă dau niște idei. 🙂

 

Cu două luni înainte de Crăciun

Extract de vanilie sau de altele

Chutney de merișoare, ananas și curmale

Votcă cu merișoare și lime

Limoncello

Lămâi conservate

Pere murate

Dulceață de gogonele cu ghimbir și vanilie

 

Cu o lună înainte de Crăciun

Marmeladă de citrice cu lavandă

Indian Lemon-Lime Pickle

Ardei iute confiat

Vin d’Orange

Chutney de ceapă roșie

Chutney de sfeclă roșie și portocale

Relish de merișoare și pere

Dulceață de morcovi

 

Cu două săptămâni înainte de Crăciun

Sare aromată

Zahăr aromat

Hot Choc Mix

Unt de arahide

Orice-la-borcan (ok, poate nu linte!)

Bourbon Bacon Jam

Pere cu ghimbir

Dulceață de roșii uscate

 

Alte idei aici.

Sursă foto

Meniuri de Crăciun

masa-de-craciunZilele trecute, când am început să fac planuri pentru masa de Crăciun, mi-am zis și că am luat-o razna nițel, dar ținând cont că în 20 din ultimele 24 de ore a nins, poate că nu sunt așa de nebună. Așa că în zilele următoare o să vorbim puțin despre pregătiri de Crăciun. Nu e nimic greșit în a te pregăti din timp – multe condimente nu se găsesc pe toate drumurile și nici extractul de vanilie nu se face peste noapte. 🙂

Nu știu încă ce voi face de Crăciun. Mă gândesc la trei feluri principale: piept de rață, gâscă umplută sau pulpă de porc coaptă foaaaaaaaarte încet. În funcție de ce rămâne, voi broda în jurul acestui fel restul meniului, inclusiv versiunea pentru vegetarieni. Cam așa:

 

Meniu de Crăciun 1

Supă-cremă de sfeclă roșie cu ou de rață

Piept de rață crocant / Tartă Tatin cu ceapă roșie

Morcovi copți cu chimion și miere

Pavlova Black Forest

 

Meniu de Crăciun 2

Supă-cremă de dovleac și usturoi copt

Gâscă umplută cu mere / Cartofi Hasselback

Varză de Bruxelles cu ghimbir, miere și tamarind

Pere poșate în vin roșu

 

Meniu de Crăciun 3

Brânză Brie coaptă cu brioche

Pulpă de porc coaptă / Linte neagră cu hribi, alune de pădure și smochine

Salată de quinoa cu portocală și merișoare

Budincă de ciocolată neagră cu ghimbir 

 

În orice variantă, vor mai fi, desigur, turtă dulce și caramele, că sunt tradiționale. Un alcool straniu, dulce și amețitor, precum vin d’Orange sau o zmeurată. Vin bun, cafea și ciocolată caldă. Și salată de verdeață cu merișoare și nuci caramelizate și pâine dulce, deși nu mănâncă nimeni din ele. :-))

Aproape toate rețetele sunt pe boardul de Pinterest, cu tot cu sursele pozelor.

collage

[Împreună] Rezervele din cămară

20130426_124622

În cămara de acasă găseai mereu borcane cu dulceață de cireșe și de gutui, suc de roșii, o cutie pătrățoasă albă cu telemea veche de oi în zer, ulei, făină, mălai, griș. Camera mare, care nu era încălzită, ținea și ea loc de cămară până spre Paște. Acolo erau cartofii într-o ladă, merele și ouăle. Bunica mea nu a avut frigider până în 1995 și nu i-a dus lipsa – și nici după ce s-a mutat mama la ea cu frigider cu tot nu îl folosea aproape deloc. Găseai brânza pe o farfurie în dulap. Cămara era baza.

Eu nu am o cămară (deocamdată), dar am o debara. Și pe două rafturi din ea stau bine aranjate ingrediente care aș putea face oricând ceva de mâncare și care nu se strică. Pantry staples, cum le spun americanii – alimente de bază care țin multă vreme și care te pot salva de delivery sau de cumpărat șaorma în drum spre casă pentru că e prea târziu chiar și pentru chioșcurile dintre blocuri. Nu mai spun de situațiile de vreme extremă în care rafturile supermarketului chiar se golesc. Trebuie să poți face din ce e în cămară (plus dulapul din bucătărie, unde ajung cele cu ambalajele desfăcute) câteva feluri de mâncare ușor de încropit și sățioase.

Aceasta este lista mea de ingrediente esențiale pe care am grijă să o am mereu bifată. Aș vrea să văd care sunt ale voastre, căci sunt sigură că diferă unele lucruri de la dietă la dietă. 

– bazele: sare, piper boabe, ulei de măsline extravirgin, ulei de floarea soarelui, diferite feluri de oțet și de uleiuri de nuci, după oportunități (gen călătorii în alte țări)

– lichide pentru o viață mai bună: sos de soia, sos de pește, sos de stridii, melasă de rodii, sweet chili sauce, harissa, tahini, muștar de orice fel îmi pică sub mână, ketchup, passata, miere, unt de arahide

– uscăciuni: paste de toate felurile, cușcuș, bulgur, zahăr alb și brun, zahăr pudră, biscuiți simpli, wassa, sticksuri

– agricole: făină de orice fel, mălai, griș, pesmet, linte roșie, linte verde, năut, fulgi de ovăz, fasole, orez arborio

– conserve: roșii la borcan sau la cutie, compot, chutney de mango, dulceață de orice,  roșii uscate, capere, anșoa

– pentru copt: drojdie, praf de copt, bicarbonat de sodiu, vanilie (extras și păstăi), ciocolată neagră

– condimente: ierburi aromate, condimente orientale/arăbești, condimente de iarnă, ardei iuți în toate formele și iuțelile

– legume/fructe: ceapă, usturoi, cartofi, morcovi, țelină, păstârnac, lămâi, mere

Laura spune: conserve de ton și de sardine.

Silvia (vegetariană) spune: ulei de cocos, conserve de porumb, pastă de curry, cubulețe de supă vegetariană, nuci întregi, migdale, cartofi.

Cristina (familie aproape vegană) spune: legume deshidratate (simple, nu mix cu sare și alte necunoscute); prune, curmale, caise uscate; semințe – nuci, alune, dovleac în coajă; pastă de susan; conserve de fasole boabe, năut, linte (în caz că nu avem foc pt a fierbe), paste de orez (se fierb cel mai repede); pasta de miso.

Fact-checking is my superpower

Am fost recent la un interviu pentru un fellowship și mi-au cerut să le spun ce aș aduce eu bun grupului dacă aș fi aleasă. Le-am spus: „corectez oamenii”. Apoi m-au întrebat care ar fi motivul pentru care ar trebui să nu mă aleagă. Le-am spus: „corectez oamenii”.

Pentru că lumea e plină de experți la toate, am căpătat obiceiul de a nu crede aproape nimic din ce citesc/văd/aud. Verific. Dacă se confirmă, cred. Dacă nu, le spun celor care perpetuează tâmpenia respectivă. Cred că fac un serviciu public, chiar dacă nu sunt cea mai simpatică persoană din cauza asta.

Și dintre toate domeniile, bucătăria e cea mai plină de experți care spun tâmpenii. Am scris acum un an în Esquire un articol pe tema celor mai stupide mituri legate de gătit. Sunt cărți, sunt site-uri, sunt publicații care documentează și demontează miturile astea, nu trebuie decât să cercetăm. Sigur, putem să trăim și fără să știm dacă e greșit sau nu să aduci carnea la temperatura camerei înainte să o pui pe grătar sau să o întorci în tigaie cu furculița, nu cu cleștii. Nu e un capăt de lume.

Dar cine își dorește să trăiască așa? Nu eu. Eu trebuie să știu.

(poza e random)

2013-04-25 07.42.01

 

Mythbusting în bucătărie

Mierea fierbinte ucide, carnea trebuie spălată şi alcoolul se evaporă la gătit. Sau nu. Miturile din bucătărie şi adevărul ştiinţific.

La primul sezon de MasterChef România, Florin Dumitrescu, unul dintre membrii juriului, l-a admonestat pe un concurent că i-a dat un desert cu miere. Mierea expusă la temperaturi înalte, spunea el, devine toxică.

Şi dacă zice asta un chef, probabil că aşa e, a spus fiecare gospodină care din acel moment nu a mai îndulcit nici ceaiul copiilor cu păcătoasa substanţă, ca să nu mai vorbim de turta dulce de Sărbători.

Numai că nu e. Mitul mierii toxice, alături de cel al spălării cărnii înainte de a fi preparată sau al alcoolului care se evaporă la gătit şi alte asemenea lucruri pe care le iau de bune bucătarii celebri şi oamenii obişnuiţi fără să le poată explica ştiinţific, sunt, ei bine, mituri. Bazaconii perpetuate în întreaga lumea, în ciuda nenumăratelor dovezi că lucrurile nu stau aşa.

Restul textului aici.

 

99 de sfaturi despre gătit în Esquire România

20140313_124938Am editat și am contribuit puțin la un pachet de sfaturi despre gătit din ediția de primăvară a Esquire România. Sunt 10 pagini – 99 de sfaturi, rețete și experiențe – despre cum să fii un bucătar mai deștept (indiferent de gen).

Iată niște fragmente care m-au convins că e o treabă făcută cu cap:

Nr. 7 Vinurile cu care gătești trebuie să fie suficient de bune încât să le poți bea.

Nr. 14  Când nu poți să te hotărăști dacă s-a împuțit carnea, înseamnă că s-a împuțit.

Nr. 36  Condimentelor le place căldura. Adaugă-le la început. Verdețurilor nu le place. Adaugă-le spre final.

Nr. 38 Când servești vinuri, începe cu cel mai bun.

Nr. 65 Nu usca mâncarea.

 Tot în el veți găsi un text despre cum se gătește vânatul, pentru care i-am intervievat pe oamenii pricepuți de la carnedevanat.roAșa că îl recomand din toată inima. E de azi pe piață.

1780768_10152821853211758_321601104_n

Un mod nou de a găti

bookTamar Adler a scris o carte care mi-a schimbat modul în care gătesc. Se numește An Everlasting Meal și este despre cum poți găti mai eficient, adică să nu cumperi aiurea, să nu arunci și să nu pierzi timpul. Toate probleme curente ale oricărei persoane care lucrează măcar 8 ore pe zi, are un venit mediu și vrea să mănânce mai sănătos – mai multe fructe și legume, mai multă mâncare gătită, mai puțin junk. Și nu știu voi, dar eu mă încadrez la toate. Și chiar dacă în weekenduri îmi place să fac lucruri speciale, care înseamnă cumpărături dedicate și poate chiar jumătate de zi în bucătărie, în timpul săptămânii simt foarte mult presiunea timpului și a foamei și a pachetului de prânz. Și de câte ori simt că pierd controlul (se manifestă sub formă de sendvișuri de la ghereta din colț și biscuiți în exces) mă întorc la cartea lui Tamar, pe care am citit-o prima oară acum vreo doi ani pe la începutului anului, și îmi reiau bunele obiceiuri pe care le-am învățat din ea.

Primul capitol al cărții se numește „Cum să fierbi apă” și îmi reamintește de fiecare dată cât de bine poți să gătești cu o simplă oală cu apă pusă pe foc – și sărată corespunzător. Tamar face în filmulețul de mai jos paste cu legume și un pui întreg și o supă folosind doar oala cu apă clocotită. Mie îmi place să fac rasol de vită cu legume (rădăcinoase și praz), pe care apoi le asezonez și le stropesc cu ulei de măsline, iar din zeama rămasă să fac o supă clară, eventual cu câteva stelline aruncate în ea.

Dar cel mai bun dintre toate sfaturile este cel despre gătitul legumelor când te întorci de la piață. Poate nu pare cine știe ce, dar schimbă complet restul săptămânii. Tamar arată în acest filmuleț cum face și nu cred că are nevoie de prea multe explicații:

Ce înseamnă să ai toate legumele astea deja gătite? Păi, înseamnă așa:

– pachetul de prânz e întotdeauna gata: pui câteva legume din fiecare soi și o bucată de brânză sau o bucată de carne alături (dacă ții neapărat), mai iei un măr și ai o masă completă.

– cu puțină cremă de brânză și cele mai multe din legumele astea poți face un sendviș bestial.

– le arunci într-o supă de pui care clocotește și după cinci minute pasezi totul și ai cea mai rapidă supă-cremă.

– poți să le pui în omlete, în sosul pentru spaghete, într-un quiche vioi.

– poți să le faci garnitură la orice proteină.

– poți să le faci dip lângă pâine prăjită pentru niște musafiri neașteptați.

Așa ai cel puțin jumătate din fiecare masă deja gătită. Iar coptul și sotatul sunt metodele care concentrează aromele și prelungesc viața legumelor.

Eu aplic tratamentul ăsta la: morcov, păstârnac, țelină, sfeclă roșie, conopidă, varză, frunze de gulie, ceapă verde. În plus, fierb ouă și le pun în frigider în coajă. Merg perfect lângă legume. Înseamnă cam 2 ore de muncă duminica – nu două ore active, cel mai mult durează coptul și pentru asta nu trebuie decât să verifici tăvile din când în când – în condițiile în care în cuptorul meu intră cel mult două tăvi. Acum că s-a mai încălzit și la piață e plin de legume și verdeață, este o bucurie.

Pentru că e într-adevăr plină de lucruri minunate, vă recomand să o citiți pe toată.

Cum faci un meniu pentru masă festivă

Îmi place enorm să fac meniuri. Aproape la fel de mult cât îmi place să gătesc. Folderul cookin’ conține nenumărate fișiere care se numesc meniu pasti, meniu craciun și meniu party, cu diferiți ani sau diferite nume la coadă. Meniuri de prânz și cină, meniuri pentru o săptămână festivă întreagă, meniuri pentru picnic sau grătar, inclusiv meniuri pentru brunch. Cel mai mult îmi place să fac meniuri pentru mese festive, mese la care oamenii stau cu orele, mănâncă, beau, râd, povestesc, creează amintiri pentru tot restul vieții. Visez că atunci când vom avea casă – sper că anul viitor, dacă nu mai devreme – să facem măcar la câteva săptămâni un prânz de duminică sau o cină de sâmbătă cu prietenii și toate să fie memorabile. Până atunci mă antrenez cu mesele de Crăciun și de Paști, pe care la stabilesc cam cu două luni înainte, și ocazionalele evenimente pentru care gătesc.

Țin cont de următoarele lucruri când gătesc:

1. Dacă e masă de prânz sau cină. În 2012 am făcut masa de Crăciun la prânz, pe 25, și a fost foarte bogată. Adică așa:

Supă-cremă de praz cu crutoane de bacon
Pilaf cu prune
Curcan cu unt aromat  (scorțișoară, merișoare, rozmarin, salvie, cimbru) umplut cu mere
Sos de merișoare
Păstârnac prăjit cu parmezan, mălai și nucșoară
Piure de rădăcinoase și muștar
Cartofi crocanți cu salvie
Tort de brownie și cheesecake și ganache de ciocolată neagră
Plăcintă cu prune și dovleac
Turtă dulce
Cupcakes de lămâie cu lemon curd
Biscuiți cu ștampilă
Alune diverse coapte cu scorțișoară și chili
Pâine de Crăciun cu fructe uscate
În 2013 am făcut-o seara pe 24 și făcut-o mai ușoară, adică așa:

Vin fiert
Prune uscate cu parmezan şi nuci
Caprese pe băţ
Portocală cu blue cheese, valeriană, migdale şi merişoare
Merișorată
Braised pork ribs / Ardei umplut cu cuşcuş cu fructe uscate
Piure de cartofi cu parmezan și chipotle
Rădăcinoase coapte
Vin roşu
Chifle cu curry și negrilică
Tort victorian cu trandafiri și zmeură
Turtă dulce
Caramele
Biscuiți fragezi cu fistic și merișoare
Cafea / Ciocolată caldă

Acum, asta nu e chiar o cină ușoară, dar era Crăciunul!

2. Dacă e o sărbătoare tradițională, încerc să respect o notă de gust cu care suntem obișnuiți, dar o gătesc în stilul meu. În 2012, chiar dacă nu am avut porc, am făcut pilaf cu prune uscate, care se face în Bărăgan, la bunicii mei paterni. În 2013 am făcut porc și, ca variantă vegetariană, ardei umpluți, chiar dacă nu aveau nicio legătură cu cei balcanici. De Paști fac mereu spanakopita, o plăcintă grecească cu spanac, multă verdeață și telemea veche de oaie, care pentru mine e mult mai proaspătă și mai binevenită pe masă decât drobul, dar care amintește de el.  Anul trecut le-am făcut pe amândouă pentru că a insistat fratele meu (apoi nu a mâncat decât o felie de drob, deci anul ăsta nu mai fac):577718_10151621898366675_2035434861_n

3. Unii dintre prietenii mei apropiați au restricții alimentare – voluntare sau nu -, ceea ce înseamnă că sunt mereu atentă să fie mâncare bună și suficientă și pentru ei. Și pentru ceilalți, căci sigur omnivorii vor vrea să mănânce și din felurile vegetariene – și de ce nu ar vrea, tot ce gătesc eu e delicios! :-). Dar încerc să-mi fac munca mai ușoară și aleg feluri care pot fi și omnivore și vegetariene. Pentru cina DoR, de exemplu, am făcut așa:

Risotto cu vin alb și parmezan (am pus parmezanul și untul la sfârșit, după ce am scos porțiile pentru vegani )
Pui la cuptor cu lămâie, usturoi și cimbru / guacamole con chipotle pentru vegani, făcut pe loc
Rădăcinoase coapte cu ghimbir, coajă de lămâie și piper  (adică la fel pentru toți)

4. Să nu fie mai mult de un fel care trebuie gătit exact înainte de a fi servit. Pentru că nu am mai mult loc în cuptor și în niciun caz nu aș sta în bucătărie să prăjesc ceva în timp ce musafirii sunt dincolo. Plus că nu vrei să vină oamenii să te găsească cu părul vâlvoi, plină de făină și ou bătut, pentru că totul trebuia făcut pe loc. Cea mai mare parte a felurilor să poată fi făcute cu o zi înainte și încălzite pe moment, câteva să poată fi asamblate pe loc și unul – proteina, de obicei – să aibă nevoie de atenția mea câteva minute în timpul cinei. Fără sufleuri, vă rog!

5. Să fie un echilibru între felurile testate și cele noi. Să fiu relaxată la unele (pot să fac brownies sau cupcakes cu ochii închiși), alertă la altele (la proteine, mai ales), pentru că sunt mult altele pentru care să mă stresez (am suficiente pahare, farfurii, tacâmuri, șervețele, scaune, loc la masă?).

6. Meniul să aibă o temă, dar să fie divers. În afară de sărbători, când tema e implicită, încerc să pun în meniuri anotimpul. Când am gătit la Beautyfood, am făcut meniul în jurul bogăției de mijloc de toamnă, cu dovleac, pere și praz:1378605_10151962412601675_1627759128_n

 

Și asta din două motive: legumele și fructele de sezon au gust mai bun și, de asemenea, este mai ieftin și mai sustenabil să gătești cu ingrediente de sezon.

O altă abordare e să gătești cu o temă culturală. Am făcut la o zi de naștere brunch american, cu pancakes, scones, muffins, cupcakes, bacon, brownies, frittata, hash și mimose. Era bufet, deci fiecare a mâncat ce și-a dorit.

7. Să fie feluri care se pot servi family style, adică pe un platou pus în centrul mesei. Fiecare își poate pune ce și cât dorește fără să se simtă nici îndopat, nici lăsat nemâncat. Farfuriile elaborate și servite ca atare au și ele farmecul lor, dar e mai rezonabil, când sunt mulți invitați, să se servească fiecare.

8. Aperitivul trebuie să fie ușor, chiar foarte ușor, care să le facă poftă să mănânce mai departe, nu să-i sature și să se uite cu groază la felul principal. Vara, o supă-cremă fără smântână, poate una care se servește rece, cu iaurt (cum ar fi din sfeclă roșie), sau aperitive bite-size reci, mici surprize care să deschidă pofta de mâncare. Iarna, o porție mică de tot de risotto sau o salată caldă de rădăcinoase scăldată în zeamă de lămâie.

9. Mai multe deserturi. Da, știu că înseamnă mai multă muncă, dar și mai multe surprize și e un mod vesel de a încheia o masă, oricât de lungă a fost.

10. Cafea.

Tahini (pastă de susan)

Un borcan de tahini/tahina/cum vreți să îi spuneți, adică pastă de susan, costă în jur de 25-30 de lei. Și la supermarket, și la magazinele arăbești. Și nu mi-ar păsa foarte tare dacă n-ar fi un ingredient esențial în humus. Iar humusul, dacă nu știați, is my kryptonite. Când am fost în Iordania, șapte zile, am mâncat dimineața, la prânz și seara. Și tot nu m-am săturat. Și nu cred că mă voi sătura vreodată. Deci am nevoie de tahini. Nu la 25 de lei borcanul, că vreau să-mi rămână bani și de năut.

Nu-mi amintesc în ce carte sau pe ce blog am găsit rețeta de tahini făcut în casă, dar o fac deja de vreo doi ani și este o treabă foarte foarte bună. Și e proaspătă, știu ce e în ea și iese la mai puțin de jumătate din prețul de la magazin. O pungă de susan de 250g costă în jur de șase lei iar uleiul de măsline nu costă mai mult 4-5 lei pentru cantitatea necesară.

3fabf3c6970111e397a10eb94f794f39_8

Tahini

250g susan alb
100ml ulei de măsline extravirgin

Pune uleiul în blender și pornește-l. Adaugă treptat semințele de susan. Oprește din când în când și curăță pereții cu o spatulă. E nevoie de 4-5 minute de procesare pentru a ajunge la finețea pe care o vrei pentru o pastă. Când e gata, toarn-o într-un borcan uscat, las-o să se răcească (va fi caldă de la blender) și păstreaz-o în frigider. Se va îngroșa cu timpul, dar nu se va face halva. Amestec-o bine cu o lingură înainte să o folosești, în cazul în care uleiul s-a separat și stă deasupra.

Cum se scrie corect o rețetă

The cinnamon, the pull-apart and the bread.
The cinnamon, the pull-apart and the bread.

Când am făcut prima oară Cinnamon Pull-Apart Bread de la Joy the Baker, am greșit rețeta. Am pus toată făina de la început, în loc de 2/3 din ea, pentru că așa am citit lista de ingrediente, și apoi a trebuit să mai pun făină să o pot întinde, prin urmare am pus prea multă, prin urmare mi-a ieșit un cozonac uscat și trist. Când mi-am dat seama unde am greșit, am mai făcut unul și a ieșit cum trebuia.

Acum, știu că eu am greșit pentru că, deși am citit rețeta până la capăt, n-am ținut minte că nu se pune toată făina de la început. Dar nici rețeta nu m-a ajutat pentru că mi-a dat cantitatea întreagă, în loc să o împartă în funcție de cum o folosești, ceea ce mi-ar fi dat imediat un semnal să fiu mai atentă. Și nu e un lucru mărunt. Rețetele trebuie să respecte forma pentru a ajuta oamenii să aplice mai bine conținutul. Când nu trebuie să-ți bați capul cu ‘ce-a vrut să spună aici? asta e o linguriță-măsură sau o linguriță în general? de ce a început lista de ingrediente cu pătrunjelul dacă se pune doar ca decor?’, te poți concentra pe metodă. Restul, adică adăugarea ingredientelor în cantitatea care trebuie, trebuie să curgă natural, fără niciun efort.

Am învățat multe despre formă din felul în care scriu food editorii de la BBC Good Food UK rețetele și din practica de a găti din cărți de bucate scrise de profesioniști. Acestea sunt regulile pe care le urmez și pe care mi-aș dori să le respecte oricine scrie public rețete, pentru a le face un serviciu cititorilor, nu un deserviciu.

  • Scrie ingredientele în ordinea în care se adaugă în rețetă. Dacă se pun mai multe o dată, trece-le în ordinea descrescătoare a cantităților.
  • Fii consecvent cu unitățile de măsură. Dacă ai început cu volum (cups, linguri, lingurițe), continuă așa, nu trece brusc la greutate (grame). E ok să dai echivalentul în paranteză, dacă ajută.
  • Folosește unități de măsură stas. Ori cele de volum (U.S. customary cups), ori cele de greutate pe care le poate replica acasă oricine. O ceșcuță, o linguriță de botez, un castronel nu sunt măsuri. Cel puțin nu în baking.
  • Dacă ingredientul trebuie să fie pregătit într-un fel, specifică asta din listă:

2 cepe, tocate mărunt

  • Separă ingredientele în liste diferite dacă preparatul are componente distincte. Cum am făcut la Tarta cu ciocolată, cremă de vanilie și portocale.
  • Dacă un ingredient se pune în câteva etape diferite ale rețetei (vezi accidentul făinos descris mai sus), spune astfel: 300g de făină, împărțită sau separată. E suficient ca să știu că nu se pune toată o dată.
  • Dă detalii despre ingrediente pentru a ajuta cititorul / curajosul dispus să-ți încerce rețeta. Un pachet de unt nu înseamnă nimic, pot fi pachete de 200 sau de 250g. Pentru unii, unt înseamnă și margarina la pachet pătrat. Spune clar: 200g de unt cu 80% grăsime. Îi va fi mai ușor la cumpărături. De smântână nu mai zic: spune smântână dulce sau smântână de frișcă, altfel se va duce direct la raftul cu smântână fermentată, pe care o cunoaște.
  • Sarea și piperul pot să nu fie trecute în lista de ingrediente, mai puțin când e vorba de baking, unde precizia în privința sării este esențială.
  • Nu există ingredientul asezonare. (Știu, editorii de cărți de bucate de la Curtea Veche sunt șocați în acest moment!)
  • La metodă, specifică temperatura sau treapta căldurii: foc mic, mediu, iute.
  • Orice rețetă care implică folosirea cuptorului trebuie să înceapă cu ‘Încinge/încălzește cuptorul la XX grade Celsius.’ Nu după ce ai amestecat ingredientele de sufleu.
  • La prăjituri, specifică pe cât posibil dimensiunea tăvii.
  • Aceasta, ultima, e o chestiune de stil, nu o regulă: e mai natural să vorbești cu cititorul în diateza activă, la persoana a doua (călește, bate, cerne, strecoară) decât în diateza reflexivă, impersonală (se curăță, se taie, se amestecă).