Ce am citit anul acesta

Am avut vreo trei ani în care am citit foarte puțin. Mai exact, m-am apucat de multe cărți și nu le-am terminat. Nu era aproape nimic care să mă facă să citesc până la capăt – și nu era vina cărților, ci a capacității mele de a acorda atenție. Cred că cea mai mare realizare de anul acesta – într-un an în care am scris un articol care a schimbat și schimbă niște vieți, am luat un premiu profesional, am devenit redactor-șef, am învățat să țin un buget personal și m-am gândit pentru prima oară în viața mea să plec din țară, deci un an plin de „prime dăți” – este că am citit mult mai mult decât în anii trecuți. Cred că a fost un declic la Elena Ferrante, am avut pentru prima oară într-o perioadă foarte lungă sentimentul acela că nu pot lăsa o carte din mână. De altfel, am citit „Cei care pleacă și cei care rămân” într-o noapte. Apoi am regăsit aceeași bucurie de a citi și la alți autori. Așa arată CV-ul anului meu de cititor:

The Left Hard of Darkness, Ursula K. LeGuin

Prietena mea genială, Elena Ferrante

Povestea noului nume, Elena Ferrante

Cei care pleacă și cei care rămân, Elena Ferrante

World War Z, Max Brooks

Înalt este numele tău, Ioana Bradea

Povestea fetiței pierdute, Elena Ferrante

Pereți subțiri, Ana Maria Sandu

After the Earthquake, Haruki Murakami

The Buried Giant, Kazuo Ishiguro

Anul gândirii magice, Joan Didion

Imperiul pisicilor, Alex Tocilescu

Copilăria lui Kaspar Hauser, Bogdan Alexandru Stănescu

Extraconjugal, Mihai Radu

Ultraviolența, Bogdan Coșa

Juniper, Kelley și Thomas French

Pisica musafir, Takashi Hiraide

Sânii verzi, Florin Iaru

Hunger, Roxane Gay

A Wrinkle in Time, Madeleine L’Engle

Killers of the Flower Moon, David Grann

Tot spațiul dintre gândurile mele, Bogdan Răileanu

Never Let Me Go, Kazuo Ishiguro

Pentru 2018 mi-am promis să citesc 50.

Trei cărți pentru ultimele zile de vară

Scriitorii români de azi scriu cărți scurte. Unii critici spun că asta înseamnă că nu sunt capabili să scrie romanele epice pe care le vedem la Franzen, Tartt sau McEwan. Eu spun că și în cărțile scurte sunt povești epice sau lumi întregi construite doar de mintea extraordinară a scriitorului. Aceste trei cărți merită citite indiferent de lungimea lor.

Ioana Bradea, Înalt este numele tău

În Bistrița medievală, viața este grea pentru toată lumea. Pentru un fost jude ambițios care pierde tot, pentru o fată de familie bună care se împotrivește cutumelor, pentru o fată săracă care n-are nicio șansă în fața judecății celorlalți, pentru un arhitect a cărui lume se destramă. În mai puțin de 100 de pagini, te muți într-o lume visată care se simte ca cea din jurul tău.

 

 

 

Lavinia Braniște, Interior zero

Cred că am cumpărat 10 exemplare din Interior zero și le-am făcut cadou prietenilor. Voiam să le arăt că e cineva pe lumea asta care înțelege ce înseamnă viața unui tânăr bucureștean  care vrea o viață mai bună și încearcă să supraviețuiască lumii profesionale în care ceilalți nu au simțul ridicolului – sau poate personajul are prea mult -, în care lipsa de demnitate a sărăciei relative, a relațiilor superficiale, a propriilor aspirații te dărâmă pe zi ce trece dacă nu găsești o supapă prin care sufletul tău să poată supraviețui. Nu cred că e nimeni care să scrie asta mai bine decât Braniște.

Mihai Radu, Extraconjugal

Cartea aceasta a fost o surpriză. Lumea vorbea despre cât de frumos e scrisă – ceea ce e adevărat. Dar e mult mai mult de atât. Prin cheia asta a cuvântului din titlu citești despre ce înseamnă căsătoria. Nu doar a personajului principal, dar și părinților lui,  a surorii lui,  a vecinului bețiv care își bate soția și apoi e bătut de frații ei, a întregii noastre relații cu orașul în care ne-am născut și din care am încercat să fugim toată viața fără să știm că îl cărăm în spate.
Și pentru că nu multe romane românești încep atât de bine, trebuie să vă spun că scena de deschidere e despre o conversație telefonică între personajul principal și sora lui despre infecția cu transmitere sexuală a mamei lor și planul de a le administra părinților antibiotice în băutură ca să evite conversația asta oribilă cu ei. Dacă nu vă recunoașteți în jenele acestor două personaje, felicitările mele! 🙂