Șase marinate pentru pui

Sunt într-un trip de planificare/bugetare/economisire (da, știu că în august mi-am luat șase rujuri din care patru erau identice, dar tocmai de aceea) pentru că vreau să petrec Crăciunul într-un loc pe care îl ador și nu va fi prea ieftin. Așa că m-am întors la niște lucruri pe care știu să le fac fără mare efort: să gătesc planificat, divers și de sezon, și în felul acesta să reduc cheltuielile cu mâncarea de la prânz. Săptămâna aceasta am cumpărat cam 3,5 kg de pulpe de pui dezosate și le-am împărțit în șase pungi etanșe, fiecare cu marinata ei. Apoi le-am congelat. Când vreau pui, decongelez un pachet peste noapte în frigider (e cea mai sigură metodă pentru a preveni contaminarea cărnii) și, cât se întâmplă asta, se și infuzează cu aromele din marinată. Apoi pun carnea la cuptor cu sare și piper și fac repede o garnitură – orez, quinoa, hrișcă, mămăligă, ce mai am prin dulapuri, că am făcut un inventar și al lor – sau o salată de roșii sau castraveți.  Acestea sunt marinatele în care am pus, în medie, cam opt pulpe/600g carne și cam o lingură din fiecare ingredient. Le-am masat bine, am scris pe pungi data și ce conține și le-am pus în congelator tenculeț.

Șase marinate pentru pui

parțial inspirate de aici

  1. Sos de soia + miere + sos iute
  2. Ghimbir proaspăt ras + zeama de la o lămâie + fulgi de chili + ulei de măsline extravirgin
  3. Sos de soia + miere + un cățel de usturoi ras + ulei de măsline extravirgin
  4. Iaurt + zeama de la o limetă + 5-spice + zahăr brun
  5. Provence: ulei de măsline extravirgin + rozmarin + cimbru + salvie  + coajă rasă de lămâie
  6. Sos de roșii (cam 200ml) + chimion măcinat (o linguriță)

Am făcut asta cu ce aveam prin dulapuri și frigider/congelator. Eram gata să fac și o pungă cu dulceață de portocale, sos de soia și 5-spice, și încă una cu muștar, zahăr brun și jalapenos, dar s-a terminat puiul. Data viitoare.

Cărți de bucate self-published

Mi-am făcut o colecție bună de cărți de rețete ale unor bloggeri și specialiști în alimentație care le-au publicat singuri (self-publishing) ca pdf-uri și care le pun la liber pe net. Cum în adâncul sufletului meu sunt o persoană de centru-stânga (nu că m-aș simți reprezentată de partidele de centru-stânga de la noi, care sunt mai mult de populist-dreapta, dar asta e altă poveste), apreciez când oamenii oferă ceva doar de dragul de a împărți cu restul lumii cunoștințe care fac viața mai bună tuturor. Poate că ar fi găsit o editură să le publice, poate chiar ar fi făcut bani din asta – că în Vest se mai poate să trăiești din scris – dar au ales să nu se complice și să facă totul ei. Câteva recomandări:

good-and-cheap-cookbook.JPG.662x0_q100_crop-scaleGood and Cheap, Leann Brown: 47 milioane de americani primesc bonuri sociale de masă (food stamps), în valoare de 126$/lună. Adică 4$ pe zi. O canadiancă venită recent în SUA a scris o carte de bucate senzațională special pentru oamenii care trebuie să se limiteze la acest buget. Și e exemplul perfect de dietă echilibrată și plină de gust. Cartea se poate downloada de aici. Tot acolo e și prima ei carte de bucate, exclusiv vegetariană și dedicată începătorilor. Pentru că mi-a plăcut cartea și, mai ales, gestul ei, i-am donat 5$ ca să-i mulțumesc.

5 Ingredients, Minimalist Home Cooking și Best of Stonesoup, Jules Clancy: o australiancă practică care are un blog minimalist, rețete cu ingrediente puține și niște cărți self-published cam scumpe, dar pe unele le dă gratuit când te abonezi la newsletterul ei – iar pe una o are la liber. Și sunt foarte bune.

Ten Easy Preserves, Karon Grieve: o scoțiancă specializată în rețete tradiționale, în special de conserve. Unele cărți se pot cumpăra, altele se dau cadou la înscrierea la newsletter – care e interesant și el.

[Interviu] Viața fără gluten

pasta fara glutenAud tot mai des de oameni care renunță la gluten. Văd cum cresc tot mai multe rafturi în supermarket cu produse fără gluten. Știu și de unde vine asta: mișcarea paleo/primal/low-carb/Atkins/Dukan, are mii de versiuni, care demonizează carbohidrații și în special cerealele. Unii oameni jură că renunțarea la gluten le-a schimbat viața. Alții spun că este o aberație inflamată comercial, pentru ca victimele să dea 13 lei pe pachetul de paste din mălai.

Indiferent de unde e adevărul, că nu știu, m-am tot gândit în ultima vreme ce înseamnă popularitatea dietei fără gluten pentru cineva care are o interdicție medicală reală: boala celiacă. Mi-am imaginat că trebuie să existe o tensiune între faptul că sunt tot mai multe produse fără gluten (sau cel puțin așa mi se părea mie) și faptul că prețul lor este prohibitiv dacă dieta ta este exclusiv fără gluten.

I., care are 28 de ani, locuiește în București și coordonează o echipă de traducători, mi-e explicat ce înseamnă să trăiască fără gluten în România, de la cât de dificil a fost să primească diagnosticul corect la cum își face cumpărăturile și ce și-ar dori să fie pe piața de la noi.

Eu am învățat multe din ce mi-a povestit. Sper să vă fie de folos și vouă.

Cum ai descoperit că ai boala celiacă? Când s-a întâmplat asta?

Asta e o întrebare bună 🙂 Diagnosticată am fost abia la vârstă de 21 de ani cu toate că boală se declanșase cam de pe la vârstă de 14 ani (cam pe atunci am început să pierd în greutate și să mă simt rău). O să-ți povestesc mai multe despre partea asta pentru că, cel puțin la momentul acela în timp, a fost foarte dificil să găsesc un medic care să știe ce am. Am vizitat multe cabinete și medici, o parte din orașul mic de provincie în care m-am născut și o altă parte când m-am mutat în București. Majoritatea diagnosticelor pe care le-am primit au fost de anemie megaloblastică (carență de vitamine) și anemie feriprivă (carență de fier). Până la 21 de ani niciunul dintre medicii pe care i-am vizitat nu s-a gândit să investigheze mai departe care ar putea fi cauza acestor carențe sau istoricul de afecțiuni digestive pe care le aveam din copilărie (printre care o hemoragie digestiva la vârstă de 10 ani). La 21 s-a produs miracolul. Am ajuns cu febră 40 la clinică privată la care aveam abonamentul plătit de compania la care lucram pe atunci. Medicul care m-a văzut s-a speriat și mirat că mai stau în picioare și acela a fost momentul în care am fost trimisă la alte investigații. Am dat peste un medic gastroenterolog foarte pasionat de meseria lui care mi-a zis chiar după endoscopia făcută că e posibil să vorbim despre boală celiacă. Îmi aduc aminte că nu auzisem niciodată de asta și că sună foarte ciudat, pentru mine, faptul că urmă să nu mai mănânc pâine, biscuiți și alte făinoase. Știu că după ce am ieșit din cabinet, mi-am cumpărat niște covrigei și i-am înfulecat cu poftă până la ultimul. 🙂 

Ce înseamnă, medical, boala celiacă? Care sunt riscurile ei?

Boală celiacă (enteropatia glutenica) este o boală digestivă autoimună. Răspunsul autoimun declanșat de organism în momentul ingestiei de gluten produce reacții violente la nivelul intestinului subțire (mai exact la nivelul ultimei părți din intestin, numită jejun) care distrug vilii și împiedică absorbția substanțelor nutritive.

Pentru mine, boala asta a însemnat multe lucruri de-a lungul timpului.

Până să fiu diagnosticată am experimentat din plin toate simptomele și m-au încercat și câteva alte afecțiuni care s-au pliat bine pe un sistem imunitar slăbit. A fost o etapă dificilă care m-a ajutat, însă, să renunț cu mai multă ușurință la tot ce însemna gluten în alimentația mea.

După ce am fost diagnosticată și am început să țin regimul fără gluten îmi aduc aminte că am avut o revelație. Eram obișnuită de atâția ani să mă simt rău, încât pentru mine asta devenise normalitatea și aveam senzația că normalitatea mea e aceeași cu a oamenilor din jur. Durează cam 6 luni, din momentul în care începi să ții un regim riguros, pentru că mucoasă intestinului să se refacă, dar eu începusem să mă simt bine după doar 3 luni și să iau în greutate. Mi se părea fantastic!

Perioada asta, în schimb, a fost destul de dificilă pentru că a trebuit să mă acomodez cu un alt stil de viață care la început poate fi destul de stresant. Trebuie tot timpul să fii atent la ce mănânci, să think ahead pentru că nu-ți poți procura hrană de oriunde și oricând și bineînțeles gândul la riscurile dezvoltării unor alte afecțiuni era și el acolo, undeva, în spatele capului, constant.

Și dacă tot am pomenit de riscuri o să și menționez câteva dintre ele. În primul rând, o persoană care suferă de o boală autoimună are un teren propice pentru a dezvoltă și alte astfel de afecțiuni autoimune. Altfel, boala asta se asociază bine cu dermatită herpatiformă, diabetul tip I, tiroidită autoimună, osteoporoză, sindrom Down, Turner, Williams și altele.

Acum, pot să spun că am integrat destul de bine această afecțiune în felul în care trăiesc. M-am obișnuit cu regimul alimentar iar la riscuri încerc să nu mă mai gândesc. Fac ce ține de mine iar cu restul lucrurilor pe care nu le pot controla, le las să fie și trăiesc cu ele. Asta nu înseamnă că pășesc peste etapele naturale de furie în care întreb universul de ce mi se întâmplă mie asta? 🙂

Ce înseamnă ca dietă? Ce ai voie să mănânci, ce nu ai voie să mănânci?

O să încerc să dau un răspuns cât se poate de concis. Îmi imaginez că scopul întrebării nu este să facem o lista cu ce nu am voie să mănânc. Mă tem că nu am termina prea curând.

Produsele permise în dietă sunt cam așa: orice tip de carne, lactate (dacă ai noroc să nu ai și intoleranță la lactoză), ouă, orice tip de legume și fructe. Cât despre înlocuitorii pentru făină de grâu, orz, ovăz, secară, se poate opta pentru făină de orez, porumb, hrișcă, amaranth, tapioca, migdale, alune. Eu una o folosesc pe cea de orez cel mai des.

Cât despre alimentele care nu sunt permise în cadrul unei astfel de diete: tot ce conține făină de grâu, orz, ovăz, secară, orice produs sau aliment care poate conține urme de gluten și aici intră muuulte. Îți dau un exemplu: delikat, vegeta și alte mixuri de condimente care pot compromite o mâncare ce de altfel ar putea conține alimente acceptate.

Cum le-ai învățat?

A fost destul de dificil la început să-mi dau seamă ce pot mânca și ce nu. La momentul la care am fost diagnosticată legislația era puțin diferită iar pe etichetele produselor comercializate în România nu erau niciodată menționate toate ingredientele, cu atât mai puțin alergenii care se găseau în compoziție. Am citit multe forumuri găsite pe siteuri de informare din afară și la un moment dat am găsit și un forum românesc unde o mână de oameni mai scriau ce mănâncă, de ce produse se feresc și ce-au mai descoperit despre boală. Prin 2007-2008 nu aveai de unde să-ți cumperi produse fără gluten (care au siglă spicului de grâu tăiat sau pe care se specifică gluten free/ gluten frei, senza glutine, you get the point) și nici măcar făină de orez din care să poți să faci o pâine.

Unde îți faci cumpărăturile?

 Cumpărăturile mi le fac în general în supermarketuri, hipermarketuri de preferat pentru că acolo găsesc și rafturi cu produse fără gluten, aprozare. De obicei cumpăr ingrediente simple din care îmi gătesc, cumpăr multe brânzeturi pentru că acolo nu prea există restricții și alimente care sunt fără gluten în mod natural. Dacă vreau să încerc ceva nou mă uit mereu pe etichete după alergeni. Prefer să nu fie produse românești. În alte țări, producătorii sunt amendați cu sume usturătoare dacă nu menționează toate ingredientele și toți alergenii pe etichetă produsului sau dacă produsul este ambalat într-o fabrică în incintă căreia se manevrează și alimente pe a căror lista de ingrediente se găsește și glutenul. 

Cum știi ce mâncăruri au gluten (dacă nu au etichetă) ca să te ferești de ele?

E foarte simplu dacă nu au etichetă. Pot să presupun că nici nu există.

Ce mănânci când ieși în oraș cu prietenii?

Cea mai simplă variantă e să mănânc ceva carne pe grătar și legume. Dacă vreau să încerc și altceva chestionez bine chelnerul explicându-i că e foarte important că mâncare să nu conțină anumite ingrediente.

Teoretic, pentru că dieta fără gluten este glorificată în media, sunt mai mult produse sigure pe piață. Am văzut praf de copt fără gluten, sos de soia fără gluten, tot felul de lucruri despre care nici nu știam că au așa ceva în ele. Practic, ce înseamnă pentru tine? Produsele care sunt mai disponibile acum sunt pe lista ta de cumpărături?

 Sunt unele produse pe care le cumpăr mai des, acum că am ocazia, dar sunt puține. Majoritatea sunt snacksuri sau prăjiturile care sunt un fel de substitut pentru produse de care mi-e dor. Dar nu cumpăr foarte multe produse etichetate €”fără gluten”, principalul motiv fiind că sunt foarte scumpe. 

Cum s-au schimbat opțiunile tale de cumpărături de când ai fost diagnosticată până acum? Care e cea mai dramatică schimbare?

Sincer, dietă asta te obligă să mănânci mai sănătos, să te întorci la alimentele de bază, asta dacă nu vrei să cheltui incredibil de mulți bani pe mâncare. Îți spuneam mai devreme că mănânc și produse marcate „fără gluten” dar mai puține și mai rar. Chiar și așa regimul asta se simte la buzunar. Dacă ai noroc că produsul pe care ți-ai dori să-l mănânci să fie marcat și Bio atunci poți să fii sigur că ajungi la un preț absolut ridicol. Nu știu dacă ai idee cam care sunt prețurile pentru produsele fără gluten dar îți dau două exemple: o pâine de 200 g (nu cea mai gustoasă) are prețul în jurul a 10-11 lei, un pachet de biscuiți (din nou nu foarte gustoși) 10-15 lei. 

Ce soluții ai găsit?

De obicei îmi fac pâinea în casă și rămân la alimente de bază din care îmi pot găti sau alimente care sunt în mod natural fără gluten. 

Ce ți-ai dori să se schimbe, pe termen lung, pentru ca viața ta să fie mai ușoară din punctul de vedere al accesului la alimentele de care ai nevoie?

Mi-ar plăcea să le găsesc în mai multe magazine fizice și să existe o gamă mai variată de produse. Acum găsești cam același tip de produse în toate magazinele de profil. Din online nu cumpăr altceva decât făină. De obicei când îți dorești să mănânci o prăjitură îți dorești să o mănânci azi, nu peste 3 zile 🙂 Aaa și mi-ar plăcea să găsesc bere fără gluten în baruri. Am găsit un singur loc în care aveau (era o berărie) dar nici acolo nu o mai aduc.

Un mod nou de a găti

bookTamar Adler a scris o carte care mi-a schimbat modul în care gătesc. Se numește An Everlasting Meal și este despre cum poți găti mai eficient, adică să nu cumperi aiurea, să nu arunci și să nu pierzi timpul. Toate probleme curente ale oricărei persoane care lucrează măcar 8 ore pe zi, are un venit mediu și vrea să mănânce mai sănătos – mai multe fructe și legume, mai multă mâncare gătită, mai puțin junk. Și nu știu voi, dar eu mă încadrez la toate. Și chiar dacă în weekenduri îmi place să fac lucruri speciale, care înseamnă cumpărături dedicate și poate chiar jumătate de zi în bucătărie, în timpul săptămânii simt foarte mult presiunea timpului și a foamei și a pachetului de prânz. Și de câte ori simt că pierd controlul (se manifestă sub formă de sendvișuri de la ghereta din colț și biscuiți în exces) mă întorc la cartea lui Tamar, pe care am citit-o prima oară acum vreo doi ani pe la începutului anului, și îmi reiau bunele obiceiuri pe care le-am învățat din ea.

Primul capitol al cărții se numește „Cum să fierbi apă” și îmi reamintește de fiecare dată cât de bine poți să gătești cu o simplă oală cu apă pusă pe foc – și sărată corespunzător. Tamar face în filmulețul de mai jos paste cu legume și un pui întreg și o supă folosind doar oala cu apă clocotită. Mie îmi place să fac rasol de vită cu legume (rădăcinoase și praz), pe care apoi le asezonez și le stropesc cu ulei de măsline, iar din zeama rămasă să fac o supă clară, eventual cu câteva stelline aruncate în ea.

Dar cel mai bun dintre toate sfaturile este cel despre gătitul legumelor când te întorci de la piață. Poate nu pare cine știe ce, dar schimbă complet restul săptămânii. Tamar arată în acest filmuleț cum face și nu cred că are nevoie de prea multe explicații:

Ce înseamnă să ai toate legumele astea deja gătite? Păi, înseamnă așa:

– pachetul de prânz e întotdeauna gata: pui câteva legume din fiecare soi și o bucată de brânză sau o bucată de carne alături (dacă ții neapărat), mai iei un măr și ai o masă completă.

– cu puțină cremă de brânză și cele mai multe din legumele astea poți face un sendviș bestial.

– le arunci într-o supă de pui care clocotește și după cinci minute pasezi totul și ai cea mai rapidă supă-cremă.

– poți să le pui în omlete, în sosul pentru spaghete, într-un quiche vioi.

– poți să le faci garnitură la orice proteină.

– poți să le faci dip lângă pâine prăjită pentru niște musafiri neașteptați.

Așa ai cel puțin jumătate din fiecare masă deja gătită. Iar coptul și sotatul sunt metodele care concentrează aromele și prelungesc viața legumelor.

Eu aplic tratamentul ăsta la: morcov, păstârnac, țelină, sfeclă roșie, conopidă, varză, frunze de gulie, ceapă verde. În plus, fierb ouă și le pun în frigider în coajă. Merg perfect lângă legume. Înseamnă cam 2 ore de muncă duminica – nu două ore active, cel mai mult durează coptul și pentru asta nu trebuie decât să verifici tăvile din când în când – în condițiile în care în cuptorul meu intră cel mult două tăvi. Acum că s-a mai încălzit și la piață e plin de legume și verdeață, este o bucurie.

Pentru că e într-adevăr plină de lucruri minunate, vă recomand să o citiți pe toată.