Cum îmi fac bugetul personal

Cred că cel mai important lucru pe care trebuie să-l știi despre banii tăi este ce ai făcut cu ei. Doar dintr-un loc în care îți știi cheltuielile, datoriile și câștigurile poți lua decizii despre viitorul tău. Eu mă joc de câțiva ani cu diferite etape de bugetare – am trecut prin câteva necompletate niciodată, apoi printr-unul extraordinar de detaliat, în care și medicamentele aveau linia lor separată (noi nesuferind de nicio boală care să necesite medicație recurentă, suntem doar consumatori ocazionali de ibuprofen). Am ajuns acum la o formă pe care o consider cea mai bună, în care am inclus cele mai practice lucruri din etapele precendente.

Bugetul meu nu e doar un instrument de monitorizare a cheltuielilor, ci și unul de planificare. Adică nu trec acolo doar pe ce dau banii, ci pun și limite pentru cele patru categorii mari de cheltuieli. Este un buget de familie, adică se bazează pe două salarii și cheltuieli pentru două persoane care stau în București, mai ies în oraș, folosesc transportul în comun și ocazional câte un Uber, călătoresc în afara țării măcar o dată pe an și prin țară mai des. Și se distrează mult pe net. Nu avem credite, nici datorii de alt fel.

Toată chestia asta o țin într-un Google Sheet cu formule foarte simple. Am ascuns cifrele ca să vă pot arăta mecanismul.

Cheltuielile fixe

Primul lucru pe care l-am făcut a fost un tabel de cheltuieli fixe. E important să știi ce cheltuieli fixe ai ca să știi, de exemplu, de câți bani ai nevoie înainte să începi să mănânci. Ale noastre sunt acestea. Toate sunt cheltuielile care se trag lunar din cont – din care cont, mai târziu. Mai există niște cheltuieli fixe, cum ar fi abonamentele la WordPress și cel la Evernote, dar acelea se debitează anual și le pun în luna în care se face asta. Iar abonamentul la NY Times e mai dubios, se debitează la 4 săptămâni, nu la lună, ceea ce înseamnă că la finalul anului se mai adaugă o plată, a treisprezecea.

Venituri

Cum spuneam, avem două salarii. Pe lângă acestea, eu mai câștig uneori bani în plus din cursuri. Banii extra nu sunt previzionați, că nu au niciun model de recurență, dar când intră, se duc direct într-un cont de economii.

Cheltuieli + economii

La sfaturile lui Jordan Page, o guru a eficienței și frugalității, am împărțit cheltuielile în patru categorii mari:

  • Gospodărie (constante): mâncare, igienă personală și a casei, cosmetice, medicamente etc.. Practic, lucrurile de care ai nevoie pentru a-ți acoperi nevoile de bază de mâncare, igienă și sănătate.
  • Altele (ocazionale): haine, cadouri, decorațiuni interioare, ieșit în oraș, prânzul la muncă, mici reparații, bani de buzunar etc. Adică lucrurile care îți definesc stilul de viață.
  • Familie (cheltuielile fixe și cele mari, precum electrocasnice sau vacanțe, care sunt pentru toată familia): chirie, utilități, abonamente transport, mobilă, electronice, călătorii etc. Adică tot ce privește întreaga familie.
  • Economii, de două tipuri:
    • Economii pentru viitor: 30% din veniturile totale salariale merg automat, pe 1 ale lunii, într-un cont de economii în care nu umblăm niciodată. Recomandările specialiștilor în domeniu spun că trebuie să ai cel puțin echivalentul a 3 sau 6 salarii în acest cont.
    • Economii pentru urgențe: tot ce intră extra merge în contul de economii pentru vacanțe. Acestea nu sunt reflectate în sheet aici pentru că nu sunt recurente – nici veniturile, nici vacanțele. Dar sunt într-un sheet cu situația la zi a cashului.

Cum cheltuim

Folosim trei conturi bancare, două la aceeași bancă, unul la un fintech. Fiecare cont are scopul lui și ne permite să punem limitele bugetare care ne ajută să ținem sub control bugetul.

  1. Economiile pentru viitor sunt într-un cont din care nu mai facem nicio altă tranzacție. Asta ne scutește de tentația de a umbla la acei bani.
  2. Cheltuielile din categoria Familie, precum și economiile pentru vacanțe, sunt în alt cont. Aici sunt setate mandate de debit direct și cardul atașat acestui cont este înregistrat într-o aplicație de plătit facturi. Toate cheltuielile din această categorie pot fi urmărite ușor în acest cont.
  3. Gospodărie și Altele sunt în alt cont. O dată pe lună transfer dinr Nr. 2 cei 28,3% aferenți acestor categorii în Nr. 3 și de acolo fac toate cumpărăturile. Asta îmi permite și să văd un raport detaliat al cheltuielilor, cardul are opțiunea asta. Tot aici pun banii de cheltuială pentru concediu, mai ales dacă mergem în altă țară.

Bune practici & filosofie

O dată pe lună trec prin bonurile din ultimele 30 de zile și prin extrasele de cont – raportul de cumpărături ajută și el – și văd cum ne-am descurcat, cât de disciplinați am fost.

Aspir la momentul în care vom fi cheltuit mai puțin decât bugetul alocat, ca să punem diferența în contul de economii. Dar vreau să economisim sănătos, nu obsesiv; să ne bucurăm de viață, să mâncăm mâncare bună, să mergem la film și să citim cărțile pe care ni le dorim. Așa că ce vedeți aici e construit în această paradigmă, nu într-una în care ne e frică de bani și vrem să îi dominăm până nu ne mai aduc nicio plăcere.

Voi ce vreți să împărtășiți despre cum vă administrați banii?

Cum economisesc cu ajutorul congelatorului

Când mă lăudam cu două congelatoare, am rămas cu unul singur. (Proprietarului apartamentului în care stau i s-a stricat frigiderul și l-a luat pe cel de aici, iar noi am rămas doar cu al nostru, dar nu este ceva dramatic, e o ditamai combina de 223l + 91l; a încăput în ea tot ce era în ambele). Asta nu schimbă cu nimic ce fac eu ca să economisesc cu ajutorul congelatorului. Adică un mix de cumpărat ieftin, prelungit durata de viață și comoditate.

Gătesc/pregătesc porție dublă din felurile mai complicate și una dintre ele o pun în congelator. Acum am, de exemplu, un quiche lorraine congelat, într-o tavă de silicon, pe care îl pot pune oricând la cuptor. Zilele următoare o să fac Spanakopita: o porție într-o tavă metalică, alta într-una de silicon (am multe tăvi; dacă nu aș avea, aș folosi tăvi de aluminiu de unică folosință, dar prefer să nu adaug la gunoiul prea mult pe care îl fac deja). Pun rezerva într-un sertar de congelator câteva ore, până a înghețat bine, apoi o învelesc în strat dublu de folie metalică și o depozitez în congelator. Când le gătesc, nu trebuie să le dezgheț, doar să le las puțin mai mult în cuptor (depinde de felul de mâncare). Atenție, niciunul dintre felurile pe care le fac la dublu nu conține carne crudă congelată! Dacă aș face lasagna, aș congela preparatul deja gătit sau măcar cu amestecul de carne deja gătit. Există, de altfel, o întreagă cultură de freezer meals, bazată mai mult pe instant pot și slow cooker, care suportă să pui carne congelată direct în aparat fără riscuri pentru sănătate (modul lor de încălzire previne temperaturile riscante). Cred că acelea sunt utile pentru familiile mari. Pentru mine funcționează bine aceste porții duble. E o economie și de timp, și de bani – am mai mereu în congelator ceva ce poate fi gătit rapid și care nu e o pizza de la supermarket. Bine, asta nu-l împiedică pe fratele meu să cumpere pizza congelată de la supermarket.

Alte feluri pe care le fac la dublu: plăcintă cu brânză, pizza (rar), tarte cu tot felul de umpluturi, checuri deja coapte (banana bread, de exemplu) și porționate, aluaturi pentru cookies, porționate sau nu.

Congelez produse de sezon, pentru că în extrasezon sunt mult mai scumpe și/sau de mai proastă calitate:
– Fructe de pădure, în caserole de plastic. În principiu, afine, zmeură, mure.
– Rubarbă, spălată, tăiată rondele și pusă în pungi de 500g.
– Praz, idem.
– Verdețuri: tarhon, coriandru, salvie, rozmarin, mentă, pătrunjel. Pe acestea nu numai când sunt în sezon, ci și când le găsesc ieftin la supermarket.
– Roșii foarte bune, după ce le-am copt cu ulei de măsline, sare și piper, în pungi de 500g.
– Fasole păstăi, mazăre păstăi.
– Ardei iute de toate felurile.
– În orice sezon, banane prea coapte, pentru a face mai târziu banana bread.
– În orice sezon, avocado copt pe care nu apuc să-l mănânc și ananas foarte copt, luat la reducere, curățat, tăiat cuburi și pus în pungi de 250g.

Congelez ca să țină mai mult: nuci, semințe, făină de migdale (să nu râncezească), albușuri de ou, pâine (pachete de câteva felii), lipii, marțipan, icing, anșoa, tofu.

Cumpăr bulk carne proaspătă și unt (>80%), care se congelează foarte bine. Nu gătesc cu carne mai mult de o dată pe săptămână, uneori nici atât. Așa că o tură de cumpărături o dată la trei luni, în care iau de la Lidl, la preț mult mai bun decât la Mega, cam tot puiul, porcul și vita pe care le gătesc în perioada asta, e suficient. Pește gătesc rar spre aproape niciodată și, dacă vreau, iau proaspăt de la o pescărie foarte bună din cartier.  Nu am aptitudini măcelărești să iau un sfert de vacă și să o porționez (ne-ar lua doi ani să o mâncăm, oricum), așa că pentru mine varianta asta e cea mai bună. Nu sunt tentată să cumpăr scump de la colț și nu trebuie decât să mă gândesc cu o zi înainte că am nevoie de ea dezghețată.

Am tot timpul în congelator foitaj și foi de plăcintă congelate, poți face oricând un fel de mâncare rapid cu ele + legume/carne/fructe – că nici nu le ia mult să se dezghețe.

Uneori, fac pachețele pentru smoothies, cu diferite combinații de fructe și legume. Alteori, pun carne cu marinată în pungi etanșe; cât se decongelează, marinata aromatizează carnea perfect.

Pentru sărbători: pe la început de decembrie, fac într-o zi de weekend aluaturi pentru mai multe feluri de cookies (turtă dulce, chocolate chip cookies, shortbread, chocolate crinkles), le formez (cookies), le congelez pe o tavă și apoi le pun în pungi etanșe. Când merg la vreo petrecere de Crăciun, scot câte cookies îmi trebuie, le coc și am imediat un coșuleț cu deserturi diverse de mare succes. În anii trecuți, aluatul de turtă dulce l-am congelat porționat cam pentru 2 tăvi, dar anul acesta voi încerca să-l și întind și să-l decupez, apoi să-l congelez pe tavi și să-l țin în pungi etanșe.

Evident, nu trebuie să aștepți Crăciunul pentru asta. De aceea am și acum o pungă mare cu bile gata să se transforme în chocolate chip cookies.

Voi ce faceți? Povestiți-mi și adaug aici.

 

Cum economisesc la supermarket

Nu voi fi niciodată persoana care știe pe de rost ofertele de la supermarket și planifică la porție meniul săptămânii următoare. Pur și simplu nu am astfel de disciplină și mi se pare că timpul meu poate fi folosit mai bine de atât. Dar nu cred nici că trebuie să iau decizii proaste la supermarket și la piață, să cumpăr prea mult și apoi să arunc mâncare. Și, într-un final, să mănânc prost.

Acestea sunt regulile pe care le-am învățat în ultimii ani, în care m-am tot educat despre bani, organizare și, în general, cum să fiu adult. (Am mai scris și aici despre evoluția asta.) Nu reușesc să le aplic pe toate tot timpul, pentru că… viață, dar mă străduiesc să mă țin de ele pentru că ce-mi doresc cel mai mult e ca eu să-mi controlez banii, nu ei pe mine.

10 reguli ca să nu arunc banii pe geam la supermarket

  1. Inventar a ce am în frigider, congelator și dulap. Asta înseamnă liste, fizice sau în telefon (eu folosesc Evernote), cu TOT ce am deja în casă. În primul rând, mă ajută să-mi dau seama dacă nu cumva am tot ce-mi trebuie deja pentru o masă (sau mai multe). În al doilea rând, nu risc să cumpăr de mai multe ori un ingredient sau să nu cumpăr ceva esențial crezând că am. Tot aici țin și socoteala consumabilelor de curățenie – de la Domestos la șampon.
  2. O dată pe săptămână. În săptămânile în care reușesc să nu intru în supermarket de mai multe ori, mă țin foarte bine de bugetul propus. Pentru că niciodată nu iei doar o cutie cu lapte. Iei și înghețată. Iei și ceva la reducere, poate-ți trebuie. Și tot așa.
  3. Listă de cumpărături. Și motivul pentru care e ușor să lași bani aiurea la magazin când intri doar pentru un lucru este că atunci te duci fără listă de cumpărături. Care e cea mai mare greșeală posibilă. Fac întotdeauna liste (contul meu de Evernote îmi arată liste pe care le făceam în 2012, dar am prin Dropbox liste din 2006-2007) cu ce îmi trebuie pentru săptămâna sau perioada următoare.  Ideea listei nu este să te îngrădească (deși poate face asta, dacă vrei să îți pui o limită la acea sesiune de cumpărături), ci să-ți elibereze creierul de decizii luate pe loc, care, în cazul meu, nu sunt cele mai bune. Cu lista, știu sigur că vin acasă cu ce-mi trebuie pentru mâncare bună. Și chiar dacă mai sar și dincolo de ea, abaterea e mult mai mică decât atunci când intru „doar să iau lapte”.
  4. Buget. Nu-mi pot controla cheltuielile dacă nu pun limite. Voi face un post separat despre cum îmi organizez bugetul, dar vreau să pun aici clar că până nu am ținut socoteala câteva luni ca să văd cât dau pe mâncare și casă, n-am avut o imagine exactă a modului în care îmi cheltuiam banii. Acum știu că 13% din venitul casei (două salarii) merge pe ce numesc Gospodărie (mâncare, igienă personală și a casei, cosmetice, medicamente curente etc.). Nu poate fi așa pentru fiecare familie, pentru că depinde de numărul de membri, de venitul cumulat, de ponderea cheltuielilor fixe etc., dar la noi atât e. Asta înseamnă o limită lunară, dar și permisiunea de a muta bani dintr-o lună în alta când fac cumpărături bulk. Nu pun limite la sesiunile de cumpărături, nu mi se pare practic pentru mine. Dar pot să urmăresc cheltuielile ușor pentru că am un card dedicat acestei categorii.
  5. Prețuri de referință. Nu țin minte prețuri și nu am idee, când merg la magazin, dacă ceva e mai scump sau mai ieftin decât în altă parte. Trebuie să fie o diferență colosală ca să îmi sară în ochi (știu, de exemplu, că laptele pe care îl luăm, Zuzu 3% la 1,8l, costă în jur de 10 lei, și m-am prins într-un nonstop în care intrasem „doar să iau lapte”, literal, că 14 lei nu e un preț bun; dar tot am luat, că mă grăbeam). Așa că am făcut un tabel în Evernote în care am pus prețurile lucrurilor pe care le cumpăr frecvent (scoase de pe bonuri) la trei supermarketuri și îl consult când fac lista de cumpărături și bugetul estimativ. Dacă lucrurile nu stau chiar așa la fața locului, actualizez și decid ce fac. Lista mă ajută mai ales când fac cumpărături online bulk (conserve, făină, neperisabile).
  6. Coș/căruț mic. Ca să nu fiu tentată să-l umplu cu lucruri de care nu am nevoie.
  7. Iau produse din spatele raftului, pentru că expiră mai târziu. E mai mult decât să verific data de expirare: am grijă să pun în coș produsul care va rezista cel mai mult în frigider, mai ales dacă știu că nu-l folosesc pe loc pe tot. E valabil în special pentru pungile de salată, lapte și alte lactate, sucuri proaspete, sfeclă roșie fiartă etc. De ce să nu aleg produsul cu o durată de viață mai mare?
  8. Dacă e la ofertă și știu că folosesc, iau mai multe. (De aceea spun că bugetul e transferabil de la o lună la alta; nu trăim cum e împărțit calendarul.) Paste uscate, conserve de roșii, de fasole, de năut, de pește, zahăr de cocos, dar și lucruri care se congelează bine (carne proaspătă, unt, ierburi aromatice proaspete, fructe de pădure, banane prea coapte, nuci/semințe, avocado). De câteva luni am al doilea congelator (care înseamnă 30KW/h în plus la factură, că am măsurat) și îl folosesc la capacitate maximă.
  9. Când ajung acasă, pun totul la locul lui. Pun legumele și fructele în sertarele dedicate din frigider, pentru că face diferența. Tot ce e congelabil merge în congelator. Pun tot ce e neambalat (brânză, de exemplu) în caserole de sticlă etanșe (așa se păstrează cel mai bine). Semințele și nucile – în congelator, unde se păstrează perfect, fără să râncezească, mai ales că nu mănânc prea des, dar îmi place să le am la îndemână pentru vreo rețetă nouă. Merele, roșiile și bananele stau în fructieră.
  10. Ce nu supraviețuiește devine altceva. Mai ales vara, când luăm multe fructe de sezon din piață și nu apucăm să le mâncăm la timp, am mereu la îndemână pectină pentru a face dulceață de frigider: cam la 1 kg de fructe, câteva linguri de zahăr și un plic de pectină și în 10 minute am 3-4 borcane de dulceață pentru oatmeal sau pentru amestecat cu iaurt. Alte soluții pentru alte probleme: frittate sau quiche-uri cu legumele puțin trecute, salată pusă lângă orice, paste cu resturi de legume sau chiar de tocane, tarte/galettes cu bază din foitaj și umplutură de fructe fade. Nu congelez mâncare de câteva zile, că n-o s-o decongelez să o mănânc niciodată. Dar despre cum economisesc cu ajutorul congelatorului într-un post următor.

Sunt foarte curioasă: voi cum faceți cumpărături mai deștepte? Ce trucuri vreți să împărtășiți?

Șase marinate pentru pui

Sunt într-un trip de planificare/bugetare/economisire (da, știu că în august mi-am luat șase rujuri din care patru erau identice, dar tocmai de aceea) pentru că vreau să petrec Crăciunul într-un loc pe care îl ador și nu va fi prea ieftin. Așa că m-am întors la niște lucruri pe care știu să le fac fără mare efort: să gătesc planificat, divers și de sezon, și în felul acesta să reduc cheltuielile cu mâncarea de la prânz. Săptămâna aceasta am cumpărat cam 3,5 kg de pulpe de pui dezosate și le-am împărțit în șase pungi etanșe, fiecare cu marinata ei. Apoi le-am congelat. Când vreau pui, decongelez un pachet peste noapte în frigider (e cea mai sigură metodă pentru a preveni contaminarea cărnii) și, cât se întâmplă asta, se și infuzează cu aromele din marinată. Apoi pun carnea la cuptor cu sare și piper și fac repede o garnitură – orez, quinoa, hrișcă, mămăligă, ce mai am prin dulapuri, că am făcut un inventar și al lor – sau o salată de roșii sau castraveți.  Acestea sunt marinatele în care am pus, în medie, cam opt pulpe/600g carne și cam o lingură din fiecare ingredient. Le-am masat bine, am scris pe pungi data și ce conține și le-am pus în congelator tenculeț.

Șase marinate pentru pui

parțial inspirate de aici

  1. Sos de soia + miere + sos iute
  2. Ghimbir proaspăt ras + zeama de la o lămâie + fulgi de chili + ulei de măsline extravirgin
  3. Sos de soia + miere + un cățel de usturoi ras + ulei de măsline extravirgin
  4. Iaurt + zeama de la o limetă + 5-spice + zahăr brun
  5. Provence: ulei de măsline extravirgin + rozmarin + cimbru + salvie  + coajă rasă de lămâie
  6. Sos de roșii (cam 200ml) + chimion măcinat (o linguriță)

Am făcut asta cu ce aveam prin dulapuri și frigider/congelator. Eram gata să fac și o pungă cu dulceață de portocale, sos de soia și 5-spice, și încă una cu muștar, zahăr brun și jalapenos, dar s-a terminat puiul. Data viitoare.

Cărți de bucate self-published

Mi-am făcut o colecție bună de cărți de rețete ale unor bloggeri și specialiști în alimentație care le-au publicat singuri (self-publishing) ca pdf-uri și care le pun la liber pe net. Cum în adâncul sufletului meu sunt o persoană de centru-stânga (nu că m-aș simți reprezentată de partidele de centru-stânga de la noi, care sunt mai mult de populist-dreapta, dar asta e altă poveste), apreciez când oamenii oferă ceva doar de dragul de a împărți cu restul lumii cunoștințe care fac viața mai bună tuturor. Poate că ar fi găsit o editură să le publice, poate chiar ar fi făcut bani din asta – că în Vest se mai poate să trăiești din scris – dar au ales să nu se complice și să facă totul ei. Câteva recomandări:

good-and-cheap-cookbook.JPG.662x0_q100_crop-scaleGood and Cheap, Leann Brown: 47 milioane de americani primesc bonuri sociale de masă (food stamps), în valoare de 126$/lună. Adică 4$ pe zi. O canadiancă venită recent în SUA a scris o carte de bucate senzațională special pentru oamenii care trebuie să se limiteze la acest buget. Și e exemplul perfect de dietă echilibrată și plină de gust. Cartea se poate downloada de aici. Tot acolo e și prima ei carte de bucate, exclusiv vegetariană și dedicată începătorilor. Pentru că mi-a plăcut cartea și, mai ales, gestul ei, i-am donat 5$ ca să-i mulțumesc.

5 Ingredients, Minimalist Home Cooking și Best of Stonesoup, Jules Clancy: o australiancă practică care are un blog minimalist, rețete cu ingrediente puține și niște cărți self-published cam scumpe, dar pe unele le dă gratuit când te abonezi la newsletterul ei – iar pe una o are la liber. Și sunt foarte bune.

Ten Easy Preserves, Karon Grieve: o scoțiancă specializată în rețete tradiționale, în special de conserve. Unele cărți se pot cumpăra, altele se dau cadou la înscrierea la newsletter – care e interesant și el.

[Interviu] Viața fără gluten

pasta fara glutenAud tot mai des de oameni care renunță la gluten. Văd cum cresc tot mai multe rafturi în supermarket cu produse fără gluten. Știu și de unde vine asta: mișcarea paleo/primal/low-carb/Atkins/Dukan, are mii de versiuni, care demonizează carbohidrații și în special cerealele. Unii oameni jură că renunțarea la gluten le-a schimbat viața. Alții spun că este o aberație inflamată comercial, pentru ca victimele să dea 13 lei pe pachetul de paste din mălai.

Indiferent de unde e adevărul, că nu știu, m-am tot gândit în ultima vreme ce înseamnă popularitatea dietei fără gluten pentru cineva care are o interdicție medicală reală: boala celiacă. Mi-am imaginat că trebuie să existe o tensiune între faptul că sunt tot mai multe produse fără gluten (sau cel puțin așa mi se părea mie) și faptul că prețul lor este prohibitiv dacă dieta ta este exclusiv fără gluten.

I., care are 28 de ani, locuiește în București și coordonează o echipă de traducători, mi-e explicat ce înseamnă să trăiască fără gluten în România, de la cât de dificil a fost să primească diagnosticul corect la cum își face cumpărăturile și ce și-ar dori să fie pe piața de la noi.

Eu am învățat multe din ce mi-a povestit. Sper să vă fie de folos și vouă.

Cum ai descoperit că ai boala celiacă? Când s-a întâmplat asta?

Asta e o întrebare bună 🙂 Diagnosticată am fost abia la vârstă de 21 de ani cu toate că boală se declanșase cam de pe la vârstă de 14 ani (cam pe atunci am început să pierd în greutate și să mă simt rău). O să-ți povestesc mai multe despre partea asta pentru că, cel puțin la momentul acela în timp, a fost foarte dificil să găsesc un medic care să știe ce am. Am vizitat multe cabinete și medici, o parte din orașul mic de provincie în care m-am născut și o altă parte când m-am mutat în București. Majoritatea diagnosticelor pe care le-am primit au fost de anemie megaloblastică (carență de vitamine) și anemie feriprivă (carență de fier). Până la 21 de ani niciunul dintre medicii pe care i-am vizitat nu s-a gândit să investigheze mai departe care ar putea fi cauza acestor carențe sau istoricul de afecțiuni digestive pe care le aveam din copilărie (printre care o hemoragie digestiva la vârstă de 10 ani). La 21 s-a produs miracolul. Am ajuns cu febră 40 la clinică privată la care aveam abonamentul plătit de compania la care lucram pe atunci. Medicul care m-a văzut s-a speriat și mirat că mai stau în picioare și acela a fost momentul în care am fost trimisă la alte investigații. Am dat peste un medic gastroenterolog foarte pasionat de meseria lui care mi-a zis chiar după endoscopia făcută că e posibil să vorbim despre boală celiacă. Îmi aduc aminte că nu auzisem niciodată de asta și că sună foarte ciudat, pentru mine, faptul că urmă să nu mai mănânc pâine, biscuiți și alte făinoase. Știu că după ce am ieșit din cabinet, mi-am cumpărat niște covrigei și i-am înfulecat cu poftă până la ultimul. 🙂 

Ce înseamnă, medical, boala celiacă? Care sunt riscurile ei?

Boală celiacă (enteropatia glutenica) este o boală digestivă autoimună. Răspunsul autoimun declanșat de organism în momentul ingestiei de gluten produce reacții violente la nivelul intestinului subțire (mai exact la nivelul ultimei părți din intestin, numită jejun) care distrug vilii și împiedică absorbția substanțelor nutritive.

Pentru mine, boala asta a însemnat multe lucruri de-a lungul timpului.

Până să fiu diagnosticată am experimentat din plin toate simptomele și m-au încercat și câteva alte afecțiuni care s-au pliat bine pe un sistem imunitar slăbit. A fost o etapă dificilă care m-a ajutat, însă, să renunț cu mai multă ușurință la tot ce însemna gluten în alimentația mea.

După ce am fost diagnosticată și am început să țin regimul fără gluten îmi aduc aminte că am avut o revelație. Eram obișnuită de atâția ani să mă simt rău, încât pentru mine asta devenise normalitatea și aveam senzația că normalitatea mea e aceeași cu a oamenilor din jur. Durează cam 6 luni, din momentul în care începi să ții un regim riguros, pentru că mucoasă intestinului să se refacă, dar eu începusem să mă simt bine după doar 3 luni și să iau în greutate. Mi se părea fantastic!

Perioada asta, în schimb, a fost destul de dificilă pentru că a trebuit să mă acomodez cu un alt stil de viață care la început poate fi destul de stresant. Trebuie tot timpul să fii atent la ce mănânci, să think ahead pentru că nu-ți poți procura hrană de oriunde și oricând și bineînțeles gândul la riscurile dezvoltării unor alte afecțiuni era și el acolo, undeva, în spatele capului, constant.

Și dacă tot am pomenit de riscuri o să și menționez câteva dintre ele. În primul rând, o persoană care suferă de o boală autoimună are un teren propice pentru a dezvoltă și alte astfel de afecțiuni autoimune. Altfel, boala asta se asociază bine cu dermatită herpatiformă, diabetul tip I, tiroidită autoimună, osteoporoză, sindrom Down, Turner, Williams și altele.

Acum, pot să spun că am integrat destul de bine această afecțiune în felul în care trăiesc. M-am obișnuit cu regimul alimentar iar la riscuri încerc să nu mă mai gândesc. Fac ce ține de mine iar cu restul lucrurilor pe care nu le pot controla, le las să fie și trăiesc cu ele. Asta nu înseamnă că pășesc peste etapele naturale de furie în care întreb universul de ce mi se întâmplă mie asta? 🙂

Ce înseamnă ca dietă? Ce ai voie să mănânci, ce nu ai voie să mănânci?

O să încerc să dau un răspuns cât se poate de concis. Îmi imaginez că scopul întrebării nu este să facem o lista cu ce nu am voie să mănânc. Mă tem că nu am termina prea curând.

Produsele permise în dietă sunt cam așa: orice tip de carne, lactate (dacă ai noroc să nu ai și intoleranță la lactoză), ouă, orice tip de legume și fructe. Cât despre înlocuitorii pentru făină de grâu, orz, ovăz, secară, se poate opta pentru făină de orez, porumb, hrișcă, amaranth, tapioca, migdale, alune. Eu una o folosesc pe cea de orez cel mai des.

Cât despre alimentele care nu sunt permise în cadrul unei astfel de diete: tot ce conține făină de grâu, orz, ovăz, secară, orice produs sau aliment care poate conține urme de gluten și aici intră muuulte. Îți dau un exemplu: delikat, vegeta și alte mixuri de condimente care pot compromite o mâncare ce de altfel ar putea conține alimente acceptate.

Cum le-ai învățat?

A fost destul de dificil la început să-mi dau seamă ce pot mânca și ce nu. La momentul la care am fost diagnosticată legislația era puțin diferită iar pe etichetele produselor comercializate în România nu erau niciodată menționate toate ingredientele, cu atât mai puțin alergenii care se găseau în compoziție. Am citit multe forumuri găsite pe siteuri de informare din afară și la un moment dat am găsit și un forum românesc unde o mână de oameni mai scriau ce mănâncă, de ce produse se feresc și ce-au mai descoperit despre boală. Prin 2007-2008 nu aveai de unde să-ți cumperi produse fără gluten (care au siglă spicului de grâu tăiat sau pe care se specifică gluten free/ gluten frei, senza glutine, you get the point) și nici măcar făină de orez din care să poți să faci o pâine.

Unde îți faci cumpărăturile?

 Cumpărăturile mi le fac în general în supermarketuri, hipermarketuri de preferat pentru că acolo găsesc și rafturi cu produse fără gluten, aprozare. De obicei cumpăr ingrediente simple din care îmi gătesc, cumpăr multe brânzeturi pentru că acolo nu prea există restricții și alimente care sunt fără gluten în mod natural. Dacă vreau să încerc ceva nou mă uit mereu pe etichete după alergeni. Prefer să nu fie produse românești. În alte țări, producătorii sunt amendați cu sume usturătoare dacă nu menționează toate ingredientele și toți alergenii pe etichetă produsului sau dacă produsul este ambalat într-o fabrică în incintă căreia se manevrează și alimente pe a căror lista de ingrediente se găsește și glutenul. 

Cum știi ce mâncăruri au gluten (dacă nu au etichetă) ca să te ferești de ele?

E foarte simplu dacă nu au etichetă. Pot să presupun că nici nu există.

Ce mănânci când ieși în oraș cu prietenii?

Cea mai simplă variantă e să mănânc ceva carne pe grătar și legume. Dacă vreau să încerc și altceva chestionez bine chelnerul explicându-i că e foarte important că mâncare să nu conțină anumite ingrediente.

Teoretic, pentru că dieta fără gluten este glorificată în media, sunt mai mult produse sigure pe piață. Am văzut praf de copt fără gluten, sos de soia fără gluten, tot felul de lucruri despre care nici nu știam că au așa ceva în ele. Practic, ce înseamnă pentru tine? Produsele care sunt mai disponibile acum sunt pe lista ta de cumpărături?

 Sunt unele produse pe care le cumpăr mai des, acum că am ocazia, dar sunt puține. Majoritatea sunt snacksuri sau prăjiturile care sunt un fel de substitut pentru produse de care mi-e dor. Dar nu cumpăr foarte multe produse etichetate €”fără gluten”, principalul motiv fiind că sunt foarte scumpe. 

Cum s-au schimbat opțiunile tale de cumpărături de când ai fost diagnosticată până acum? Care e cea mai dramatică schimbare?

Sincer, dietă asta te obligă să mănânci mai sănătos, să te întorci la alimentele de bază, asta dacă nu vrei să cheltui incredibil de mulți bani pe mâncare. Îți spuneam mai devreme că mănânc și produse marcate „fără gluten” dar mai puține și mai rar. Chiar și așa regimul asta se simte la buzunar. Dacă ai noroc că produsul pe care ți-ai dori să-l mănânci să fie marcat și Bio atunci poți să fii sigur că ajungi la un preț absolut ridicol. Nu știu dacă ai idee cam care sunt prețurile pentru produsele fără gluten dar îți dau două exemple: o pâine de 200 g (nu cea mai gustoasă) are prețul în jurul a 10-11 lei, un pachet de biscuiți (din nou nu foarte gustoși) 10-15 lei. 

Ce soluții ai găsit?

De obicei îmi fac pâinea în casă și rămân la alimente de bază din care îmi pot găti sau alimente care sunt în mod natural fără gluten. 

Ce ți-ai dori să se schimbe, pe termen lung, pentru ca viața ta să fie mai ușoară din punctul de vedere al accesului la alimentele de care ai nevoie?

Mi-ar plăcea să le găsesc în mai multe magazine fizice și să existe o gamă mai variată de produse. Acum găsești cam același tip de produse în toate magazinele de profil. Din online nu cumpăr altceva decât făină. De obicei când îți dorești să mănânci o prăjitură îți dorești să o mănânci azi, nu peste 3 zile 🙂 Aaa și mi-ar plăcea să găsesc bere fără gluten în baruri. Am găsit un singur loc în care aveau (era o berărie) dar nici acolo nu o mai aduc.

Un mod nou de a găti

bookTamar Adler a scris o carte care mi-a schimbat modul în care gătesc. Se numește An Everlasting Meal și este despre cum poți găti mai eficient, adică să nu cumperi aiurea, să nu arunci și să nu pierzi timpul. Toate probleme curente ale oricărei persoane care lucrează măcar 8 ore pe zi, are un venit mediu și vrea să mănânce mai sănătos – mai multe fructe și legume, mai multă mâncare gătită, mai puțin junk. Și nu știu voi, dar eu mă încadrez la toate. Și chiar dacă în weekenduri îmi place să fac lucruri speciale, care înseamnă cumpărături dedicate și poate chiar jumătate de zi în bucătărie, în timpul săptămânii simt foarte mult presiunea timpului și a foamei și a pachetului de prânz. Și de câte ori simt că pierd controlul (se manifestă sub formă de sendvișuri de la ghereta din colț și biscuiți în exces) mă întorc la cartea lui Tamar, pe care am citit-o prima oară acum vreo doi ani pe la începutului anului, și îmi reiau bunele obiceiuri pe care le-am învățat din ea.

Primul capitol al cărții se numește „Cum să fierbi apă” și îmi reamintește de fiecare dată cât de bine poți să gătești cu o simplă oală cu apă pusă pe foc – și sărată corespunzător. Tamar face în filmulețul de mai jos paste cu legume și un pui întreg și o supă folosind doar oala cu apă clocotită. Mie îmi place să fac rasol de vită cu legume (rădăcinoase și praz), pe care apoi le asezonez și le stropesc cu ulei de măsline, iar din zeama rămasă să fac o supă clară, eventual cu câteva stelline aruncate în ea.

Dar cel mai bun dintre toate sfaturile este cel despre gătitul legumelor când te întorci de la piață. Poate nu pare cine știe ce, dar schimbă complet restul săptămânii. Tamar arată în acest filmuleț cum face și nu cred că are nevoie de prea multe explicații:

Ce înseamnă să ai toate legumele astea deja gătite? Păi, înseamnă așa:

– pachetul de prânz e întotdeauna gata: pui câteva legume din fiecare soi și o bucată de brânză sau o bucată de carne alături (dacă ții neapărat), mai iei un măr și ai o masă completă.

– cu puțină cremă de brânză și cele mai multe din legumele astea poți face un sendviș bestial.

– le arunci într-o supă de pui care clocotește și după cinci minute pasezi totul și ai cea mai rapidă supă-cremă.

– poți să le pui în omlete, în sosul pentru spaghete, într-un quiche vioi.

– poți să le faci garnitură la orice proteină.

– poți să le faci dip lângă pâine prăjită pentru niște musafiri neașteptați.

Așa ai cel puțin jumătate din fiecare masă deja gătită. Iar coptul și sotatul sunt metodele care concentrează aromele și prelungesc viața legumelor.

Eu aplic tratamentul ăsta la: morcov, păstârnac, țelină, sfeclă roșie, conopidă, varză, frunze de gulie, ceapă verde. În plus, fierb ouă și le pun în frigider în coajă. Merg perfect lângă legume. Înseamnă cam 2 ore de muncă duminica – nu două ore active, cel mai mult durează coptul și pentru asta nu trebuie decât să verifici tăvile din când în când – în condițiile în care în cuptorul meu intră cel mult două tăvi. Acum că s-a mai încălzit și la piață e plin de legume și verdeață, este o bucurie.

Pentru că e într-adevăr plină de lucruri minunate, vă recomand să o citiți pe toată.