Linkurile de luni – 11 septembrie 2017

Un nou tip de ciocolată, Ruby, ar fi fost inventat de concernul Barry Callebaut, fără arome sau coloranți. Este pentru prima oară în 80 de ani când apare un tip nou de ciocolată, spune producătorul. Specialiștii sunt mai sceptici. mai ales că nu s-a făcut public nimic despre procesul de producție. Ar putea fi doar o mișcare de marketing.

Turmericul nu folosește la nimic, în ciuda legendelor urbane. Desigur, dacă îți place gustul (mie nu-mi place), nu te împiedică nimeni să-l folosești în continuare.

Bucătăria uitată a evreilor germani este reconstituită într-un demers istoric extraordinar al unei echipe mamă-fiică. Bucătăria evreilor care au trăit în Germania până la cel de-al doilea Război Mondial a fost eradicată de Holocaust. Foarte mulți oameni au murit, supraviețuitorii și-au continuat viețile în SUA și în Israel, unde s-au integrat în comunitățile locale sau au format unele noi. Tradițiile s-au pierdut în multe cazuri. Iar comunitatea evreiască din Germania de azi e în general venită din estul Europei la câteva zeci de ani după război, cu alte mâncăruri și alte gusturi. Așa că demersul acesta este important pentru că reconstituie ceva ce se poate pierde definitiv cu dispariția generației supraviețuitorilor Holocaustului.

Sarea și apa potabilă de aproape toată planeta sunt contaminate cu plastic. Super!

Dar mai multe companii încearcă să ambaleze mâncarea în cât mai puțin spre deloc plastic.  Printre soluții, avocado tatuat.

Dukkah

Dukkah este un amestec egiptean făcut din nuci și condimente. Din ce am văzut pe net, sunt nenumărate variante, dar toate au susan, coriandru și chimion la bază. Versiunea aceasta e din ce aveam eu prin casă și este perfectă pentru gustul meu.

Dukkah

2 linguri de migdale crude
2 linguri de arahide crude
1 lingură de nuci crude*

3 linguri semințe de susan (albe, negre sau amestecate)
2 linguri boabe de coriandru
1 lingură semințe de fenicul
2 linguri semințe de dovleac crude
1 lingură semințe de chimion sau de chimion măcinat

1 lingură de mentă uscată
½ linguriță scorțișoară
1 lingură de zahăr (alb sau brun)
1 praf fulgi de chili

1 Prăjește nucile până sunt aproape gata. Adaugă restul de semințe până la chimion și mai prăjește 2-3 minute. (Dacă ai chimion măcinat, nu-l pune la prăjit, adaugă-l după.)
2 Pune totul într-un robot împreună cu restul ingredientelor. Procesează până obții un amestec omogen cu ceva lucruri mai mari prin el. Pune totul într-un borcan și acoperă-l după ce s-a răcit.
3 Servește la aperitiv sau ca snack cu pâine proaspătă și ulei de măsline extravirgin: întinge pâinea în ulei, apoi în dukkah. Sau folosește-l ca pe orice condiment în salată, omletă sau friptură. Ține câteva săptămâni bune în frigider, într-un recipient etanș.

Variante: poți folosi direct nuci prăjite, dar ai grijă la conținutul de sare. Și poți folosi orice nuci vrei, eu asta aveam în congelator. Am găsit și versiuni fără scorțișoară, și fără zahăr, și fără mentă, dar eu am vrut să le pun pe toate.

Șase marinate pentru pui

Sunt într-un trip de planificare/bugetare/economisire (da, știu că în august mi-am luat șase rujuri din care patru erau identice, dar tocmai de aceea) pentru că vreau să petrec Crăciunul într-un loc pe care îl ador și nu va fi prea ieftin. Așa că m-am întors la niște lucruri pe care știu să le fac fără mare efort: să gătesc planificat, divers și de sezon, și în felul acesta să reduc cheltuielile cu mâncarea de la prânz. Săptămâna aceasta am cumpărat cam 3,5 kg de pulpe de pui dezosate și le-am împărțit în șase pungi etanșe, fiecare cu marinata ei. Apoi le-am congelat. Când vreau pui, decongelez un pachet peste noapte în frigider (e cea mai sigură metodă pentru a preveni contaminarea cărnii) și, cât se întâmplă asta, se și infuzează cu aromele din marinată. Apoi pun carnea la cuptor cu sare și piper și fac repede o garnitură – orez, quinoa, hrișcă, mămăligă, ce mai am prin dulapuri, că am făcut un inventar și al lor – sau o salată de roșii sau castraveți.  Acestea sunt marinatele în care am pus, în medie, cam opt pulpe/600g carne și cam o lingură din fiecare ingredient. Le-am masat bine, am scris pe pungi data și ce conține și le-am pus în congelator tenculeț.

Șase marinate pentru pui

parțial inspirate de aici

  1. Sos de soia + miere + sos iute
  2. Ghimbir proaspăt ras + zeama de la o lămâie + fulgi de chili + ulei de măsline extravirgin
  3. Sos de soia + miere + un cățel de usturoi ras + ulei de măsline extravirgin
  4. Iaurt + zeama de la o limetă + 5-spice + zahăr brun
  5. Provence: ulei de măsline extravirgin + rozmarin + cimbru + salvie  + coajă rasă de lămâie
  6. Sos de roșii (cam 200ml) + chimion măcinat (o linguriță)

Am făcut asta cu ce aveam prin dulapuri și frigider/congelator. Eram gata să fac și o pungă cu dulceață de portocale, sos de soia și 5-spice, și încă una cu muștar, zahăr brun și jalapenos, dar s-a terminat puiul. Data viitoare.

Linkurile de luni – 4 septembrie 2017

Încerc să limitez numărul de linkuri de luni la cinci pentru că altfel mi-ar lua două zile să scriu postul ăsta.

Bucătăriile tradiționale se pot transforma în puncte gastronomice locale – dacă nu ați trecut niciodată printr-un proces de acreditare ANSVSA, nu aveți idee cât de importantă e știrea asta. Dacă ești gospodărie care face turism tradițional – în zone istorice, dar nu numai – poți de acum să servești legal mâncare câtă vreme e din ingrediente din grădina ta și carne roșie din surse autorizate (nu poți cumpăra porc de la vecin, numai de la o fermă/un magazin). Până acum, oricine producea orice fel de mâncare trebuia să aibă bucătărie cu aceleași standarde ca un restaurant sau o firmă de catering – gresie, faianță, mese de metal, frigidere separate pentru vegetale și produse de origine animală, flux al procesului tehnologic, plus o mulțime de servicii externalizate. E un mare pas înainte pentru păstrarea tradițiilor culinare, dar și pentru intrarea în legalitate a celor care făceau asta oricum.

The Reason Why People Aren’t Using Meal Kits și You Don’t Need Blue Apron to Teach You to Turn On Your Oven oferă două perspective asupra problemelor de retenție a clienților pe care le au serviciile de meal kits (cum a fost la noi Cooku bau și cum e acum Ucook de la Real Foods). Unul dintre articole, scris de un chef, spune că meal kits sunt utile pentru cei care au nevoie de un imbold ca să se apuce de gătit, dar sunt timorați de detalii; pe măsură ce devin mai încrezători, nu mai au nevoie să le dea cineva mură-n gură… mura-n gură, ca să zic așa, și trec la nivelul următor. Celălalt, scris de un jurnalist, are o abordare mult mai pragmatică: oamenii care renunță la abonamentele la meal kits declară că o fac pentru că sunt prea scumpe.

Instagram Your Leftovers: History Depends on It este pledoarie unui istoric culinar ca oamenii să fie mai cinstiți pe Instagram și să documenteze întreaga lor relație cu mâncarea – și când comandă, și când strică ceva, și când mănâncă ce nu trebuie și ce nu arată bine – pentru ca cercetătorii să poată documenta realitatea din ziua de azi, nu doar aspirațiile.

EU Heading for Butter Shortage by Year End – din cauza producției scăzute de lapte și mai ales din cauza prețului mic al laptelui care îi face pe fermieri să nu mai vândă (pentru că îi costă mai mult decât scot pe el), nu există materie primă pentru brânzeturi și unt și asta se va vedea pe piață (prin creșterea prețului) până la finalul anului. Știrea asta vine la pachet cu aceea că o dietă scăzută în grăsimi te poate omorî, ilustrată, desigur, cu o halcă mare de unt.

What Did Ancient Romans Eat? – Un roman (adică o carte) inspirat de povestea reală a unui bucătar-sclav din timpul Imperiului Roman căruia i se atribuie cea mai veche carte de bucate care a supraviețuit până azi explorează ce mâncau de-adevăratelea romanii. Fascinant!

Extra: Nu fiți acest client: 11 Things That Frustrate Every Grocery Store Employee

Fusilli cu cacao și sos de caramel cu nuci pecan

Am cumpărat pastele acestea din Roma, din Campo de’ Fiori, pentru că văzusem la Nigella o reteță în care folosea paste cu cacao pentru un desert. Și am uitat complet de ele până zilele astea, când m-am apucat să fac un inventar al lucrurilor pe care le am în dulapurile din bucătărie și le-am găsit. Că dacă nu mai văd ceva, uit că există. Apoi am căutat și rețeta și aveam de toate, inclusiv nuci pecan, descoperite în fundul congelatorului. Nu vă aruncați să dublați cantitățile că iese suficient de aici pentru două persoane.

Fusilli cu cacao și sos de caramel cu nuci pecan

Două porții

100g paste cu ciocolată sau cacao
50g nuci pecan, tăiate mare
50g zahăr brun
50g unt nesărat
100g smântână dulce

1 Pune apa de paste la fiert cu un vârf de sare.
2 Într-o tigaie încăpătoare, prăjește uscat nucile pecan până se rumenesc și încep să miroasă frumos. Scoate-le pe o farfurie.
3 Pune pastele la fiert. Fierbe-le cu 2 minute mai puțin decât cere indicația de pe cutie.
4 Pune în tigaia încinsă untul și zahărul. Amestecă până se formează un sirop (dacă nu se întâmplă și se separă, nu dispera; doar așteaptă să se topească zahărul) și adaugă încet smântâna (atenție, că poate sări). Lasă să dea în clocot și să se omogenizeze. Închide focul.
5 Scurge pastele și toarnă-le peste sos. Amestecă bine să ajungă pe toate pastele. Împarte pastele în două boluri și așteaptă puțin înainte să mănânci.

Nigella zice să mai pui niște smântână pe ele când mănânci, eu zic că e suficient atât.

Linkurile de luni – 28 august 2017

M-am trezit mai devreme să mă uit la finalul de sezon la GoT, așa că să mă scuzați dacă nu sunt cea mai coerentă persoană.

Africans Have Heated Views About Rice, Just Ask Mark Zuckerberg – Marele război al jollof rice, un fel african a cărui maternitate o revendică mai multe țări din Africa de Vest. E ca și cum s-ar bate românii, turcii, bulgarii și sârbii pe sarmale și ardei umpluți. Cel mai amuzant paragraf:

The warring West African camps even agreed to a short-term cease-fire in 2014 in response to the jollof recipe of British celebrity chef Jamie Oliver, who took the sacrilegious step of adding coriander, parsley and lemon juice. The episode—which became known as #jollofgate—was met with howls of derision and forged a fleeting moment of West African unity. “Our plates will not be colonized!” said one Twitter user. “Jamie Oliver’s jollof rice hurts my soul,” said another.

The Case for a Breakfast Feast – După ce ni s-a spus că nu contează la ce ore mănânci, un nou studiu, pe 50.000 de oameni, spune că ba da, contează, și ar trebui să mâncăm cel mai consistent dimineața și tot mai puțin de-a lungul zilei.

Is The Secret To A Healthier Microbiome Hidden In The Hadza Diet? – o altă teorie care câștigă teren, cea a microbiomului din sistemul digestiv care e responsabil de multe probleme de sănătate, inclusiv supraponderabilitatea, încearcă să vadă dacă distrugerea microbiomului prin alimentația procesată este reversibilă. Și cercetările de la Duke University spun că da. Avem nevoie de o dietă diversificată, cât mai naturală (asta nu înseamnă organică sau bio, și pur și simplu neprocesată) ca să avem un sistem digestiv sănătos.

Does Dieting Actually Make Your Stomach Shrink? – regimul alimentar îți „strânge” stomacul? Cică nu.

Georgia O’Keeffe, health food devotee: the pioneer of modernism’s favourite recipes – Georgia O’Keeffe a fost o artistă feministă extraordinară și, descoperim, o femeie pasionată de gătit și de mâncare sănătoasă într-o Americă construită pe burgeri și milkshakes. Iar acum avem și o carte de bucate cu rețetele ei.

Prăjitură cu rubarbă și caju

 

Prăjitură cu rubarbă și caju

12 porții, adaptată de aici

Crustă și topping
2 1/2 cups făină
1/2 cup caju crud
1 cup zahăr
1 linguriță praf de copt
1/4 linguriță de sare
coaja de la 1 lămâie
1 cup (230g) unt nesărat, rece, tăiat cuburi
1 ou
2 lingurițe extract de vanilie

Umplutura
4 cups rubarbă tăiată felii
1 lingură de amidon sau de bile de tapioca
zeama de la 1/2 lămâie

1 Încinge cuptorul la 180C. Tapetează o tavă (a mea e de 37/25cm) cu hârtie de copt. Pune în robot, la cuțit, toate ingredientele uscate de la crustă. Amestecă-le bine – să se mărunțească și cajuul – și apoi adaugă untul, oul și vanilia și procesează în continuare, 10-15 secunde, până obții un aluat nisipos.
2 Într-un bol, amestecă rubarba, amidonul și zeama de lămâie.
3 Pune 2/3 din aluat în tavă și apasă bine să obții o crustă compactă și de aceeași grosime. Distribuie amestecul de rubarbă egal pe toată suprafața. Presară deasupra restul de aluat. Dă la cuptor 40-45 de minute sau până când se rumenește deasupra.
4 Lasă să se răcească în tavă și apoi taie în câte felii îți face plăcere. Se poate mânca așa sau cu înghețată.

Trei experte în cosmetice AHA/BHA

Am început să înțeleg ceva-ceva din minunata lume nouă a cosmeticelor coreene și a exfolianților chimici și a acidului hialuronic numai când m-am uitat cu atenție și cu pixul în mână la aceste femei:

  1. Nadine Baggott (Beauty Editor la Hello! UK) în dialog cu Paula Begoun (as in Paula’s Choice, unul dintre cei mai importanți producători de cosmetice de noua generație):

2. Gothamista

3. Liah Yoo

Linkurile de luni – 21 august 2017

Reiau Linkurile de luni, o serie pe care am făcut-o vreo șase luni anul trecut pentru că nu-mi mai plăcea să gătesc. Acum îmi place iar să gătesc (se vede pe blog), dar cred că prind bine și acestea.

Behind the Hype of ‘Lab-Grown’ Meat – știrile despre carnea făcută în laborator, care ar împăca și iubitorii de carne și iubitorii de animale și ar scădea poluarea produsă de creșterea pentru carne a animalelor, sunt mai degrabă produsul optimismului exagerat al celor din Silicon Valley și al simplificării extreme. Realitatea e mult mai în urmă și mult mai complicată.

The World Is Facing a Shortage of Camembert Cheese – nu vă panicați, se referă doar la Camembert de Normandie DOP, adică cel cu denumire de origine protejată, care trebuie să îndeplinească o mulțime de condiții stricte, de la ce mănâncă vacile la câtă grăsime are laptele lor. Articolul spune că tot mai puțini fermieri sunt dispuși să treacă prin procesul oficial de DOP – doar 4 din cele 360 de milioane de roți de Camembert produse anual au DOP – dar asta nu afectează propriu-zis producția.

Want to Smell Good? Eat Your Vegetables – cică femeile pot mirosi când bărbații au o dietă sănătoasă.

Anthony Bourdain’s Moveable Feast – demersurile culinaro-antropologice ale lui Bourdain l-au transformat într-un fel de diplomat de carieră.

People who do not watch Bourdain’s show still tend to think of him as a savagely honest loudmouthed New York chef. But over the years he has transformed himself into a well-heeled nomad who wanders the planet meeting fascinating people and eating delicious food. He freely admits that his career is, for many people, a fantasy profession. A few years ago, in the voice-over to a sun-dappled episode in Sardinia, he asked, “What do you do after your dreams come true?”

What We Eat Affects Everything – Un gastroenterolog cu abordare integrată vorbește despre cum ce mâncăm e digerat diferit de femei și bărbați, ceea ce în teorie sună foarte interesant și logic, dar apoi am ajuns la niște citate absolut demente, gen:

but when you put makeup on, like foundation and eye makeup and so on in the morning, by the end of the day it’s gone. Literally gone—it looks like you don’t have anything on. Where does it go? It gets absorbed into our body.

Hm, nu. Se duce pentru că nu folosești primer și setting spray și se șterge de pe piele. Moleculele din machiaj sunt mult prea mari pentru a fi absorbite de piele – e chiar o problemă a industriei de îngrijire să facă formule care pătrund adânc în piele, pentru că în general rămân la suprafață. Deci nu știu ce să zic despre filosofia doamnei – a mai apărut și la Dr. Oz Show și e recomandată de el. Unele lucruri sunt însă de bun simț și merit citit până la capăt.

EXTRA:

Această rețetă de plăcintă cu feta, cimbru și miere de la Nigella:

Sursă foto: food52.com

Trei cărți pentru ultimele zile de vară

Scriitorii români de azi scriu cărți scurte. Unii critici spun că asta înseamnă că nu sunt capabili să scrie romanele epice pe care le vedem la Franzen, Tartt sau McEwan. Eu spun că și în cărțile scurte sunt povești epice sau lumi întregi construite doar de mintea extraordinară a scriitorului. Aceste trei cărți merită citite indiferent de lungimea lor.

Ioana Bradea, Înalt este numele tău

În Bistrița medievală, viața este grea pentru toată lumea. Pentru un fost jude ambițios care pierde tot, pentru o fată de familie bună care se împotrivește cutumelor, pentru o fată săracă care n-are nicio șansă în fața judecății celorlalți, pentru un arhitect a cărui lume se destramă. În mai puțin de 100 de pagini, te muți într-o lume visată care se simte ca cea din jurul tău.

 

 

 

Lavinia Braniște, Interior zero

Cred că am cumpărat 10 exemplare din Interior zero și le-am făcut cadou prietenilor. Voiam să le arăt că e cineva pe lumea asta care înțelege ce înseamnă viața unui tânăr bucureștean  care vrea o viață mai bună și încearcă să supraviețuiască lumii profesionale în care ceilalți nu au simțul ridicolului – sau poate personajul are prea mult -, în care lipsa de demnitate a sărăciei relative, a relațiilor superficiale, a propriilor aspirații te dărâmă pe zi ce trece dacă nu găsești o supapă prin care sufletul tău să poată supraviețui. Nu cred că e nimeni care să scrie asta mai bine decât Braniște.

Mihai Radu, Extraconjugal

Cartea aceasta a fost o surpriză. Lumea vorbea despre cât de frumos e scrisă – ceea ce e adevărat. Dar e mult mai mult de atât. Prin cheia asta a cuvântului din titlu citești despre ce înseamnă căsătoria. Nu doar a personajului principal, dar și părinților lui,  a surorii lui,  a vecinului bețiv care își bate soția și apoi e bătut de frații ei, a întregii noastre relații cu orașul în care ne-am născut și din care am încercat să fugim toată viața fără să știm că îl cărăm în spate.
Și pentru că nu multe romane românești încep atât de bine, trebuie să vă spun că scena de deschidere e despre o conversație telefonică între personajul principal și sora lui despre infecția cu transmitere sexuală a mamei lor și planul de a le administra părinților antibiotice în băutură ca să evite conversația asta oribilă cu ei. Dacă nu vă recunoașteți în jenele acestor două personaje, felicitările mele! 🙂

Tacos cu salsa de ananas

Adică un fel de șaorme mexicane fără cartofi :)). Rețeta e adaptată de aici. Am deschis foodgawker să văd ce aș mai putea găti și era acolo, chiar a doua, și conținea o mulțime de lucruri pe care le aveam prin frigider și dulap: avocado, tacos, ardei iuți, limete. Așa că m-am apucat de ea după un drum la supermarket.

Tacos cu salsa de ananas

4 porții

Salsa

1/2 ananas copt, tocat mărunt
1/2 ceapă roșie mică, tocată mărunt
1/2 ardei iute (poblano, habanero) tocat mărunt
1/2 ardei gras roșu, tocat mărunt
1 lingură de jalapenos murați, tocați mărunt
zeama de la 1 limetă
2 lingurițe zahăr de cocos (sau 1/2 l zahăr brun)
1 mână de frunze de coriandru, tocate
un praf de sare

Proteina

500g carne tocată de vită și porc (merge la de bine și cu pui, curcan sau soia hidratată)
1 lingură de ulei de floare
2 lingurițe de paprika
1/2 linguriță sare
1 praf de fulgi de chili
1 linguriță chimion măcinat
1/2 linguriță pudră de usturoi
1/2 linguriță oregano uscat
1 lingură de oțet de coacăze (sau vin roșu)

Asamblare

12 tacos rigide sau 12 tortillas moi
2 avocado, felii
1 mână de frunze de coriandru, tocate
2 limete tăiate în sferturi

1 Amestecă toate ingredientele pentru salsa și dă-le la rece să se pătrundă aromele. (Se poate face cu o seară înainte.)
2 Încinge uleiul într-o tigaie largă. Prăjește carnea cu toate condimentele și oțetul până se rumenește și e gătită.
3 Dacă folosești tortilla moi, încălzește-le în cuptor sau într-o (altă) tigaie înainte să asamblezi tacos.
4 Asamblează tacos: pune o lingură de carne, una de salsa, felii de avocado, coriandru și stoarce deasupra un sfert de limetă. Mănâncă pe loc.

 

Palete terapeutice

Pe modelul lui Barney Stinson, care when he’s sad he stops being sad and be awesome instead, eu când mă deprim de ce văd pe lume inventez palete de farduri și nume pentru culorile din ele. (Pozele sunt de pe Pinterest, unde e plin de palete din astea; probabil sunt pentru artiști și decoratori de interioare. )

Vă recomand, e o terapie bună.

Paleta: Sepia Fall

Culorile: Frozen Plum, Chestnut, Chrysanthemum, Knitting, First Snow

Paleta: Van Gogh in Viscri

Culorile: Bois de Rose, Teal Me Tender, Egg Yolk, Ranger, Blade

Paleta: Moroccan Seaside

Culorile (de jos în sus): Starless Night, Grotto, Couscous, Sheer Kaftan, Argan Nut

Inspirație pentru rețete de sezon

Când nu știu ce să gătesc sau când am un ingredient nou pe care nu știu cum să-l prepar sau când fac un meniu și vreau multe opțiuni, mă duc pe aceste trei site-uri.

  1. Foodgawker, pe care îl am și în bara de bookmarks din Chrome. E un site colectiv, dar curatoriat, de rețete de sezon din toată lumea. Cel mai bun lucru e că are un sistem de căutare foarte potrivit. Poți să alegi să vezi doar deserturi sau fără deserturi deloc. Poți să cauți după un ingredient sau un tip de masă. Poți salva rețete și să le adaugi note. Este foarte flexibil și divers – unele rețete sunt în original în limbi precum cehă, poloneză sau bulgară, dar le poți citi cu Google Translate.
  2. Food52 este o comunitate de bucătari adunați de Amanda Hesser, fost Food Editor la New York Times și câștigătoare de James Beard Award, și Merill Stubbs, bucătar profesionist. Pe lângă rețete, pe site se scrie despre mâncare într-un mod sofisticat și accesibil în același timp: mult myth busting, trucuri, filosofii de gătit. Mereu învăț ceva nou.
  3. NY Times Cooking este probabil cea mai educată colecție de rețete. Aici scriu Mark Bittman, Sam Sifton, Melissa Clark și alții. Cel mai mult îmi place că organizează tematic rețete: sosuri pentru sufleuri, moduri de a găti păstârnacul sau broccoliul,  ce să faci cu caju sau supe pentru răceală. Asta pe lângă tot conținutul despre tehnici de bază, prin care ar trebui să treacă toată lumea.

Și când vreau rețete de anti-sezon, mă duc pe Australian Gourmet Traveller. Uite-așa.

 

Trei mese bune din Berlin

Nu e vorba de mese pe care mănânci, Sorana*! E vorba de mese pe care le mănânci. În Berlin. Și sunt bune și accesibile, că nu vorbim aici de restaurantele cu stele Michelin. Sunt locuri la care mănânci și bei (o bere, o cafea, un suc) de 30-40EUR pentru două persoane, cu tot cu tip. Pe două dintre ele le-am descoperit datorită prietenei mele Roxana, care fusese cu câteva luni înainte. E bine să-ți întrebi prietenii. Noi am fost în noiembrie 2016, dar e puțin probabil să se fi schimbat ceva de atunci. Localurile sunt în continuare deschise și m-aș întoarce oricând la ele.

  1. Sophieneck –  Berlinul clasic, de modă veche, poate fi întâlnit în acest local. Parcă ești într-un film din Războiul Rece. Chelnerii nu vorbesc engleză – și au în jur de 100 de ani -, totul e întunecat, cu lambriuri maro închis și lămpi verzi, e plin de cvasi-bețivi de Berlin care trag beri la 11 dimineața într-o joi (ok, și noi am făcut asta, dar noi măcar am mâncat; și eram în concediu) iar mâncarea e aranjată pe farfurii ca la cele mai reușite seri dansante sau cumetrii din anii ’80. Dar e bună. Foarte bună. Supă-cremă de dovleac cu ulei de dovleac, ceva cartofi cu mult bacon gratinați, plus o tartă cu ceapă și un kil de smântână alături. De altfel, cred că era smântână în orice. Am intrat accidental – nu am găsit loc la Mogg, vezi mai jos – și eram rupți de foame, dar nu mi-a părut rău deloc.

2. Mogg & Melzer. Mai întâi ne-a luat foarte mult să-l găsim – e la parter într-o clădire de cărămidă, fostă școală de fete din cartierul evreiesc, care pare o clădire de birouri, așa că nu am intrat în ea decât ca să întrebăm dacă știu unde e Mogg și așa l-am găsit :)) – și apoi nu am găsit niciun loc. Așa că am plecat și ne-am întors peste două zile, sâmbătă, la ora 10, și am prins ultimele două locuri la o masă cu alți doi care păreau că sunt la un date și el era cam nesimțit (ne-a întrebat dacă vorbim germană, i-am zis că nu și a răspuns „Nobody’s perfect”, dar nu la modul amuzant sau nici măcar umor sec). Dar na, nu e vina localului. Cât am stat noi acolo s-a făcut o coadă enormă pe hol – locul e inclusiv pe traseul câtorva ghizi, care vin cu un puhoi de străini și stau toți la ușă și așteaptă un loc. Mă rog, toate astea nu sunt argumente pro dacă vrei mai ceva mai puțin dramatic. DAR: locul în sine este tare frumos în estetica hipsterească, dar nu PREA hipsteresc, serviciul este excelent și mâncarea este perfectă. Am luat lucrul pentru care e vestit localul, sandvișul cu pastramă de vită și muștar, servit cu murături, o mâncare iconică new-yorkeză de origine evreiască. E atât de bun încât s-a scris în NY Times despre ei.  A fost pe măsura reputației. Sigur, mie mi-a luat jumătate de oră să-l mănânc și mi s-a părut enorm, dar alții păreau obișnuiți cu el. Gustul e foarte satisfăcător.

3. CHILEES. Dacă în primele două ne-au tripuit nostalgic, în locul acesta am ajuns pentru că voiam ceva care să ne arate cosmopolitismul Berlinului. Și ce sună mai cosmopolit decât burger coreean? Locul e maxim hipsteresc, de la becurile Edison la mobilierul din europaleți, dar în cel mai bun sens. Adică e autentic acelui oraș. Unul dintre burgerii  lor a primit premii locale, dar nu spre asta ne-am dus. Am băut bere coreeană și am mâncat burger cu bulgogi cu garnitură de kimchi și a fost tot ce ne puteam dori. Localul e deschis doar seara și noi ne-am dus fix când deschideau, la 5, așa că am prins și masă și servire rapidă. Când plecam se aglomerase deja.

Voi ce localuri preferate aveți în Berlin?

*Prietena mea Sorana are o relație conflictuală cu mesele de când s-a ocupat de cumpărarea unei mese de ședință pentru redacția DoR și a implicat transport de la Baia Mare și returnat un set de picioare, plus o teamă constantă că sistemul actual ne va cădea la un moment dat pe picioare.

Cum faci un meniu festiv de vară – sau nouă

Ai musafiri mai simandicoși și nu vrei să petreci două zile în bucătărie? E ok, nimeni nu vrea asta (și dacă cineva sugerează că ar trebui, trimite-i pe ei să o facă). Concentrează-te pe un fel principal care să le ia ochii și în rest folosește scurtături. Iată trei feluri de aperitiv, fel principal și desert care dau în total nouă versiuni de meniu. Nu te crampona de cantități. Mâncarea ajunge întotdeauna.

  1. Aperitiv

a. Gazpacho, adică supă rece de roșii și alte legume. Ai nevoie de un blender, atât. Merge și dacă invitații stau la masă (servit frumos în boluri) și dacă e bufet (o pui în sonde, cu o tijă de celery și va arăta ca un Bloody Mary). Nu necesită foc, legumele fac toată treaba pentru că sunt în sezon și poate fi făcută și cu o zi înainte și ținută la frigider.  O rețetă aici și alta aici.

https://www.gimmesomeoven.com/10-minute-gazpacho-recipe/

b. Platouri reci. Cumpără de la supermarket/piață:

  • pâine prăjită, grisine mari, pâine wasa sau pumpernickel (pâine neagră cu semințe foarte densă)
  • humus, salată de vinete, cremă de brânză, conserve de sardine
  • măsline de mai multe feluri, castraveciori murați
  • morcovi, celery, ceapă verde, castraveți, lămâi

Pune-le în boluri, pe farfurii sau pe platouri. Stoarce puțină lămâie peste pește, taie legumele bastonașe, decorează humusul, salata de vinete, crema de brânză cu legume, ulei de măsline sau condimente. Stai departe de mezeluri și brânzeturi pentru că atunci aperitivul va deveni foarte greu. Idei de aranjare:

pinterest.com
pinterest.com
pinterest.com

c. Salată consistentă. Amestecă roșii cherry, năut, brânză sărată, avocado, castraveți cu o bază de verdețuri (rucola, valeriană, salată verde), un fel de nuci (semințe de pin, migdale, nuci, fistic) și o vinegretă vioaie (ulei de măsline, zeamă de lămâie, miere, sare, piper). Pregătește-le din timp și amestecă-le doar înainte să le pui pe masă. Merge cu pâine prăjită.

https://www.bloglovin.com/blogs/half-baked-harvest-4090832/loaded-greek-quinoa-salad-4868558463

2. Fel principal

a. Pește. Șalău de Nil, macrou sau păstrăv. Proaspete, fileuri. Unge fileurile cu ulei de măsline și asezonează-le cu sare și piper; mai poți adăuga felii de lămâie, felii subțiri de lemongrass sau rozmarin. Împachetează fiecare fileu în hârtie de copt și leagă cu sfoară de măcelar pachetele. Încinge cuptorul la 180C. Pune-le pe un singur rând într-o tavă și dă-le la cuptor 20min. Servește pachetele cu felii de lămâie alături și o garnitură de gnocchi trași la tigaie cu sare și piper (găsești gnocchi proaspeți în frigiderele de la supermarket unde sunt și pastele proaspete).

pinterest.com

b. Rață. Încinge cuptorul la 160C. Freacă o rață sau două cu amestec chinezesc 5-spice, sare și piper și pune-le într-o tavă încăpătoare. Acoperă etanș cu folie de aluminiu și dă la cuptor 2 ore. Între timp (sau înainte), pregătește un piure din morcovi și păstârnac cu unt, nucșoară și parmezan. Fierbe legumele și pasează-le, atât.

pinterest.com

După 2 ore scoate folia, mărește temperatura la 190 și mai lasă 15 minute să se rumenească pielea. Scoate pe platou și lasă lumea să-și ia ce parte dorește. Servește cu piureul cald. Nu uita să scurgi și să păstrezi untura topită din rață pentru cartofi la cuptor viitori.

c. Porc. E vară, dar românii mănâncă porc oricând. Pentru o variantă care nu implică grătar, mergi pe o rețetă de bulgogi care se pregătește ușor, se poate face dinainte (doar încălzită la servire) și e și surprinzătoare. Merge cu legume proaspete alături, dar și cu piure sau orez, dacă vrei să mai stai lângă aragaz.

3. Desert

a. Înghețată. Cumpără 3-4 cutii (ciocolată, vanilie, fructe de pădure, lămâie/mango), sirop de ciocolată sau de caramel, bombonele colorate, câteva fructe (banane, mango, piersici, fructe de pădure, ce găsești cu o textură moale) și niște granola și lasă-i să-și facă fiecare combinația pe care o vrea. Poate găsești chiar coșulețe de napolitană (marile magazine au) și o să arate ca în filme.

https://www.buzzfeed.com/alisonroman/ice-cream-party

b. Cheesecake la rece. În pahare transparente, pune așa:

  • fructe de pădure
  • o lingură de amestec de cremă de brânză și mascarpone cu puțin zahăr, vanilie și coajă de lămâie
  • un strat de biscuiți sfărâmați
  • încă o lingură de amestec de brânză
  • fructe de pădure

Ține-le la rece până le servești. Opțional, poți pune o sticlă de whisky sau de coniac pe masă, să-și adauge cei mai curajoși.

pinterest.com

c. Pavlova trișată. În pahare transparente sau pe un platou cu picior, pune așa:

  • multe bezele zdrobite
  • un strat de frișcă naturală (adică nu Hulala și altele, făcute din grăsime vegetală)
  • fructe de pădure și frunze de mentă
pinterest.com

Extra trucuri:

  • asigură-te că ai apă acidulată, lămâi pentru limonadă și băutură (vin, bere) la rece și cafea
  • nu uita de farfurii, pahare, tacâmuri, șervețele
  • dacă faci bufet, pune etichete în dreptul felurilor de mâncare
  • dacă faci masă, pune platouri în centrul mesei; ești gazdă, asta înseamnă că trebuie să stai cu musafirii, nu să faci naveta la bucătărie să umpli farfurii
  • acceptă ajutorul celorlalți la strâns, spălat vase, pus la loc lucruri; nimănui nu-i plac martirii
  • acceptă complimentele cu Mulțumesc și nu mai minimaliza efortul pe care l-ai făcut

Pentru mai multe idei de rețete de sezon, vizitează pagina aceasta.

Obsesii curente, episodul 1

Aceasta e un fel de listă de cumpărături pentru următoarele luni.

1. Anastasia Beverly Hills Lip Palette, pentru că vreau să mă joc cu acel albastru. Și cu albul. Și cu negrul. Ați înțeles.

2. Anastasia Beverly Hills Subculture Palette, pentru că aproape tot youtube-ul a zis că e groaznică, atât de sfărâmicioasă încât nu se poate lucra cu ea. Tocmai d-aia, mi se pare irezistibilă.

3. Clinique Almost Lipstick în Black Honey (și chiar arată ca mierea de mană). L-am mai avut. La noi nu se găsește, trebuie comandat din SUA, dar merită pentru că este miravilios. Sheer, adică mă pot da cu el fără oglindă, dar dacă pui mai multe straturi se transformă într-o culoare foarte adâncă și sexy. Și merge cu absolut orice culoare de ten. Poate se simte Sephora și îl aduce.

Susă foto: http://blessmybag.com/2012/01/18/clinique-almost-lipstick-black-honey/
Sursă foto: http://blessmybag.com/2012/01/18/clinique-almost-lipstick-black-honey/

4. Seruri de la The Ordinary. Mă educ în zona serurilor și soluțiilor chimice care ar trebui să mă țină tânără pentru tot restul vieții (da, ok, știu că nu vor face asta, dar e un fel de terapie). Aceasta e rutina pe care încerc să o construiesc la recomandările lui Wayne Goss și am până acum un singur produs, Buffet.

Buffet
Natural Moisturising Factors + HA
Glycolic Acid 7% Toning Solution
Advanced Retinoid 2%
Organic Cold-Pressed Rose Hip Seed Oil
Squalane
AHA 30% + BHA 2% Peeling Solution

Sursa foto: http://www.fenwick.co.uk/daily-muse/articles/a-q-and-a-with-the-ordinary-founder-brandon-truaxe

În plus, acesta va fi următorul primer: High-spreadability Fluid Primer.

O parte dintre ele se găsesc la Farmacia Tei și la BebeTei, restul le voi comanda online.

5. Mai multe chestii de la NYX:

6. Și, cândva, o paletă Inglot creată de mine. Sau inspirată de alții:

Supă rece de avocado și castraveți cu salsa de piersici

Supă rece de avocado și castraveți cu salsa de piersici

Adaptată de aici

2 porții

Supa
(ideal e să fie toate reci din frigider și să faceți supa pe loc, înainte să o mâncați, pentru că altfel oxidează și își pierde gustul)
1 castravete Fabio, curățat de coajă și tăiat bucăți mari
1 avocado, curățat de coajă și sâmbure
1 fir de ceapă verde, tăiat mare
zeama de la 1 limetă

Salsa
1/2 piersică, tăiată cubulețe mici
1/2 roșie, tăiată cubulețe mici
1 lingură cu vârf de boabe de porumb din conservă
1 mână de pătrunjel, tocat
1 lingură ulei de măsline
zeama de la 1/2 de limetă

1 Pune în blender toate ingredientele de supă, asezonează cu sare și piper după gust și procesează. Adaugă puțină apă ca să obții o consistență de supă, dacă e prea gros amestecul.
2 Combină ingredientele pentru salsa, asezonează cu sare și piper.
3 Împarte supa în 2 boluri și pune deasupra salsa. Servește cu pâine prăjită, dacă vrei.

Shakshuka

Puteam să-i zic huevos rancheros, uova al purgatorio, pisto sau menemen și ar fi fost cam tot aia. Ouă gătite în sos de roșii, un fel de mâncare descoperit și de evrei, și de mexicani, și de italieni, și de spanioli, și de turci. Micile variații sunt nesemnificative. Aceasta e varianta pe care o prefer eu – cu mai multe roșii, fără ardei gras (că nu îmi place), cu mai mult chimion și paprika afumată în loc de paprika simplă.

Shakshuka

2 porții

1 lingură ulei de măsline
1 ceapă mare, tăiată fâșii
4 căței de usturoi, tăiați felii
2 conserve de roșii
1 linguriță de chimion măcinat
1 linguriță de paprika dulce afumată
4 ouă
o mână de pătrunjel, tocat
un avocado, feliat, opționat

1 Într-o tigaie largă, încinge uleiul și călește ceapa și usturoiul până devin translucide. Pune roșiile, chimionul, paprika, sare și piper după gust și fierbe la foc mic până dau roșiile în clocot. Adaugă ouăle și acoperă cu un capac (eu improvizez unul din folie de aluminiu că tigaia e prea mare pentru orice capac). Lasă să se gătească ouăle vreo 8-10 minute, verificând din când în când. Când sunt gata, oprește focul și decorează cu pătrunjelul.
2 Servește cu avocado, smântână sau iaurt gras.

 

[Fără gluten] Prăjitură cu migdale și caise

 

Prăjitură cu migdale și caise

6 porții

200g făină de migdale
3 linguri de zahăr pudră
60g unt
3 linguri de miere
3 ouă mari, bătute ușor
6-7 caise mari, tăiate în sferturi

1 Încinge cuptorul la 180C. Tapetează cu hârtie de copt o tavă cu fundul detașabil de 20-22cm. Amestecă într-un bol făina de migdale și zahărul. Separat, bate ouăle cu mierea. Topește untul și adăugă-l peste ouă. Toarnă amestecul lichid peste făina de migdale și omogenizează. Pune aluatul în tavă și așază deasupra, cum vrei, feliile de caisă.
2 Dă la cuptor 40 de minute. Întoarce tava la jumătatea timpului ca să se coacă uniform. Când e gata, lasă să se răcească în tavă. Servește cu înghețată sau cu o lingură de iaurt grecesc.

Smoothie cu ananas, banană și spanac

Smoothie cu ananas, banană și spanac

8 porții

1 ananas mare, bine copt, curățat de coajă și tăiat bucăți mici
1 pungă de spanac tânăr
4 banane, curățate și tăiate rondele
miere sau alt îndulcitor, opțional

Împarte în 4 toate cantitățile. Umple patru pungi etanșe (de congelator) cu câte o banană, un sfert de ananas și o mână de spanac. Congelează. Când vrei un smoothie, pune o cană de apă, de iaurt, de lapte, de suc, de apă de cocos, ce vrei, în blender, îndulcitorul opțional (eu am pus 2 linguri de miere de mană) și conținutul unei pungi și blenduiește. Vei avea 2 smoothieuri foarte bune. Sau renunță la apă și pune tot conținutul unei pungi în robot pentru a obține înghețată.

Eu am făcut două smoothieuri și am dat la congelator restul.

Cu resturile de coajă de ananas știți ce să faceți.