Tartă cu spanac

c509327890bb11e39d5e0e536216357a_8

Tartă cu spanac

Blat (blatul bunicii lui Solene*)
150g de făină
5g de praf de copt (jumătate de plic)
1/2 linguriță de sare
1 ou
50g unt, topit
2 linguri de lapte

Umplutura
400g brânză dulce
2 ouă
1/2 linguriță de sare
1/2 linguriță de piper
1 linguriță de semințe de muștar
100g de spanac tânăr, separat
o mână de roșii cherry, tăiate în două

1 Încinge cuptorul la 180C. Pregătește o tavă de tartă cu margini ondulate (doar pentru că arată frumos). Amestecă toate ingredientele uscate de la blat și apoi adaugă peste ele oul, untul și laptele. Amestecă bine cu un tel sau o lingură până obții un aluat omogen, grăsuț și puțin elastic. Altfel n-o să-ți iasă oricum. Întinde-l cu degetele în tavă, până la marginea de sus. Da, vorbesc serios. Pune tava deoparte.

2 Amestecă toate ingredientele de umplutură, mai puțin roșiile și câteva frunze de spanac. Pune umplutura peste aluat și nivelează. Așază deasupra frunzele de spanac rămase și roșiile. Acum e momentul pentru prima poză de Instagram (vezi mai sus). Dă la cuptor 40 de minute. Lasă să se răcească puțin, scoate din tavă și taie artistic o felie. Bravo, ești gata pentru poza de Instagram nr. 2. 🙂

b639adac90c211e39538122a842d7441_8

*Rețeta lu’ bunica lu’ Solene a apărut în DoR. Dacă vreți să fiți deștepți ca mine, abonați-vă și voi.

Guacamole con chipotle

Unul dintre cele mai bune lucruri când faci ordine în condimente este că descoperi unele de care uitaseși. Nu pentru că nu ți-au lăsat o impresie bună, ci pentru că ai foarte multe și o memorie vizuală epic de proastă și, practic, ești întruchiparea expresiei ‘ochii care nu se văd se uită’ (și a corolarului ‘ochii care se văd nu se recunosc’). Așa și cu chipotle. Am luat în noiembrie de la Bazarul cu Mirodenii, am folosit de Crăciun la piureul cu parmezan, apoi am uitat de el. L-am redescoperit acum două seri și apoi i-am dat o viață nouă în acest guacamole.

Chipotle este un ardei jalapeno uscat, afumat și mărunțit. Iuțeala lui depinde de cât de iute a fost ardeiul original, dar nu asta îi dă gustul distinct, ci partea cu afumatul, care îl face profund, stăruitor și un catalizator de alt nivel de gust. În cazul rețetei de mai jos, îi dă avocadoului o aromă discretă de nucă prăjită.

Pe de altă parte, nu înțeleg cum în România nu  ne-a venit ideea să afumăm mai mult decât carne și cașcaval când chestia asta este atât de bună.

Să revenim.

c69d504a8e8811e3952712342e1f6268_8

Guacamole con chipotle

2 avocado bine copți
100g cremă de brânză
o mână de roșii cherry, tăiate în patru
zeama de la jumătate de lămâie
2 linguri de ulei de măsline extravirgin
1/2 linguriță de sare cu salvie și ceapă (sau doar sare)
1/2 linguriță de piper proaspăt măcinat
1/2 linguriță de chipotle
pătrunjel sau coriandru, pentru decorat
pâine prăjită, pentru servit

1 Curăță avocado de coajă și sâmbure, așa:

2 Pasează avocado cu crema de brânză și condimentele, cu ajutorul unei furculițe sau al unui zdrobitor de cartofi. Adaugă roșiile și amestecă ușor. Decorează cu pătrunjel sau coriandru. Servește cu pâine prăjită.

Pentru că avocado se oxidează cam într-o oră și își pierde tot gustul și toate metodele de a împiedica asta (pui sâmburele în mijlocul castronului, acoperi cu ulei, acoperi cu apă) sunt mai mult sau mai puțin legende urbane, cel mai bine e să mănânci guacamole imediat după ce l-ai făcut.

Un fel de humus din linte

În ultimele șase luni am mâncat mai multă linte decât în toată viața mea datorită acestei rețete incredibile de supă de linte a Ioanei. O fac la literă, nu schimb nimic, și iese de fiecare dată la fel de bună. Este probabil, în afară de brownies, cea mai repetată rețetă din casă. Am continuat cu lintea cu cârnați. Acum extind repertoriul cu un humus din linte, inspirat din această rețetă.

2004-01-01 00

Pastă de linte și iaurt

1 conservă de linte de 800 de grame, lintea scursă și spălată
3-5, hai 10 căței de usturoi conservați în ulei
1/2 cup de iaurt grecesc sau gras (am folosit Cedra de la Napolact)
1 linguriță de chimion măcinat
3 linguri de ulei de măsline, plus încă puțin pentru decorat
2-3 roșii uscate, pentru decor

Pune totul în blender și mixează până obții o pastă fină. Asezonează, garnisește cu roșii uscate și puțin ulei de măsline și servește cu pâine prăjită.

Ce-mi doresc în 2014

Vine cam târziu acest text despre lista mea de dorințe pentru 2014, dar dacă azi am dat ultimul cadou de Crăciun, cred că e ok și să fac lista cu ce îmi doresc pentru noul an de la blogosfera culinară.

1. Mai multă mâncare de sezon. M-am săturat de feluri cu roșii în ianuarie, sparanghel proaspăt în septembrie și căpșuni în martie. Nu e realist (sau sustenabil, dacă vă place acest cuvânt), nici financiar, nici ecologic, să mănânci fructe și legume proaspete în afara sezonului lor.

2013-07-03 17

2. Mai multe feluri tradiționale modernizate. Nu în sensul de sarmale cu creveți și mămăligă cu inimi de palmier, ci într-un mod care le  păstrează autenticitatea, dar le apropie de gusturile de azi. Cred că dacă am găsi o cale de mijloc între felurile prețioase cu somon, chutney de mango și gorgonzola pe care ne place să le facem și tocănița, pilaful și cornulețele din majoritatea bucătăriilor românești, am convinge mai multă lume să încerce lucruri noi și am avea un public mai mare și mai educat culinar.

3. Mai multă tehnică corect executată și mai multe informații corecte științific. Fără ulei în apa în care fierb pastele, fără praf de copt stins cu oțet, fără mituri stupide despre mierea care e toxică dacă e încălzită și alcoolul care se evaporă la fiert (nu e și nu se), fără pui spălați, fără aportul de fier al spanacului. Există cărți, site-uri, articole, bloguri despre lucrurile acestea, nu trebuie decât să citim și să ne informăm corect. E datoria noastră față de cititori.

4. Mai multă inovație. Aș vrea să văd mai multe rețete care folosesc într-un fel inovator un ingredient banal. Moduri noi de a explica o rețetă (sper să moară odată seriile de poze cu fiecare etapă a rețetei, care sunt un fel de moartea pasiunii pentru gătit, cu excepția tehnicilor noi sau complicate, unde sunt justificate și binevenite). Multimedia. Gifuri. Vine. Instagram Video.

5. Mai multă generozitate. Bloggeri care se susțin și se promovează reciproc. Bloggeri care folosesc influența pe care o au pentru a schimba ceva în bine. Bloggeri care educă, descoperă, ridică.

6. Mai puțină furăciune. Nu e nicio rușine să spui de unde ai luat o rețetă. Dă link și credit. Tot la furăciune includ și posturile plătite. Sunt un mod de a fura buna credință a oamenilor care te citesc.

7. Diacritice. Ca să mă auto-plagiez dintr-un ghid pentru site-uri la care lucrez: Dacă scrii fără, e ca și cum ai pune virgulă între subiect și predicat și cratimă în Mulțum-esc. Este o lipsă de respect față de limba română și față de cititor.

Lemon Bars

Nici nu aș încerca să le dau alt nume decât lemon bars. E ceea ce sunt ele. Așa cum nu poți spune la cookies fursecuri. Nu e același lucru. Nu totul trebuie tradus, mai ales când nu ai echivalente culturale.

Lemon bars sunt niște prăjituri delicate formate dintr-un strat de aluat nisipos, unul de lemon curd (cremă de lămâie, să zicem) și unul de zahăr pudră. Opțional, se poate pune deasupra o felie de lămâie confiată. Sunt acrișoare și dulci și sunt perfecte vara, dar ce te faci când ziua prietenei care le iubește cel mai mult este în februarie? Le faci în februarie. (La mulți ani, Lu! La mulți ani, Andreea!) Rețeta e adaptată de aici și e cea mai bună din câte am încercat. Poza e de mai an, că de data asta am uitat și cadoul acasă, d-apăi să fac poze prăjiturilor.

tumblr_mi07mnEcc21qcopfso1_500

Lemon Bars

Aluat
1 cup (230g) de unt 82%, rece
1/2 cup de zahăr pudră
2 cups de făină
1/4 linguriță de sare

Crema de lămâie
4 ouă mari
1 1/2 cups de zahăr
2/3 cups zeamă de lămâie sau de lămâie și portocală dacă vrei ceva mai puțin acrișor
2 linguri coajă de lămâie rasă
4 linguri de făină
Zahăr pudră pentru decorat

1 Încinge cuptorul la 180C (160C la cuptor cu ventilație). Pregătește o tavă de aproximativ 35x35cm (sau variațiuni dreptunghiulare, ideea e să fie o tavă mare de cuptor) tapetând-o cu hârtie de copt.
2 Pune toate ingredientele pentru aluat în robot (la cuțit, nu la paleta pentru aluaturi) și mărunțește-le până obții ceva asemănător cu nisipul. Dacă nu ai robot, poți face același lucru într-un bol mare cu o furculiță sau un pastry cutter – durează puțin mai mult, dar e același rezultat. Presează bine aluatul în tavă, în strat uniform, și dă-l la cuptor 20 de minute.
3 Între timp, amestecă într-un bol toate ingredientele pentru cremă până obții o cremă omogenă. Poți să le bați cu un tel sau cu mixerul, nu contează.
4 Scoate blatul din cuptor și lasă-l să se răcească 15 minute într-un loc aerisit. Nu stinge cuptorul!
5 Toarnă crema peste blat și dă tava la cuptor încă 20 de minute, până s-a închegat.
6 După ce s-a răcit, decorează cu zahăr pudră folosind o sită fină. Taie prăjitura în pătrățele și așază-le pe platouri într-un singur strat, altfel se va strica decorul cu zahăr pudră. 🙂

Cum se scrie corect o rețetă

The cinnamon, the pull-apart and the bread.
The cinnamon, the pull-apart and the bread.

Când am făcut prima oară Cinnamon Pull-Apart Bread de la Joy the Baker, am greșit rețeta. Am pus toată făina de la început, în loc de 2/3 din ea, pentru că așa am citit lista de ingrediente, și apoi a trebuit să mai pun făină să o pot întinde, prin urmare am pus prea multă, prin urmare mi-a ieșit un cozonac uscat și trist. Când mi-am dat seama unde am greșit, am mai făcut unul și a ieșit cum trebuia.

Acum, știu că eu am greșit pentru că, deși am citit rețeta până la capăt, n-am ținut minte că nu se pune toată făina de la început. Dar nici rețeta nu m-a ajutat pentru că mi-a dat cantitatea întreagă, în loc să o împartă în funcție de cum o folosești, ceea ce mi-ar fi dat imediat un semnal să fiu mai atentă. Și nu e un lucru mărunt. Rețetele trebuie să respecte forma pentru a ajuta oamenii să aplice mai bine conținutul. Când nu trebuie să-ți bați capul cu ‘ce-a vrut să spună aici? asta e o linguriță-măsură sau o linguriță în general? de ce a început lista de ingrediente cu pătrunjelul dacă se pune doar ca decor?’, te poți concentra pe metodă. Restul, adică adăugarea ingredientelor în cantitatea care trebuie, trebuie să curgă natural, fără niciun efort.

Am învățat multe despre formă din felul în care scriu food editorii de la BBC Good Food UK rețetele și din practica de a găti din cărți de bucate scrise de profesioniști. Acestea sunt regulile pe care le urmez și pe care mi-aș dori să le respecte oricine scrie public rețete, pentru a le face un serviciu cititorilor, nu un deserviciu.

  • Scrie ingredientele în ordinea în care se adaugă în rețetă. Dacă se pun mai multe o dată, trece-le în ordinea descrescătoare a cantităților.
  • Fii consecvent cu unitățile de măsură. Dacă ai început cu volum (cups, linguri, lingurițe), continuă așa, nu trece brusc la greutate (grame). E ok să dai echivalentul în paranteză, dacă ajută.
  • Folosește unități de măsură stas. Ori cele de volum (U.S. customary cups), ori cele de greutate pe care le poate replica acasă oricine. O ceșcuță, o linguriță de botez, un castronel nu sunt măsuri. Cel puțin nu în baking.
  • Dacă ingredientul trebuie să fie pregătit într-un fel, specifică asta din listă:

2 cepe, tocate mărunt

  • Separă ingredientele în liste diferite dacă preparatul are componente distincte. Cum am făcut la Tarta cu ciocolată, cremă de vanilie și portocale.
  • Dacă un ingredient se pune în câteva etape diferite ale rețetei (vezi accidentul făinos descris mai sus), spune astfel: 300g de făină, împărțită sau separată. E suficient ca să știu că nu se pune toată o dată.
  • Dă detalii despre ingrediente pentru a ajuta cititorul / curajosul dispus să-ți încerce rețeta. Un pachet de unt nu înseamnă nimic, pot fi pachete de 200 sau de 250g. Pentru unii, unt înseamnă și margarina la pachet pătrat. Spune clar: 200g de unt cu 80% grăsime. Îi va fi mai ușor la cumpărături. De smântână nu mai zic: spune smântână dulce sau smântână de frișcă, altfel se va duce direct la raftul cu smântână fermentată, pe care o cunoaște.
  • Sarea și piperul pot să nu fie trecute în lista de ingrediente, mai puțin când e vorba de baking, unde precizia în privința sării este esențială.
  • Nu există ingredientul asezonare. (Știu, editorii de cărți de bucate de la Curtea Veche sunt șocați în acest moment!)
  • La metodă, specifică temperatura sau treapta căldurii: foc mic, mediu, iute.
  • Orice rețetă care implică folosirea cuptorului trebuie să înceapă cu ‘Încinge/încălzește cuptorul la XX grade Celsius.’ Nu după ce ai amestecat ingredientele de sufleu.
  • La prăjituri, specifică pe cât posibil dimensiunea tăvii.
  • Aceasta, ultima, e o chestiune de stil, nu o regulă: e mai natural să vorbești cu cititorul în diateza activă, la persoana a doua (călește, bate, cerne, strecoară) decât în diateza reflexivă, impersonală (se curăță, se taie, se amestecă).

Chili Lime Salt

chili lime salt

Cinci aperitive ca cinci elevator pitches

Mie îmi plac mult două lucruri: mâncarea bite-size și listele. Mâncare bite-size poate fi senzațională. Într-o singură îmbucătură poți avea arome care se combină inedit și ți se dezvăluie toate o dată sau, și mai bine, pe rând, fiecare nou gust ridicând nivelul experienței. Sau poți avea pui Shanghai. Up to you. Dacă îți place mai mult prima opțiune, iată o listă, că tot ziceam că îmi plac, cu cinci aperitive bite-size din acelea care îți aduc o surpriză plăcută cu fiecare ingredient care face cunoștință cu papilele gustative. Titlurile sunt destul de explicite. Niciuna nu presupune gătit termic, doar asamblat.

Prune uscate afumate cu parmezan și nucă

313483_10151567037759734_1257833742_n

Castravete cu brânză dulce și smântână, somon afumat, coajă și zeamă de lămâie și piper

482236_10151567039374734_1208716778_n

Andive cu brie și merișoare uscate

579081_10151567039759734_73828765_n

Mere Granny Smith stropite cu zeamă de lămâie, micro-salate și prosciutto

486442_10151567039929734_199009197_n

Portocală cu blue cheese, valeriană, nucă şi merişoare uscate (inspirat de aici)

602200_10151547928274734_1530331852_n

Primele patru fotografii sunt făcute de TacheFoto.

Tartă cu ciocolată, cremă de vanilie și portocale

Și premiul pentru cel mai explicit titlu merge laaaaaa această tartă. Dar, sincer, nu știu cum să-i spun altfel. Nu-mi permit să o botez – să-i zic Tartă triumful culorii, Vară în iarnă sau Veronica – că nu am inventat-o eu. Așa că rămâne cum am stabilit.

Rețeta am luat-o de aici,  unde sunt și niște fotografii minunate, dar apoi am schimbat totul pentru că… 8 (opt) gălbenușuri. Opt! Sunteți liberi să o faceți pe cea originală – cel puțin vă recomand să vizitați pagina pentru fotografiile foarte frumoase care explică procesul pas cu pas – dar vă spun de acum că nu are instrucțiuni pentru blat – trebuie mers pe site-ul lui Dorie Greenspan pentru ele, dar nu dă linkul și trebuie să-l cauți singur și, de asemenea, în caz că nu am menționat, 8 gălbenușuri. Shudder!

Iată varianta mea, pentru oameni normali, care nu pun 8 gălbenușuri într-o cremă de vanilie. Și niciunul în blat.


c3ee5fcc868811e3af1c0e94114b56d4_8

Tartă cu ciocolată, cremă de vanilie și portocale

Blat
150g de biscuiți cu unt (petit beurre), mărunțiți
3 linguri de zahăr
100g de unt, topit

Stratul de ciocolată
1 ciocolată neagră, topită la bainmarie

Crema de vanilie (Creme Patissiere, de aici)
300ml de lapte
1/2 păstaie de vanilie, tăiată în două pe lung
3 gălbenușuri mari
50g de zahăr
2 linguri de făină albă
2 linguri de amidon

Decor
2 portocale, tăiate felii subțiri
2-3 frunze de mentă verde

1 Încălzește cuptorul la 180 C. Amestecă biscuiții cu zahărul și untul topit și pune-i într-o tavă de tartă (preferabil cu fundul detașabil, ca să fie mai ușor de scos), apăsându-i ca să formeze o crustă omogenă și frumoasă. Dă tava la cuptor 20 de minute sau până când blatul începe să se rumenească. Când e gata, lasă blatul să se răcească în tavă.

2 Încălzește laptele cu batonul de vanilie până când începe să facă spumă, nu până fierbe. Între timp, amestecă gălbenușurile cu zahărul, făina și amidonul. Când laptele s-a încălzit, scoate păstaia de vanilie, curăță semințele din ea și adaugă-le în amestecul de ouă. (Păstaia poți să o speli, să o usuci și să o pui în recipientul în care ții zahăr.) Apoi adaugă laptele peste ouă, puțin câte puțin, bătând cu un tel să se omogenizeze. Pune compoziția într-un vas cu fundul gros și pune-o pe foc mediu. Amestecă tot timpul. După ce dă în clocot, mai are nevoie de 30-60 de secunde pentru a se îngroșa. Ia-o de pe foc când telul sau lingura pe care le folosești la amestecat lasă urme vizibile în cremă. Pune-o deoparte să se răcească, acoperită, ca să nu facă pojghiță.

3 Topește ciocolata.

4 Acum poți pune blatul răcit pe un suport elegant, dacă faci tarta pentru musafiri. Sau îl poți lăsa în tavă, cum vrei. Toarnă ciocolata topită și întinde-o peste tot blatul. Toarnă crema de vanilie răcită și întinde-o pe toată ciocolata. Decorează cu feliile de portocale. Dacă găsești și portocale roșii și câteva frunze de mentă, va arăta spectaculos.

8861a1d4868911e38dff129b42c68c55_8

Ciocolată de casă

Când eram copii, mama făcea o ciocolată de casă demențială. Și nu punea esență de rom în ea, că știa că mie nu-mi place. Era dulce-amăruie, fermă, dar puțin cremoasă, era tot ce-ți puteai dori. Îmi aduc aminte că am făcut-o și eu într-o vreme, când eram în liceu. Dar am uitat rețeta și nu am notat-o nicăieri (pe vremea aceea nu-mi imaginam că voi uita vreodată ceva, sau că mama n-o să mai fie să țină ea minte pentru mine). Am căutat în cartea ei de bucate (Jurcovan), dar ce am găsit nu semăna deloc cu ce îmi aminteam. În ultimul an am făcut de vreo două ori o rețetă care apare pe multe bloguri și site-uri, în care mai întâi fierbi un sirop simplu și în el pui pe rând restul ingredientelor: unt, cacao, lapte praf, arome. Nu a ieșit ce trebuie. E o chestie prăfoasă, uscată, nelegată, în care simți gustul laptelui praf crud. Aproape că îmi pierdusem speranța când, citind numărul de iarnă al VEG, revista pentru vegetarieni publicată de Andie, am găsit REȚETA. Și e ce trebuie. E perfectă!

Later edit: Îmi spune Andreea că rețeta este a Dianei de la Can’t Boil An Egg, așa că mă folosesc de ocazie ca să-i mulțumesc direct. 🙂

ciocolata de casa

Ciocolată de casă

250g de unt 80-82%, moale
100ml de apă
500g de zahăr
500g de lapte praf
100g de cacao
arome: vanilie, cafea, alcool
opțional: alune, fructe uscate, cocoa nibs

1 Tapetează o tavă cu hârtie de copt (una mare, dacă vrei pătrățele, sau una de cozonac, dacă vrei felii înalte). Fierbe untul cu zahărul și apa până au format un sirop dens.

2 Între timp, cerne laptele praf cu cacaoa. Adaugă siropul peste lapte praf și amestecă energic cu un tel, până se omogenizează. Acum poți pune extract de vanilie, câteva lingurițe de espresso, sau de coniac, fistic, alune de pădure, stafide, orice dorești. Nu exagera cu lichidele, vei subția compoziția.

3 Toarnă compoziția în tava pregătită și dă-o la rece (frigider sau, zilele astea, pe balcon e și mai bine) cel puțin 2 ore. Când s-a întărit, tai-o în porțiile pe care le consideri potrivite cu un cuțit de bucătar bine ascuțit.

Vedeți cât de minunată e textura?

Supă de roșii anti-frig

Zeama mea de crivăț este borșul de vită – gulaș de vită cu legume, orez și o cantitate anormală de borș, care te scoală din morți – dar de codul acesta portocaliu am avut chef de supă de roșii. Nu mă omor după roșii – am crescut cu grădină, le mâncam vara ca pe mere, dar, cumva, cele pe care le găsesc acum (și nu mă refer iarna, nu mă ating de legume de vară iarna) nu au același gust – și foarte rar fac ceva cu ele și și mai rar le mănânc crude. Rețeta asta, pe care am descoperit-o pe Allrecipes.com acum mulți ani, reușește însă să scoată tot ce e bun din roșiile astea mediocre și să nu aibă gustul acela metalic al supelor de roșii de la restaurant. E dulce, e acrișoară, e îndestulătoare. O fac de obicei cu roșii conservate – acum am folosit ultimul borcan de roșii fierte la bainmarie de la tata (deci din grădina lui) și o conservă, ca să iasă suficientă.

supa de rosii

Supă de roșii

1 lingură de unt
1 linguriță ulei de măsline
2 linguri de făină
1 lingură de zahăr
1200g roșii în conservă (3 conserve)
500ml apă sau supă fierbinte
o mână de busuioc
iaurt pentru servit, opțional

1 Încinge untul și uleiul de măsline într-o cratiță încăpătoare. Adaugă făina în ploaie și amestecă bine pentru a omogeniza. Călește până când făina începe să se rumenească.

2 Adaugă roșiile, apa, zahărul și asezonează după gust. Dă în clocot și apoi mai lasă să fiarbă 5 minute. Ia de pe foc și pasează cu blenderul vertical, apoi mai asezonează o dată și adaugă frunzele de busuioc.

3 Servește cu o lingură de iaurt și pâine proaspătă.

Bulgur cu legume coapte

Mi-am propus să nu mai spun ‘o rețetă foarte simplă’ pentru că, de fapt, nu simplitatea trebuie să ne atragă, ci promisiunea unui gust bun și gestul în sine, de a găti. Așa că nu voi spune că bulgurul cu legume coapte e o rețetă simplă, ci una care merită orice efort pentru că este senzațional de bun. Mai ales iarna, mai ales pe frig.

Bulgur cu legume coapte

3 morcovi, tăiați bastonașe
1 păstârnac, tot bastonașe
1 ceapă roșie, tăiată în 8
1 linguriță ulei de măsline
1 cană de bulgur (grâu spart)
1 cană de apă sau supă fierbinte
1 lingură de unt moale
5 legături de pătrunjel
1 lingură ulei de măsline
1 linguriță reducție de oțet balsamic (crema di balsamico)
2 lingurițe mentă uscată
2 lingurițe zatar (amestec arăbesc cu un fel de cimbru local și susan)

1 Încinge cuptorul la 200C. Pune ceapa și rădăcinoasele într-o tavă, pe hârtie de copt, stropește-le cu uleiul de măsline, asezonează-le cu sare și piper și dă-le la cuptor 20 de minute sau până s-au copt și s-au rumenit.

2 Pune bulgurul și apa/supa fierbinte într-un castron mare și lasă 10 minute pentru ca grâul să absoarbă toată apa. Apoi separă-l cu o furculiță sau un tel mic și încorporează ușor untul. Toacă pătrunjelul – fără cozi – și adaugă-l în bulgur.

3 Amestecă într-un bol uleiul de măsline, balsamicul, menta și zatarul și asezonează după gust.

4 Când legumele s-au copt, pune-le peste bulgur, adaugă sosul și amestecă ușor, să nu zdrobești legumele.

Noi am mâncat cu niște pui la rotisor reîncălzit în cuptor, dar e bun și de unul singur.

bulgur

Două cu citrice

Azi vă fac cunoștință cu o marmeladă și cu o murătură cu citrice. Vestea cea mai bună e că nu sunt același lucru!

Am făcut înainte de Crăciun această marmeladă pe care am dat-o cadou prietenilor. E inspirată de aici, dar am mai schimbat una-alta și am adăugat lavandă. Din fericire, n-a ieșit săpunoasă. Yay me! Merge foarte bine în sandvișuri cu brie sau camembert sau pe un platou cu brânze împuțite.

marmelada  Marmeladă de citrice cu lavandă

1 kg de lămâi și portocale
1 kg de zahăr alb
1,5l de apă
1 lingură de lavandă

1 Spală bine citricele și taie-le în sferturi. Scoate sâmburii pe care îi vezi și aruncă-i. Mărunțește citricele în robot (nu în blender, decât dacă ai unul industrial)  până devin un lichid cât de cât omogen, dar e ok să aibă și bucăți mai mari.

2 Pune la fiert citricele mărunțite cu apa și zahărul. Fierbe până când marmelada trece testul cu picătura* sau ajunge pe termometru la 105 C sau 220 F. În ultimul moment amestecă lavanda și ia de pe foc.

3 Pune marmelada în borcane sterilizate (mie mi-au ieșit cam 2,5 l de marmeladă în borcane de dimensiuni diferite). Păstrează-le într-un loc uscat și răcoros.

* Testul cu picătura e de fapt testul cu farfuria ținută la congelator. Când te apuci de marmeladă, pune în congelator o farfurie mică de ceramică. Scoate-o din când în când și testează dacă marme e gata punând o picătură pe ea și lăsând-o un minut să se răcească. Dacă atunci când atingi picătura face riduri și își păstrează forma, e gata. E important să te oprești la timp pentru că dacă nu o fierbi suficient va fi lichidă iar dacă o fierbi prea mult distrugi pectina și obții dulceață, nu marmeladă care își păstrează frumos forma gelatinoasă.

lime picke

Pentru că am citit într-un alt top pe care nu-l mai găsesc cât de mult le place editorilor respectivi lime pickle și pentru că sunt o hipsteriță care vrea să aibă ce nu are nimeni, am căutat o rețetă pentru așa ceva. Cea care mi-a plăcut cel mai mult a fost aceasta – spoiler: e chiar prima pe care ți-o dă Google :)).

Ca să fie clar că nu sunt totuși o disperată care sare pe orice trend precum un Tom Cruise pe canapeaua lu’ Oprah (îmi cer scuze pentru această referință veche de 10 ani): am mai mâncat lime pickle în restaurante indiene, lângă curry vegetarian cu orez, și adus chiar din India de un prieten care a stat acolo câteva luni. Știam că e acid, sărat, aromat, tot ce nu e o murătură românească. Și voiam să am așa ceva în casă, să pun în sandvișuri cu pui.

Recomand din toată inima rețeta. Merită cele 10 zile de așteptare. Da, știu, am lăsat asta la final. 😛

Indian Lemon-Lime Pickle

6 limete și 2 lămâi (cred că te poți juca relaxat cu proporțiile, dar cu cât sunt mai multe limete, cu atât va fi mai aromat)
1 lingură de sare mare
2 linguri de ulei vegetal
2 linguri de semințe de muștar
3 căței de usturoi, mărunțiți
2-3 cm de ghimbir proaspăt, curățat și tocat fin
2 lingurițe de chimion măcinat
2 lingurițe de coriandru măcinat
1/2 linguriță de pudră de ardei iute
125 ml de apă
100 g de zahăr brun
2 linguri de oțet

1 Taie citricele în 8 felii și amestecă-le cu sarea. Acoperă-le și lasă-le la marinat două zile într-un loc ferit. Poți să mai amesteci din când în când la ele. Mie mi-a fost lene.

2 Într-un vas încăpător încinge uleiul și prăjește vreo jumătate de minut semințele de muștar, până încep să pocnească. Adaugă usturoiul, ghimbirul, chimionul, coriandrul și pudra de ardei iute și călește-le încă vreo jumătate de minut, până începe să miroasă în casă a restauramt indian. Ești pe calea cea bună!

3 Pune restul ingredientelor și dă în clocot, apoi lasă să fiarbă la foc mic încă 15 minute.

4 Pune fiertura în borcane sterilizate în prealabil (ies cam 2 borcane de 450ml), pune-le capacul și întoarce-le cu fundul în sus pentru 2 minute, să se sigileze. Pune bine borcanele timp de o săptămână, ca să se matureze aromele. Le poți păstra cel mult șase luni nedeschise și două luni deschise – în cazul 2 în frigider.

Cârnați și lentile

Desigur, e vorba de linte. Și de cârnați. Probabil una dintre cele mai reușite combinații. Ar trebui să stea într-un Hall of Fame, lângă alte combinații celebre: ciocolată și mentă, praz și cartofi, dovleac și salvie, porc și rozmarin, prosecco și căpșuni. Eu am descoperit-o de curând cu această rețetă din Good Food de noiembrie, pe care am făcut-o deja de două ori, cu mici variațiuni. Ceea ce la noi în casă nu se prea întâmplă, pentru că ne plictisim repede de o mâncare, plus că avem atâtea idei încât nu voi putea înțelege niciodată conceptul ”Nu știu ce să mai fac de mâncare”.

Ce este grozav la rețeta asta e că nu trebuie să te cramponezi de cantități și nici măcar de ingrediente. Poți să o faci pentru 3 sau pentru 10, va dura tot atât, și poți să o faci cu ce ai prin frigider (eu am adăugat roșii cherry și am înlocuit siropul de arțar cu miere sau cu dulceață de flori de salcâm). Combinația de carne cu dulce (ceapa și siropul), cu gustul sățios al lintei și cu aciditatea oțetului este aromată, îndestulătoale și, paradoxal, ușoară.

sausage

Linte și cârnați la cuptor

3-4 cepe mici, galbene, roșii, amestecate, de care ai
600-700g cârnați proaspeți de porc sau de vită și porc
500g roșii cherry
500g de linte fiartă sau din conservă, roșie sau verde sau amestecată
3 linguri oțet de vin roșu sau de cidru
3 linguri sirop de arțar sau miere sau o dulceață

1 Încinge cuptorul la 200 C. Curăță cepele și taie-le în sferturi, fără să le îndepărtezi rădăcina. Rumenește-le în tigaia-grill sau tigaia-tigaia și pune-le deoparte. Pune cârnații în tigaie și prăjește-i (fără ulei) până s-au colorat fumos, dar nu s-au gătit complet încă. Pune-i deoparte. Pune roșiile în tigaie și trage-le până încep să pleznească.

2 Amestecă lintea cu zeama rămasă în tigaie și oțetul. Asezonează după gust și pune amestecul într-o tavă încăpătoare. Așază deasupra cârnații, roșiile și ceapa și unge-le cu siropul de arțar/mierea/dulceața. Dă tava la cuptor 20 de minute. E gata!

Clătite americane cu roșii uscate, cheddar și spanac

Văzusem zilele trecute o listă a tendințelor prevăzute de experți pentru 2014. Printre ele, pancakes sărate. N-am auzit o idee așa de bună de la cronut încoace și semnul cel mai bun e că am început imediat să fac în minte combinații care ar merge pe aluatul sărat: anșoa și roșii, chives și parmezan, gorgonzola și nuci, etc. Prima încercare, pentru un mic-dejun de după-amiază, că așa e în concediu: roșii uscate, cheddar maturat și spanac.

11cc18ee714711e390091237438ce07f_8

Pancakes cu roșii uscate, cheddar și spanac

2 cups de făină
2 lingurițe praf de copt
1/2 linguriță de sare
1 linguriță de piper proaspăt măcinat
1 lingură de busuioc uscat
150g de cheddar maturat, ras mare
1 cup de iaurt grecesc
1 1/2 cups de apă
2 linguri ulei de măsline extravirgin
1 lingură ulei de la roșiile uscate
1 borcan de roșii uscate
1 mână de spanac proaspăt

1 Amestecă primele 6 ingrediente într-un bol mare. Amestecă următoarele 4 ingrediente separat, până formează un lichid omogen. Toarnă-l peste amestecul de făină și mixează ușor, până când toată făina e umedă, dar nu e prea omogen (nu amesteca prea mult, vor ieși pancakes gumate). Lasă să se odihnească la rece jumătate de oră.

2 Între timp, mărunțește roșiile uscate.

3 Încinge puțin ulei într-o tigaie plată și prăjește clătitele câte 2-3 odată. După ce pui aluatul în tigaie, adaugă câteva bucățele de roșii uscate și câteva frunze de spanac. Întoarce clătitele când încep să facă bule pe toată suprafața.

4 Mănâncă-le cu iaurt grecesc. Poftă bună!

Trei rețete de la Crăciun

În ultimele zile am fost într-o comă alimentată de resturi de la masa de Crăciun, Candy Crush Saga, Doctor Who (good bye, raggedy man!) și foarte foarte multe liste cu cele mai bune orice din 2013. Dar după ce am revăzut și toate episoadele cu Donna Noble și a murit și doctorul 10 și eram pe cale să mă uit din nou la seriile cu 11, m-am oprit și am zis să mai și notez niște rețete de la Crăciun care au ieșit excelent. Și pe care le recomand pentru orice masă la care se adună familia.

Scăricică de porc la cuptor

Asta a fost vedeta mesei (pentru mine, cel puțin; pentru vegetarieni a fost cea de mai jos).  Rețeta e inspirată de aici. Am luat o bucată de 2kg de coaste de porc și am marinat-o peste noapte, în frigider, cu vin de casă și zeama de la trei portocale și două limete (le aveam în frigider, le răsesem coaja pentru turtă dulce și altele, cred că puteți pune orice citrice, important e să fie acid, ca să frăgezească). Cu patru ore înainte de servire am încălzit cuptorul la minim (150-160 de grade). Am aruncat marinada și am pus peste carne 2 lingurițe de ghimbir măcinat, 1/2 linguriță de paprika iute afumată, 1 lingură de sare mare, 2 lingurițe de rozmarin uscat și piper proaspăt măcinat. Am turnat peste toate astea 2 căni de vin roșu (tot de casă, producția de la tata) și supă de legume cât să acopere carnea. Am acoperit tava cu folie de aluminiu și am dat-o la cuptor 3 ore (cu o altă tavă dedesubt, pentru că sosul fiind până sus, a dat pe dinafară când fierbea). După trei ore am încercat carnea cu o furculiță și am văzut că se rupea, așa că am scos tava. Am mutat carnea pe platoul de servit (cu ocazia asta au picat niște oase din ea, atât de fragedă era) și am pus o parte din sos într-o crăticioară și l-am pus pe foc să scadă la jumătate. Nu am pus făină sau amidon în el, s-a îngroșat natural. Cât a scăzut sosul, am băgat în cuptor garnitura (rădăcinoase coapte cu turmeric, rozmarin și coajă de lămâie și piure de cartofi cu parmezan și chipotle, un ardei iute afumat genial) și ardeii umpluți cu cușcuș, și așa a fost totul fierbinte pe masă.

ribs

Ardei umpluți cu cușcuș

Nu mă omor după nimic umplut (mă doare stomacul numai când mă gândesc la sarmale) și nu îmi amintesc să fi mâncat vreodată ardeiul din ‘ardei umplut’, dar invenția asta am gătit-o și am mâncat-o cu mare plăcere. Folosesc de mult rețeta asta pentru cușcuș și acum am făcut-o până la capăt pentru că mi-am dorit ca prietenii vegetarieni să aibă și ei un fel de mâncare aspectuos și complicat pe masa de Crăciun, nu doar noi, omnivorii. Am luat 6 ardei grași colorați și i-am tăiat pe lung, pe o parte, pentru a scoate cotorul și semințele. Nu vă sfătuiesc să faceți la fel, e o bătaie de cap și ardeii se rup dacă nu ești foarte foarte atent. Mai bine tăiați un căpăcel sus, tradițional. Anyway, i-am spălat și i-am pus deoparte. Am pus 200 de grame de cușcuș israelian (cu bob mare, nu din cel fin) la înmuiat în jumătate de litru de supă de legume fierbinte.  Am tocat mărunt o ceapă roșie medie și am călit-o în 30-40g de unt – așa, vreo două linguri – până s-a înmuiat, dar fără să se rumenească. Am tocat mărunt o mână de fructe uscate – caise, curmale, smochine, merișoare – și le-am amestecat cu o mână de alune de pădure crude. Am încins cuptorul la 200 de grade și apoi am pregătit umplutura: am scurs cușcușul (am păstrat supa) și l-am amestecat cu ceapa și untul în care a fost călită, fructele uscate și alunele, 2 linguri de mentă uscată, 1 lingură de ulei de măsline extravirgin, 1 lingură de oțet balsamic, sare, piper și un gălbenuș de ou.  Am umplut ardeii pe trei sferturi și i-am pus la cuptor împreună cu supa păstrată, turnată peste ei, nu direct în tavă (cușcușul mai are nevoie de lichid ca să se gătească). Au fost gata după 30 de minute – ardeii rumeniți și cușcușul gătit perfect, al dente. I-am făcut pe la prânz și i-am reîncălzit în cuptor pe la 7, când i-am servit.

Ardei umpluți cu cușcuș cu mentă, fructe uscate și alune de pădure
Ardei umpluți cu cușcuș cu mentă, fructe uscate și alune de pădure

 

Tort Victoria cu zmeură și trandafiri

Un tort mult mai puțin complicat decât pare. Gândiți-vă că aluatul pentru blat se face punând totul o dată într-un bol și bătând cu mixerul. Iar umplutura e frișcă bătută. Iar glazura e zmeură amestecată cu zahăr pudră. Deci e foarte foarte ușor. În plus, chiar nu are gust de săpun, cum mă așteptam – groaza mea cea mai mare când gătesc cu lavandă sau alte flori e să nu dau gel de duș oamenilor. Aroma de trandafir e delicată, ca o adiere de primăvară (beau niște Jirov în timp ce scriu asta).

Rețeta e de la Good Food, o văzusem în vară, dar mi-a venit ideea să o fac când am găsit la Bazarul cu Mirodenii petale de trandafir uscate. Nu erau ele zaharisite, dar tot mergeau. Și aveam și congelatorul plin de zmeură congelată. Deci era perfect. Spre deosebire de rețeta originală, am decis să îl fac de doar două straturi – am folosit două tăvi cu diametrul de 25cm în loc de trei x 20. Pentru că nu aveam și pentru că mi s-a părut o bătaie de cap. Și am mai adăugat în umplutură dulceață de trandafiri cumpărată prin toamnă de la niște cunoștințe care o fac în casă și care e foarte bună.

Am încălzit cuptorul la 160 de grade (e un fel de-a spune, la mine a mers cuptorul nonstop două zile :)) ). Într-un bol mare am pus: 350g de unt moale, 500g de zahăr, 6 ouă mari, 200g de iaurt grecesc 10%, 500g făină 000, 2 lingurițe (1 plic) praf de copt, 1 linguriță (5ml) extract de vanilie, 1 linguriță esență de trandafiri (de la Dr. Oetker, n-am avut timp să caut apă de trandafiri). Le-am bătut bine cu mixerul vreo 3 minute, până am avut un aluat omogen. Am uns (cu hârtia de la unt, n-o să mă vedeți cu degetele în unt vreodata :-D) cele două tăvi și le-am tapetat cu făină, apoi am împărțit aluatul cât de cât egal între ele și l-am nivelat. Am dat tăvile la cuptor o oră și la jumătatea timpului le-am schimbat locul, să se coacă uniform.

Între timp, am pus la dezghețat într-o sită vreo 250g de zmeură și am făcut siropul pentru blat: 150g de zahăr și 100ml apă la foc mic, până au dat în clocot. Am adăugat apoi 1 linguriță de esență de trandafiri și l-am lăsat să se răcească puțin. Când blaturile au fost gata și le-am scos din tăvi și le-am pus pe grătare, au primit câteva linguri de sirop, pe care l-au înghițit foarte îndatoritoare. Alte două linguri au fost amestecate bine cu vreo 100g de zmeură decongelată, apoi amestecul a fost trecut printr-o sită fină pentru a elimina semințele iar sosul rămas a fost amestecat cu vreo 300g de zahăr pudră (puneți mai mult pentru a avea glazură cu o textură mai groasă). Apoi am bătut 200ml de smântână de frișcă rece până a devenit… frișcă și am adăugat ușor în ea ultimele două linguri de sirop cu aromă de trandafir și o linguriță de extract de vanilie.

Asamblarea a fost foarte simplă: un blat, câteva linguri de dulceață de trandafiri, frișca, jumătate din zmeura decongelată rămasă, al doilea blat, glazura de zmeură și zahăr pudră, lăsată să curgă artistic, pe cât se poate, restul de zmeură și petalele de trandafiri uscate. Ține foarte bine în frigider.

Feedback final: prietenul Adi: ‘N-am mâncat niciodată așa ceva!’; răspunsul meu: ‘Nici eu!’. 🙂

Tort Victoria cu trandafiri și zmeură
Tort Victoria cu trandafiri și zmeură

Masa noastră de Crăciun

Poze de Agnes, Adi, Costin și de mine.

Turta dulce perfectă

Am testat multe rețete de turtă dulce și cel mai mult îmi plac cea de mai jos, descoperită acum vreo cinci ani și adaptată și îmbunătățită de atunci, și încă una de la Good Food, care e mai pretențioasă – lucrezi aluatul cald și trebuie să fii foarte atent la decupat, să nu irosești nimic, pentru că nu mai poate fi frământat și întins din nou (în ciuda a ceea ce scrie în rețetă). Pe cea de mai jos o folosesc pentru petreceri și cadouri – e perfect condimentată ca să fie pe gustul tuturor – în timp ce pe cea de la GF, care e mai iute de la pudra de ardei cayenne, o țin mai mult pentru familie.

Am făcut deja o primă tranșă de turtă dulce pentru petrecerea Decât o Revistă de ieri și așa mi-am mai dat seama de un avantaj major al acestei rețete: dintr-o cantitate îți ies peste 60 de bucăți. În plus, mi-a luat fix 90 de minute să le coc pe toate și să le decorez cu glazură de zahăr. Deci, chiar e perfectă pentru petreceri.

470170ce648911e38a6b128428a4a01e_8

Turtă dulce perfectă

230g unt moale (1 cup)
300g zahăr (1 1/2 cups)
1 ou mare
1 1/2 lingură coajă de portocală
2 linguri de miere
4 cups făină 000
2 lingurițe bicarbonat de sodiu
2 lingurițe scorțișoară măcinată
1 linguriță ghimbir măcinat
1/2 linguriță cuișoare măcinate
1/2 linguriță sare

Glazură

250g zahăr pudră Mărgăritar (e singurul care e suficient de fin pentru icing)
zeama de la o jumătate de portocală, strecurată

1 Bate untul cu zahărul până capătă o consistență cremoasă. Adaugă oul și mai bate. Adaugă mierea și coaja de portocală și încorporează-le. Pune condimentele și jumătate din făină și mixează până obții o pastă omogenă. Mai pune 1 cup de făină și continuă să amesteci. Adaugă făina rămasă și mixează. Dacă amestecul e prea fărâmicios, pune treptat câte o lingură de apă rece și frământă. Nu mai mult de trei linguri! Lasă aluatul în vasul în care l-ai făcut și dă-l la rece cel puțin două ore – mai bine peste noapte.

2 Încinge cuptorul la 190 de grade. Pune hârtie de copt în două tăvi mari și pune-le deoparte. Scoate aluatul din frigider și rupe cam o treime din el. Împrăștie puțină făină pe blatul de lucru, pe sucitor și peste aluat și întinde-l până ajunge la o grosime uniformă de jumătate de centimetru (eu am un sucitor căruia îi reglez grosimea și pot să pun la 6mm, dar nu e obligatoriu să fii atât de meticulos; importat e să nu fie prea subțire foaia, pentru că se vor usca foarte tare). Decupează cu formele de turtă dulce și pune biscuiții rezultați în tăvi și la cuptor. Sunt gata în 8-10 minute, în funcție de cuptor și de grosime. Verifică după minutul 7 și scoate tăvile când biscuiții încep să se rumenească pe margine. Pune-i la răcit unul lângă altul pe o suprafață plană – când sunt fierbinți sunt moi și se vor strâmba dacă îi pui unul peste altul.

3 Repetă operațiunea cu întins – decupat – copt până termini aluatul. Încorporează aluatul rămas de o tură în următoarea bucată de aluat, pentru a nu pierde nimic.

4 Pentru glazură, amestecă zahărul pudră cu zeama de portocală până obții o glazură groasă, omogenă, dar care curge puțin (mai adaugă zahăr sau suc pentru a regla). Pune glazura într-un poș/pungă/seringă cu vârf subțire și decorează turda dulce după ce s-a răcit. Poți adăuga colorant pentru a obține tot felul de efecte.

Aceastea sunt alte turte dulci din trecut:

Idei de împachetat dulciuri

Am găsit pe Pinterest o mulţime de idei despre cum să împachetezi prăjituri şi biscuiţi pentru cadouri de Crăciun. M-am gândit să le împărtăşesc aici.

Fiecare poză are sursa în caption.

Mâncare marocană de năut

Am mâncat săptămâna trecută de la o mâncătorie surprinzătoare de lângă birou – surprinzătoare în sensul că e un chioşc cu împinge-tava unde au orez indian – o mâncare de năut care era o idee bună executată prost. Adică am simţit gustul ketchupului şi al amidonului pus ca să îngroaşe sosul. Şi mi s-a părut că e păcat de năut să îl strici în felul ăsta, aşa că iată ce am făcut eu aseară.

În primul rând, cred că e important de ştiut că poţi folosi la fel de bine năut din conservă – economiseşti timp – sau uscat – pus în apă rece cu cel puţin 12h înainte. Am meu a stat 24. Cu cel din conservă timpul de gătire este de 45 de minute, cu cel uscat e 2h sau până a fiert năutul. Indicaţiile din reţetă sunt pentru năut uscat.

În al doilea rând, ras el hanout. Este un condiment marocan complex – iute şi dulce şi extrem de aromat – care se găseşte la băcănii, la magazine de mirodenii (eu am luat de la Bazar) şi la halalurile arăbeşti. Eu l-aş mai pune pe porc şi pe pui, în cuşcuş şi în orez. Dar cred că cel mai bine se mărită cu năutul şi lintea.b5a11912599411e399ea124c84cba47c_8

Mâncare marocană de năut

1 lingură de ulei
2 cepe medii, tocate mărunt
1 morcov mare, curăţat şi tăiat rondele subţiri
300g năut uscat, înmuiat în prealabil (sau în apă :-p) cel puţin 12 ore
1 linguriţă de sare
1 borcan de 900g de roşii (eu am conservate în casă la bain-marie) sau 2 conserve de 400g de roşii întregi
1 linguriţă de ras el hanout
o mână de pătrunjel proaspăt, tocat
iaurt gras pentru servit (opţional)

1 Pune 1,5 litri de apă la fiert în ceainicul electric sau într-o crăticioară pe aragaz. Încinge uleiul şi căleşte ceapa până se înmoaie. Adaugă morcovul şi mai căleşte un minut, apoi pune năutul. Amestecă bine pentru ca uleiul şi ceapa să ajungă pe toate boabele de năut şi mai lasă 2-3 minute pe foc.

2 Adaugă apa fierbinte şi sarea peste năut, lasă să dea în clocot, apoi redu focul şi lasă să fiarbă încet timp de aproximativ 2 ore. Verifică din când în când să nu se prindă mâncarea şi să nu se evapore tot lichidul. Dacă s-a evaporat prea mult, mai pune apă fierbinte. Nu prea multă, nu vrei supă de năut.

3 Când năutul este fiert (scoţi o boabă şi o mănânci), adaugă roşiile şi lasă să mai fiarbă până scade suficient cât să arate ca o tocăniţă, aproximativ 15 minute.

4 Adaugă ras el hanout şi amestecă bine, asezonează după gust şi opreşte focul.

5 Serveşte cu pătrunjel tocat, pâine proaspătă şi, dacă vrei, iaurt gras.