Despre self-care, capitolul meal planning

Unul dintre lucrurile la care eșuez cel mai des este grija de sine.

În primul rând pentru că mi se pare că sună egocentric. Când mai aud oameni că spun „trebuie să am grijă de mine”, îmi dau ochii peste cap. Pare o scuză pentru a fi nesimțit, pentru a nu te ține de cuvânt, pentru a nu te gândi decât la tine. Oameni care cred că, dacă fac ceva pentru alții, pierd ei ceva. Sau care fac ceva pentru alții doar ca să primească ceva în schimb.

În al doilea rând, pentru că anxietatea mea îmi permite doar un număr limitat de griji pe zi și le ocup cu munca. Îmi fac griji pentru echipă, pentru proiect, pentru ce producem, pentru birocrația care vine cu PFA-ul. Atâtea griji! Nu mai am loc pentru restul: mese echilibrate, sport, sănătate, prieteni. Așa că le fac pe sponci, cât să nu zic că nu le-am făcut. Mănânc prost (sandvișuri triste de la Mega și cartofi prăjiți de la un fast food de lângă birou și prea multă mâncare libaneză) deși știu să gătesc, știu să cumpăr produse bune și ieftine, am tot ce-mi trebuie ca să gătesc bine. Nu mănânc mic-dejunul acasă (îl înlocuiesc cu iaurt cu Bake Rolls la birou) iar seara de cele mai multe ori mănânc sandvișuri cu ce e prin frigider. Deși am dulapul plin de ingrediente bune, de la conserve de roșii la tot felul de grâne cu gluten și fără.  La muncă mănânc foarte multe dulciuri. Deși am o piață la doi pași și chiar știu să fac  o mulțime de snacksuri bune. Deși deși deși.

Am citit zilele acestea un text despre ce înseamnă cu adevărat self-care și cum nu este despre momente de Instagram, cu măști carbonatate și recompense dulci, ci despre a fi cu adevărat adult: să-ți ții un buget (asta fac deja), să te trezești disciplinat, să mănânci sănătos. Toate lucrurile alea care nu sunt de Instagram, dar care într-adevăr îți fac viața mai bună. Ideea principală e că atâta vreme cât nu ai o viață echilibrată și satisfăcătoare (fără mantre despre cum trebuie să faci ce-ți place și nu vei munci o zi în viață; I hate those too), nu vei trata ideea de self-care decât ca pe o permisiune să faci excese. Vei da dintr-o extremă în alta. Or:

True self-care is not salt baths and chocolate cake, it is making the choice to build a life you don’t need to regularly escape from.

Și mi s-a părut că e un sfat de viață de bun-simț. Ce e așa de greu să ai grijă de tine? Să nu te sabotezi singură? Să nu te păcălești? Și, legat specific de mâncare și sport, ce e așa de greu să faci un plan și să te ții de el? Cât îți ia să treci prin dulapuri și prin frigider în weekend și să vezi ce ai putea găti ca să ai toată săptămâna mic-dejun, prânz, cină și gustări? Nu ai idei? E plin netul de ele. Prietena mea Maria mi-a dat acum câteva săptămâni un link la un video în care o tipă povestea cum își face ea meal prep pentru toată săptămâna astfel încât să poată să combine ingrediente cât mai variate și să nu se plictisească. M-am uitat sâmbătă (apoi la încă vreo 10) și am gătit să-mi ajungă cinci zile.

Am luat o mulțime de idei bune de aici. Mai exact, am făcut, pentru două persoane, din care unul nu ia pachet la muncă pentru că primește acolo mâncare gătită:

  • Humus și un borcan cu bețe de morcov și țelină apio – gustare
  • Amestec de orez brun și quinoa, fiert simplu și aromat cu coajă de lămâie (netratată), ulei de măsline extravirgin, sare și piper – garnitură
  • Șase ouă fierte – topping la oatmeal sărat dimineața, cu oțet balsamic, sau ingredient în salată
  • O cutie de muesli:

– pentru micul dejun

  • Un pui în lapte, pe care l-am dezosat complet, să pot lua oricâtă carne vreau.
  • Șase șnițele din pulpe de pui dezosate (pentru că m-am uitat la Ugly Delicious și a fost un episod întreg despre pui prăjit, așa că am un făcut unul Kerala-style, cu ghimbir, usturoi, turmeric, garam masala și dat la final cu ulei de cocos). Am folosit mai mult ulei decât într-un an întreg, dar vestea bună e că pot să-l duc la reciclat la benzinăria Mol de lângă mine.
  • O oală de corn chowder, pentru că e vreme nasoală și ai nevoie de o supă consistentă
  • Pachete de congelator de smoothie cu spanac, banană și ananas – pentru mic-dejun sau gustare
  • Am mai cumpărat spanac tânăr și rucola, pentru salate
  • La fel, am luat edamame (păstăi de soia) congelate, sunt o gustare excelentă cu câțiva fulgi de sare și de chipotle.

De data aceasta nu am făcut legume la cuptor, nici nu am „spiralizat” nimic, dar o voi face săptămâna viitoare.

În afară de carne și de fructe și verdețuri (inclusiv edamame), aveam deja totul în casă: conserve de năut, tahini, chia, porumb congelat, condimentele, orezul, quinoa. Pentru că știu să mă aprovizionez, la partea cu pusul în practică stau mai prost.

N-a fost deloc greu, n-a durat mult – și cum n-o să mai fac pui prăjit 2-3 ani de acum încolo, va dura și mai puțin weekendul viitor – și ce am făcut are suficientă flexibilitate ca să nu mă simt oprimată de propria mea producție. Adică nu-mi place să mănânc aceeași mâncare de prea multe ori, iar acum nu simt că trebuie să fac asta.

Așa că ăsta e pariul de self-care cu mine însămi, că voi face mâncare pe care merit să o mănânc în fiecare zi.

Powered by:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s