Transylvanian Brunch, Apoș

Am fost ieri pentru prima oară la Transylvanian Brunch, un eveniment culinar organizat de Asociația My Transylvania. Voiam să ajung la unul de vreo patru ani, dar toate erau în locuri în care nu poți ajunge decât cu mașina. De data aceasta, s-a nimerit ca prima ediție din an să fie la Centrul de echitație Villa Abbatis, deschis recent de un prieten, Mihai Barbu. E în satul Apoș, comuna Bârghiș, județul Sibiu, la capătul unui drum, pe malul unui firicel de apă, între câteva case săsești și lângă o biserică evanghelică din secolul XIV. De jur împrejur sunt padocuri în care stau ziua cei mai frumoși cai (seara stau în boxe). Dacă sună prea de poveste, n-am ce face, asta e realitatea.

Mihai a amenajat curtea centrului cu o mulțime de mese lungi pe care a pus borcane pline cu flori de câmp și cu baloți de paie pe care s-au întins preșuri din cârpe. Pe lângă mâncare și băutură, au mai fost o mașină de prelucrat lâna de oaie, un ansamblu de dansuri și cântece populare format din elevi de gimnaziu din comună, manej pentru copii, plimbări cu trăsura, vizită la țiglăria tradițională din deal și un tur ghidat al bisericii evanghelice. Și două standuri, unul cu miere, altul cu conserve, ale unor producători locali (am dat iama în ele căci cine poate rezista la ideea de miere de păpădie?). Au fost 175 de oameni și o mulțime de copii și de căței.

Mâncarea a însemnat rețete tradiționale din zonă: gulaș, jumări de Mangalița, zacuscă, salată de vinete, plăcintă cu verdețuri, cartofi și brânză, chisătură (pastă de slănină cu pătrunjel și ceapă roșie), telemea și caș, sarmale de post, drob, fasole bătută, cârnați, dulceață de rabarbăr, slană, pastă de leurdă, legume de sezon, chec regal (cu lămâie și mac), gogoși (am rețeta!), sucuri de rabarbăr, cătină și soc. Plus pâine de casă pe care o poți mânca goală până mori. Cea mai ciudată treabă a fost supa de vin, o veche rețetă săsească în care se pun vin, citrice, ouă și miere și se decorează cu frunze de plante care se numesc zburătoare, toporași și mentă neagră. Beat that! (A fost un gust interesant, dar puțin prea acidă pentru mine; cred că îi mai trebuia ceva dulce.)

La final de poze e programul de anul acesta, dacă vreți să prindeți unul, ceea ce vă încurajez să faceți.

Sucuri, dulcețuri, gemuri și peltele din orice crește în curte.
Aceasta este o parașută adevărată, a fost pusă pe post de cort, să nu ne plouă (n-a plouat până la urmă).

Aceasta e chisătura. Nu am mai mâncat niciodată slană, dar nici nu mi s-a mai oferit sub forma asta vreodată.

Stația pentru supa de vin.

Fratele meu și unul dintre cai.
Zburătoare.

Supa de vin
Interiorul bisericii evanghelice din Apoș.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s