N-am fost niciodată la Brașov ca turist. Numai în delegații, fuga la hotel, fuga la întâlniri, fuga la cursuri, fuga la tren. Sau am trecut prin Brașov și am mâncat undeva prin centru, care era o nebuloasă de case mici și luminițe de Crăciun. Nu știam decât de Biserica Neagră și Piața Sfatului (de la Cerbul de Aur, desigur). Așa că atunci când o prietenă ne-a invitat să stăm în apartamentul mamei ei din Brașov (mama e plecată temporar din țară), am zis că e timpul să reparăm această greșeală. Numai că, spre deosebire de orice altă călătorie am făcut vreodată, de data asta mi-am făcut temele. Am notat recomandări de restaurante, cafenele și obiective turistice, am făcut o hartă, am avut un plan. Nu am mâncat de două ori în același loc (aproape), nu am băut cafea de două ori în același loc, am urcat și am coborât chestii, am bifat 35.000 de pași în două zile.

Brașovul e magic, e plin de mâncare bună (sau așezată fantezist pe farfurii), de cafea bună, de istorie și ghizi entuziasmați de munca lor. Locurile preferate de mâncat au fost, fără îndoială, Simone și Glaze Haze. Și cafeaua cea mai bună tot la Glaze Haze a fost, deși am băut și la fițoșenii precum Croitoria de Cafea (genul care stau cu ochii pe tine să te oprească de la a pune zahăr) și HOF (40 de minute pentru un V60 Cold Brew?). Nu m-aș întoarce la Tipografia (nu pentru că aveau cea mai nepricepută chelneriță, care a uitat jumătate din comandă, apoi jumătate din ce rămăsese, apoi jumătate din ce rămăsese și în final nici nu ne-a adus tacâmuri, ci pentru că nu par prea interesați de mâncarea pe care o pun pe masă – mandala de mai jos este ceva uluitor de lipsit de respect pentru ingrediente și client). M-aș întoarce oricând pentru un nou tur la Primei Școli Românești, pentru Muzeul de Istorie (care la etaj are acum o expoziție extraordinară cu fotografii din copilăria mică a Regelui Mihai; sunt republicană până în măduva oaselor, dar a fost foarte emoționant să văd umanitatea și vulnerabilitatea unui om care e mai mult o imagine decât o persoană vie), pentru un concert la Biserica Neagră. Și pentru Turnul Negru și Turnul Alb, Muzeul de Etnografie și Muzeul de Artă, unde nu am mai ajuns.

Știați că în Brașov a existat o Breaslă a Covrigarilor? Cutia lor de valori e expusă în Casa Sfatului. 🙂

Se pare că WordPress nu se înțelege prea bine cu Storify, așa că puteți vedea pozele mai frumos aici.

Cum am mâncat Brașovul