Linkurile de luni – 29 februarie

Am citit ceva ceva în ultimele zece zile. Le pun pe capitole, ca să le navighez mai ușor – am 26 de articole.

Mediu

Juicingul e un lucru rău și pentru tine, și pentru mediu. În lipsa grăsimii și a fibrelor care să faciliteze asimilarea vitaminelor din fructe și legume, trec prin tine ca prin sită. Rămâne însă în tine fructoza – uneori la fel de mult zahăr ca într-o cola. Mai mult – și raw veganilor nu le va plăcea să citească asta – legumele au nevoie de tratament termic pentru a slăbi pereții celulelor și a elibera substanțele nutritive. Cât despre mediu: juicingul este un mod extrem de risipitor de a prelucra mâncarea pentru că jumătate din cantitate este aruncată. Iar ce aruncăm ajunge în gropile de gunoi unde contribuie la emisiile de metan care distrug stratul de ozon. E de bine de la un capăt la altul!

Alimentele cu cea mai mare amprentă de carbon sunt: carnea de miel, carnea de vită, brânza, carnea de porc, somonul de crescătorie, carnea de curcan, carnea de pui, tonul la conservă, ouăle și cartofii. Acum veganii câștigă. 🙂

Orașul Hamburg a interzis folosirea aparatelor de cafea cu capsule în toate instituțiile sale publice. Cred că e la mintea cocoșului de ce nu ar trebui să folosim așa ceva, dar să-l lăsăm și pe reprezentatul primăriei să spună:

Capsulele de cafea conţin 6 grame de cafea şi 3 de ambalaj. Aceste ambalaje individuale consumă inutil resursele şi generează deşeuri. Pe deasupra, nu pot fi reciclate uşor, întrucât sunt confecţionate dintr-un mix de plastic şi aluminiu.

Și nu-mi spuneți că producătorii se ocupă de reciclarea lor. Sper că știți că marii reciclatori din România sunt investigați pentru că ar fi înregistrat fictiv operațiuni de reciclare care au dus la o fraudă de 54 de milioane de euro.

Idei trăsnite

Cică ar fi bine să mâncăm și coaja de la banană, dar nu chiar așa, ci coaptă înainte. Nu știu ce să zic. O să încerc. Mai vedem.

5

Ce învață un bucătar de la un om de știință? Ne spune Cambria Bold de la The Kitchn, care e căsătorită cu un cercetător în medicină, pasionat și el de gătit. Cele 5 lucruri pe care le-a învățat de la el: orice eșec e o ocazie să înveți; când adaptezi o rețetă de bază, schimbă doar un lucru la ea; fii exact, dar nu tot timpul; strânge după tine tot timpul; fii curios.

Și Radu Dumitrescu, cookatarul de la Voila, a scris un articol similar zilele trecute, despre ce a învățat el în bucătărie.

Ciocolată

Am fost acum câteva săptămâni la o degustare de ciocolată la Michel Cluizel, sub îndrumarea Ioanei Bosca de la Comtesse du Barry. A fost o experiență grozavă, mai ales partea în care am degustat ciocolată de plantație, la care gustul se schimbă în funcție de terroir. Da, ca la vin! Dar n-aș putea să vă reproduc nimic din ce am învățat. Articolul acesta o face foarte bine, însă: cum să deguști ciocolată ca și cum știi ce faci. Evaluează culoarea, miroase, gustă, ia notițe.

Ce se întâmplă când lași ciocolata pe mâna unor designeri? Altceva. Japonezii de la Nendo au inventat forme noi pentru ciocolată – tableta cu modele diferite pe fiecare pătrățel, sticluțe cu ciocolată lichidă care vin cu fiole de arome pe care le poți adăuga, creioane de ciocolată pe care le poți ascuți ca să obții stracciatella. Frumos!

Această prezentare necesită JavaScript.

Un articol interesant care explorează istoria ciocolatei (americano-centric, dar asta e) și ce înseamnă ciocolată artizanală prin prisma a trei experți: bloggerul Scott Craig (cel care i-a demascat pe Mast Brothers că nu fac ciocolată atât de artizanală pe cât pretind), curatoarea Aubrey Lindley și ciocolatierul Shawn Askinosie.

Români

Noul restaurant al lui Jason Atherton, un chef cu alte cinci localuri în Londra, este condus de un chef român, Alex Crăciun. Cât de cool e omul? Ca să învețe să facă mâncare japoneză, s-a dus în Japonia și a stat la ușile bucătăriilor celebre până l-au lăsat să intre și să învețe. Apoi a făcut școală un an acolo. Crăciun are 30 de ani, e din Brașov, are diplomă de inginer mecanic și s-a mutat la Londra acum 10 ani.

Alex-Craciun-1024x683

Și, nu știu dacă știți, dar și Cristina Mehedințeanu, o tânără talentată, muncitoare și foarte modestă, pe care am descoperit-o acum câțiva ani datorită blogului ei, Anason cu lapte, este de câteva luni pastry chef la Ottolenghi Islington. Nici nu-mi pot imagina reușită mai mare pentru cineva.

Tendințe

Ovăzul e la modă iar, ba chiar e foarte fancy.

În completare, se pare că generația Millenial nu mănâncă cereale la micul dejun. Că sunt doar zahăr? Că au gust sintetic? Că te leșină? NU. 40% din tinerii întrebați într-un studiu publicat în NY Times și citat în WaPo spun că nu mănâncă cereale pentru că e greu să cureți după ele. Adică să speli lingura și bolul. Superb.

Bon Appetit și-a fotografiat întreg numărul de martie cu iPhone-uri. Ce pot să zic altceva decât că sunt cu vreo 3 ani înainte lor? N-am fotografiat niciodată mâncarea cu altceva. :-))

Antreprenori

Cum a devenit un site de comunitate o afacere de 6 milioane de dolari? Răspunde Amanda Hasser, geniul din spatele Food52.

Antropologie

O călătorie fascinantă în obiceiurile românilor de a păstra alimentele – probabil cea mai importantă preocupare, după aceea de a le obține, dinaintea frigiderului și congelatorului. Și plină de cuvinte frumoase precum chisăliță, poame, curechi, arpacaș, bostani, cartoafe, zămnic, hulubițe, pupchii, perje, povidlă, lozniță, băjeniță.

The Big Picture

Heston Blumenthal, cel mai om de știință dintre chefi, vorbește într-un interviu din Independent despre nevoia de a considera gătitul o știință și de a-l studia la școală, pentru că dacă vom considera că este doar apanajul femeilor, vom avea toți de pierdut. Tot aici zice ce zic toți oamenii cu toate țiglele pe casă: excluderea unor grupe alimentare din dietă nu face decât să-ți crească frustrarea și nefericirea. A, și că viitorul ne va face să luăm în considerare alte surse de proteine pentru că fermele intensive nu sunt sustenabile.

Michael Twitty a reușit un lucru remarcabil: să scrie istoria adevărată a mâncării din Sudul SUA și a rădăcinilor ei africane. Acest articol povestește cum a început proiectul Cooking Gene, cum a studiat de unde vin toate componentele mâncării sudiste și sursa ingredientelor (roșii, bame, cartofi dulci) și cum a ajuns în atenția publicului cu o scrisoare pe care i-a scris-o Paulei Deen, diva mâncării sudiste, în care o întreba de ce nu recunoaște sursa celebrelor ei feluri de mâncare în cultura și mâncarea sclavilor africani.

The Guardian scrie despre documentarul Cooked al lui Michael Pollan și cum explorează schimbările în obiceiurile noastre de gătit și felul în care sunt afectate de mâncarea industrială.

Toate studiile despre nutriție sunt compromise din start, zice cu argumente o jurnalistă specializată în știință.

Food Porn

Cum mănânci când ești mereu pe drum? Un eseu foto.

Cum arătau fructele și legumele înainte să le domesticim? Nu prea apetisante.

E cineva interesat de un transplant de Oreo?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s