[Interviu] Viața fără gluten

pasta fara glutenAud tot mai des de oameni care renunță la gluten. Văd cum cresc tot mai multe rafturi în supermarket cu produse fără gluten. Știu și de unde vine asta: mișcarea paleo/primal/low-carb/Atkins/Dukan, are mii de versiuni, care demonizează carbohidrații și în special cerealele. Unii oameni jură că renunțarea la gluten le-a schimbat viața. Alții spun că este o aberație inflamată comercial, pentru ca victimele să dea 13 lei pe pachetul de paste din mălai.

Indiferent de unde e adevărul, că nu știu, m-am tot gândit în ultima vreme ce înseamnă popularitatea dietei fără gluten pentru cineva care are o interdicție medicală reală: boala celiacă. Mi-am imaginat că trebuie să existe o tensiune între faptul că sunt tot mai multe produse fără gluten (sau cel puțin așa mi se părea mie) și faptul că prețul lor este prohibitiv dacă dieta ta este exclusiv fără gluten.

I., care are 28 de ani, locuiește în București și coordonează o echipă de traducători, mi-e explicat ce înseamnă să trăiască fără gluten în România, de la cât de dificil a fost să primească diagnosticul corect la cum își face cumpărăturile și ce și-ar dori să fie pe piața de la noi.

Eu am învățat multe din ce mi-a povestit. Sper să vă fie de folos și vouă.

Cum ai descoperit că ai boala celiacă? Când s-a întâmplat asta?

Asta e o întrebare bună 🙂 Diagnosticată am fost abia la vârstă de 21 de ani cu toate că boală se declanșase cam de pe la vârstă de 14 ani (cam pe atunci am început să pierd în greutate și să mă simt rău). O să-ți povestesc mai multe despre partea asta pentru că, cel puțin la momentul acela în timp, a fost foarte dificil să găsesc un medic care să știe ce am. Am vizitat multe cabinete și medici, o parte din orașul mic de provincie în care m-am născut și o altă parte când m-am mutat în București. Majoritatea diagnosticelor pe care le-am primit au fost de anemie megaloblastică (carență de vitamine) și anemie feriprivă (carență de fier). Până la 21 de ani niciunul dintre medicii pe care i-am vizitat nu s-a gândit să investigheze mai departe care ar putea fi cauza acestor carențe sau istoricul de afecțiuni digestive pe care le aveam din copilărie (printre care o hemoragie digestiva la vârstă de 10 ani). La 21 s-a produs miracolul. Am ajuns cu febră 40 la clinică privată la care aveam abonamentul plătit de compania la care lucram pe atunci. Medicul care m-a văzut s-a speriat și mirat că mai stau în picioare și acela a fost momentul în care am fost trimisă la alte investigații. Am dat peste un medic gastroenterolog foarte pasionat de meseria lui care mi-a zis chiar după endoscopia făcută că e posibil să vorbim despre boală celiacă. Îmi aduc aminte că nu auzisem niciodată de asta și că sună foarte ciudat, pentru mine, faptul că urmă să nu mai mănânc pâine, biscuiți și alte făinoase. Știu că după ce am ieșit din cabinet, mi-am cumpărat niște covrigei și i-am înfulecat cu poftă până la ultimul. 🙂 

Ce înseamnă, medical, boala celiacă? Care sunt riscurile ei?

Boală celiacă (enteropatia glutenica) este o boală digestivă autoimună. Răspunsul autoimun declanșat de organism în momentul ingestiei de gluten produce reacții violente la nivelul intestinului subțire (mai exact la nivelul ultimei părți din intestin, numită jejun) care distrug vilii și împiedică absorbția substanțelor nutritive.

Pentru mine, boala asta a însemnat multe lucruri de-a lungul timpului.

Până să fiu diagnosticată am experimentat din plin toate simptomele și m-au încercat și câteva alte afecțiuni care s-au pliat bine pe un sistem imunitar slăbit. A fost o etapă dificilă care m-a ajutat, însă, să renunț cu mai multă ușurință la tot ce însemna gluten în alimentația mea.

După ce am fost diagnosticată și am început să țin regimul fără gluten îmi aduc aminte că am avut o revelație. Eram obișnuită de atâția ani să mă simt rău, încât pentru mine asta devenise normalitatea și aveam senzația că normalitatea mea e aceeași cu a oamenilor din jur. Durează cam 6 luni, din momentul în care începi să ții un regim riguros, pentru că mucoasă intestinului să se refacă, dar eu începusem să mă simt bine după doar 3 luni și să iau în greutate. Mi se părea fantastic!

Perioada asta, în schimb, a fost destul de dificilă pentru că a trebuit să mă acomodez cu un alt stil de viață care la început poate fi destul de stresant. Trebuie tot timpul să fii atent la ce mănânci, să think ahead pentru că nu-ți poți procura hrană de oriunde și oricând și bineînțeles gândul la riscurile dezvoltării unor alte afecțiuni era și el acolo, undeva, în spatele capului, constant.

Și dacă tot am pomenit de riscuri o să și menționez câteva dintre ele. În primul rând, o persoană care suferă de o boală autoimună are un teren propice pentru a dezvoltă și alte astfel de afecțiuni autoimune. Altfel, boala asta se asociază bine cu dermatită herpatiformă, diabetul tip I, tiroidită autoimună, osteoporoză, sindrom Down, Turner, Williams și altele.

Acum, pot să spun că am integrat destul de bine această afecțiune în felul în care trăiesc. M-am obișnuit cu regimul alimentar iar la riscuri încerc să nu mă mai gândesc. Fac ce ține de mine iar cu restul lucrurilor pe care nu le pot controla, le las să fie și trăiesc cu ele. Asta nu înseamnă că pășesc peste etapele naturale de furie în care întreb universul de ce mi se întâmplă mie asta? 🙂

Ce înseamnă ca dietă? Ce ai voie să mănânci, ce nu ai voie să mănânci?

O să încerc să dau un răspuns cât se poate de concis. Îmi imaginez că scopul întrebării nu este să facem o lista cu ce nu am voie să mănânc. Mă tem că nu am termina prea curând.

Produsele permise în dietă sunt cam așa: orice tip de carne, lactate (dacă ai noroc să nu ai și intoleranță la lactoză), ouă, orice tip de legume și fructe. Cât despre înlocuitorii pentru făină de grâu, orz, ovăz, secară, se poate opta pentru făină de orez, porumb, hrișcă, amaranth, tapioca, migdale, alune. Eu una o folosesc pe cea de orez cel mai des.

Cât despre alimentele care nu sunt permise în cadrul unei astfel de diete: tot ce conține făină de grâu, orz, ovăz, secară, orice produs sau aliment care poate conține urme de gluten și aici intră muuulte. Îți dau un exemplu: delikat, vegeta și alte mixuri de condimente care pot compromite o mâncare ce de altfel ar putea conține alimente acceptate.

Cum le-ai învățat?

A fost destul de dificil la început să-mi dau seamă ce pot mânca și ce nu. La momentul la care am fost diagnosticată legislația era puțin diferită iar pe etichetele produselor comercializate în România nu erau niciodată menționate toate ingredientele, cu atât mai puțin alergenii care se găseau în compoziție. Am citit multe forumuri găsite pe siteuri de informare din afară și la un moment dat am găsit și un forum românesc unde o mână de oameni mai scriau ce mănâncă, de ce produse se feresc și ce-au mai descoperit despre boală. Prin 2007-2008 nu aveai de unde să-ți cumperi produse fără gluten (care au siglă spicului de grâu tăiat sau pe care se specifică gluten free/ gluten frei, senza glutine, you get the point) și nici măcar făină de orez din care să poți să faci o pâine.

Unde îți faci cumpărăturile?

 Cumpărăturile mi le fac în general în supermarketuri, hipermarketuri de preferat pentru că acolo găsesc și rafturi cu produse fără gluten, aprozare. De obicei cumpăr ingrediente simple din care îmi gătesc, cumpăr multe brânzeturi pentru că acolo nu prea există restricții și alimente care sunt fără gluten în mod natural. Dacă vreau să încerc ceva nou mă uit mereu pe etichete după alergeni. Prefer să nu fie produse românești. În alte țări, producătorii sunt amendați cu sume usturătoare dacă nu menționează toate ingredientele și toți alergenii pe etichetă produsului sau dacă produsul este ambalat într-o fabrică în incintă căreia se manevrează și alimente pe a căror lista de ingrediente se găsește și glutenul. 

Cum știi ce mâncăruri au gluten (dacă nu au etichetă) ca să te ferești de ele?

E foarte simplu dacă nu au etichetă. Pot să presupun că nici nu există.

Ce mănânci când ieși în oraș cu prietenii?

Cea mai simplă variantă e să mănânc ceva carne pe grătar și legume. Dacă vreau să încerc și altceva chestionez bine chelnerul explicându-i că e foarte important că mâncare să nu conțină anumite ingrediente.

Teoretic, pentru că dieta fără gluten este glorificată în media, sunt mai mult produse sigure pe piață. Am văzut praf de copt fără gluten, sos de soia fără gluten, tot felul de lucruri despre care nici nu știam că au așa ceva în ele. Practic, ce înseamnă pentru tine? Produsele care sunt mai disponibile acum sunt pe lista ta de cumpărături?

 Sunt unele produse pe care le cumpăr mai des, acum că am ocazia, dar sunt puține. Majoritatea sunt snacksuri sau prăjiturile care sunt un fel de substitut pentru produse de care mi-e dor. Dar nu cumpăr foarte multe produse etichetate €”fără gluten”, principalul motiv fiind că sunt foarte scumpe. 

Cum s-au schimbat opțiunile tale de cumpărături de când ai fost diagnosticată până acum? Care e cea mai dramatică schimbare?

Sincer, dietă asta te obligă să mănânci mai sănătos, să te întorci la alimentele de bază, asta dacă nu vrei să cheltui incredibil de mulți bani pe mâncare. Îți spuneam mai devreme că mănânc și produse marcate „fără gluten” dar mai puține și mai rar. Chiar și așa regimul asta se simte la buzunar. Dacă ai noroc că produsul pe care ți-ai dori să-l mănânci să fie marcat și Bio atunci poți să fii sigur că ajungi la un preț absolut ridicol. Nu știu dacă ai idee cam care sunt prețurile pentru produsele fără gluten dar îți dau două exemple: o pâine de 200 g (nu cea mai gustoasă) are prețul în jurul a 10-11 lei, un pachet de biscuiți (din nou nu foarte gustoși) 10-15 lei. 

Ce soluții ai găsit?

De obicei îmi fac pâinea în casă și rămân la alimente de bază din care îmi pot găti sau alimente care sunt în mod natural fără gluten. 

Ce ți-ai dori să se schimbe, pe termen lung, pentru ca viața ta să fie mai ușoară din punctul de vedere al accesului la alimentele de care ai nevoie?

Mi-ar plăcea să le găsesc în mai multe magazine fizice și să existe o gamă mai variată de produse. Acum găsești cam același tip de produse în toate magazinele de profil. Din online nu cumpăr altceva decât făină. De obicei când îți dorești să mănânci o prăjitură îți dorești să o mănânci azi, nu peste 3 zile 🙂 Aaa și mi-ar plăcea să găsesc bere fără gluten în baruri. Am găsit un singur loc în care aveau (era o berărie) dar nici acolo nu o mai aduc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s